JEFUIREA RESURSELOR NATURALE

În Dacia Edenică, Bunul Dumnezeu a lăsat Poporului Primordial şi urmaşilor lui o mulţime de bogăţii ale subsolului şi deasupra acestuia. Conform Constituţiei României, art. 136, alin. 3 : „Bogăţiile de interes public ale subsolului... fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. La art. 136, alin. 4 din Constituţie se precizează că „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”. Aceiaşi Constituţie, la art. 135, alin. 2, lit. d, stabileşte că: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”. Toţi cei care au fost aleşi preşedinţi ai României (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu), cei care au ajuns prim-miniştri (Petre Roman, Theodor Dumitru Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Constantin Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu şi Emil Boc) şi miniştri, precum şi toţi parlamentarii au jurat cu mâna pe Biblie că vor respecta Constituţia. Ce au făcut în realitate, cea mai mare parte dintre ei? Au încălcat Constituţia şi au iniţiat proiecte de legi din partea guvernelor şi apoi majorităţile parlamentare le-au votat, legi prin care sunt jefuite resursele naturale din România, iar în Bugetul de Stat au intrat sume derizorii. Contrar prevederilor Constituţiei, începând cu regimul Constantinescu- Ciorbea, s-a trecut la un program diabolic de închidere a sute de mine pentru ca bogăţiile naturale să nu mai fie exploatate de firme de stat româneşti în Interes Naţional, ci să fie oferite aproape gratuit unor firme de stat şi private străine. Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu i-au asigurat României statutul de colonie europeană, unde uriaşele bogăţii naturale sunt exploatate de străini, iar Poporul Român este îndatorat la bănci, sărăcit, umilit, batjocorit şi supus la genocid. Ca şi în ţările coloniale din Africa, Poporul Român şi Parlamentul nu au voie să cunoască prevederile din contractele de concesionare şi licenţele de exploatare a bogăţiilor naturale din România, ele fiind secrete sau confidenţiale. Zilnic sunt exploatate şi exportate din ţara noastră mari cantităţi din bogăţiile naturale, iar Poporul Român şi Bugetul de Stat obţin 1-5% din valoarea acestora. Un asemenea jaf nu există în nicio ţară din lume!
Vom prezenta trei exemple edificatoare şi de mare actualitate.
I) Legea minelor, Legea nr. 85/18 martie 2003, modificată şi completată, precizează la art. 1 că: „Resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră... fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român”. Autoritatea competentă abilitată pentru aplicarea Legii minelor este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), instituţie publică în subordinea Guvernului. ANRM are 15 atribuţii principale, dintre care menţionăm câteva:
- gestionează resursele minerale şi fondul geologic naţional, proprietate publică a statului; - stabileşte clauzele şi condiţiile licenţelor, acordă şi emite licenţe;
- urmăreşte şi verifică producţia de resurse minerale pentru calcularea redevenţelor;
- stabileşte taxele pentru activitatea de prospecţiuni, de explorare şi de exploatare a resurselor minerale, precum şi tarifele din care îşi asigură venituri extrabugetare care sunt cheltuite pentru dotări, pentru acordarea unor uriaşe stimulente personalului şi pentru numeroase deplasări în străinătate, în aproape toate ţările lumii. Cheltuielile şi stimulentele pentru personal sunt stabilite prin ordin al preşedintelui ANRM. Până în anul 1989, resursele naturale din România au fost exploatate de către firme de stat româneşti în Interes Naţional. În timpul Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, resurselor naturale ale Poporului Român au fost concesionate de ANRM, de regulă, unor firme străine care le exploatează în interesul lor şi obţin profituri uriaşe. Toate resursele minerale care se exploatează în România aparţin integral firmelor care au primit licenţe de la ANRM, iar Statul Român beneficiază doar de redevenţe şi de taxe derizorii. Titularul licenţei de exploatare care se acordă prin negociere, plăteşte anual o taxă pe activitatea de exploatare şi o redevenţă minieră, cea mai mică din lume. Taxa anuală pentru activitatea de prospecţiune este de 250 lei/km2, pentru activitatea de explorare este de 1.000 lei/km2, pentru activitatea de exploatare este de 25.000 lei/ km2. Redevenţa minieră cuvenită Bugetului de Stat se stabileşte la încheierea licenţei şi este de:
- o cotă procentuală de 4 la sută din valoarea producţiei miniere pentru minereuri feroase, neferoase, radioactive, cărbuni, ape minerale terapeutice şi geotermale, nămoluri terapeutice etc.
- echivalentul în lei a 4 euro/1.000 litri pentru apele naturale. Conform art. 20, alin. 4, „Titularul licenţei de exploatare constituie o garanţie financiară pentru refacerea mediului, în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de ANRM. Pentru exploatarea de la Roşia Montană se păstrează secretul de către ANRM în privinţa garanţiei bancare pentru refacerea mediului, care ar trebui să fie cu mult peste 1 miliard euro, dar în realitate este o sumă extrem de mică, cu care Roşia Montană Gold Corporation şi nici preşedintele-avocat Băsescu nu se pot lăuda şi evită sistematic să o mediatizeze. Licenţa de exploatare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia.
Licenţa de exploatare se acordă pe maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani.
În Legea nr. 85/2003 există o prevedere incredibilă, la art. 21, alin. 2, respectiv: „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului”.
Până nu este abrogat acest text, rămân simple promisiuni cele făcute de Regimul Băsescu- Boc cu privire la renegocierea redevenţei pentru zăcământul de la Roşia Montană, de la 4 la sută la 6 la sută. Proiectul acestei legi a fost elaborat în timpul Guvernului Năstase, iar toate prevederile împotriva Interesului Naţional şi Bugetului de Stat nu au fost abrogate de Guvernele Tăriceanu I-II şi Boc I-V. Toate au susţinut interesele străinilor în România pentru a fi jefuite legal bogăţiile naturale ale Poporului Român şi pentru a nu se încasa anual la Bugetul de Stat cel puţin 15 miliarde euro.
II) Legea petrolului, Legea nr. 238 din 7 iunie 2004, modificată şi completată, precizează la art. 1 alin. 1, că: „Resursele de petrol situate în subsolul ţării noastre şi al platoului continental românesc al Mării Negre... aparţin statului român”. Aceste resurse de petrol au fost concesionate de către ANRM în schimbul unei redevenţe pe care titularii acordurilor petroliere o plătesc la Bugetul de Stat. Redevenţa petrolieră se calculează înmulţind valoarea producţiei brute extrase cu cota procentuală stabilită de Legea petrolului nr. 238/2004, unde valoarea producţiei brute extrase = producţia brută x preţul de referinţă de 22 dolari/baril, care rămâne neschimbat timp de 10 ani (până în anul 2015), indiferent de preţul ţiţeiului pe piaţa mondială. Durata iniţială a concesiunii poate fi de până la 30 de ani, cu posibilitate de prelungire de până la 15 ani. Acordul petrolier se aprobă de către Guvern şi, conform art. 31, alin. 2, „Prevederile acordului petrolier rămân valabile pe toată durata acestuia, cu excepţia adoptării unor dispoziţii legale favorabile titularului acordului petrolier”. Pentru liniştea celor care exploatează ţiţei din România, la art. 61 se precizează, din nou că: „Prevederile acordurilor petroliere acordate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”. Ca urmare a aplicării Legii nr. 238/2004 şi a Legii nr. 555/2004 privind privatizarea PETROM s-a ajuns ca firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România să plătească la Bugetul de Stat o redevenţă de cel mult 10 dolari/baril de ţiţei şi 15 dolari/1.000 m3 de gaze naturale. În plus conform art. 216 din Codul fiscal, pentru produsele petroliere extrase şi exportate direct din România, firmele respective sunt scutite de impozite la Bugetul de Stat. Pe cale de consecinţă, firma OMV-PETROM a devenit cea mai profitabilă firmă din lume, iar Statul Român pierde anual 7-10 miliarde euro deoarece nu vinde ţiţeiul şi gazele extrase din România la preţul de pe piaţa mondială.
Având în vedere profiturile uriaşe pe care le obţin firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale din România, rezultă că nu există nicio justificare economică pentru creşterea preţului carburanţilor la 6-7 lei/litru şi a gazelor naturale la circa 500 euro/1.000 m3.
III) Legea gazelor, Legea nr. 351 din 14 iulie 2004, modificată şi completată, reglementează sectorul şi piaţa gazelor naturale şi se coroborează cu prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007, care reglementează sectorul şi piaţa energiei electrice. Politica energetică a statului în domeniul gazelor naturale trebuie să asigure satisfacerea cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori, în condiţii de creştere a eficienţei energetice, de competitivitate şi transparenţă. Unul dintre obiectivele acestei legi îl constituie transparenţa preţurilor şi tarifelor reglementate la gazele naturale. Realizarea obiectivelor prevăzute de Legea nr. 351/2004 revine Ministerului Economiei, Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi persoanelor juridice din domeniul gazelor naturale. ANRE este instituţie publică autonomă (?) de interes naţional, în subordonarea primului-ministru, finanţată integral de la Bugetul de Stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Prima atribuţie a ANRE, înscrisă la art. 8, alin. 1, lit. a, o constituie elaborarea şi propunerea spre aprobare Guvernului a Regulamentului privind acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale. De asemenea, ANRE elaborează, aprobă şi aplică criterii şi metode pentru aprobarea preţurilor şi pentru stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale. Rezultă că Guvernul este cel care, de fapt, aprobă preţul gazelor naturale pentru consumatorii din România. Pentru a nu avea Guvernul consecinţe în plan politic, la art. 99 din Legea nr.351/2004 se menţionează că: „Preţurile şi tarifele reglementate în sectorul gazelor naturale se aprobă prin ordin al preşedintelui ANRE”. Pentru gazele naturale din producţia internă, care asigură circa 66 la sută din necesarul anual, ANRE nu dă dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte costul de producţie şi preţurile la care sunt vândute către consumatorii casnici şi către persoanele juridice. Pe cale de consecinţă, cu toate că redevenţa plătită pentru gazele naturale extrase din România este cea mai mică din lume, periodic cei din sectorul gazelor naturale pretind să fie mărite preţurile şi tarifele practicate pentru consumatori. Un argument des invocat de ANRE şi Guvern este că acestea trebuie să ajungă la nivelul celor practicate în Uniunea Europeană, uitând că pentru cetăţenii români nu sunt asigurate salarii şi pensii măcar la nivelul mediu al celor din UE.
Din exemplele prezentate rezultă că, prin nerespectarea Constituţiei, a fost creat şi menţinut de către Regimurile Constantinescu, Iliescu şi Băsescu un cadru legal care să permită ca resursele naturale din România să fie exploatate şi valorificate de firme străine private sau de stat, fiind prejudiciat Bugetul de Stat cu peste 15 miliarde euro în fiecare an. Toate contractele şi licenţele privind bogăţiile naturale sunt dezavantajoase pentru Statul Român şi au prejudiciat Bugetul de Stat. După lichidarea programată a peste 6 milioane locuri de muncă, în perioada post-decembristă, cea mai mare pierdere anuală pentru Bugetul de Stat o constituie nevalorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional. Acesta este un subiect interzis în dezbaterile publice, inclusiv acum, în perioada crizei internaţionale, când Regimul Băsescu - Boc se plânge că nu are bani la buget pentru a plăti salarii şi pensii, fiind nevoit să se împrumute în fiecare lună de la bănci străine şi la dobânzi mari. Atât Opoziţia, cât şi Puterea, şi cea mai mare parte a presei neglijează intenţionat să abordeze modalităţile de jefuire a bogăţiilor naturale şi stabilirea responsabilităţilor. La întâlnirile publice, tot mai rare, precum şi la dezbaterile televizate trebuie puse liderilor şi parlamentarilor PDL, PSD, PNL, UNPR, PC şi UDMR cel puţin următoarele întrebări:
1. De ce au fost date pe nimic bogăţiile naturale din România, care aparţin Statului şi Poporului Român?
2. Cine sunt beneficiarii contractelor de concesiune şi ai licenţelor de explorare şi exploatare a bogăţiilor naturale din România?
3. Ce sume s-au încasat de la fiecare „ales” al ANRM la Bugetul de Stat şi ce comisioane au dat cei care au obţinut contracte de concesionare şi licenţe pentru exploatarea bogăţiilor naturale?
4. Câte miliarde de euro s-au pierdut anual ca urmare a faptului că nu au fost vândute bogăţiile naturale din România la preţurile de pe piaţa mondială?
5. De ce nu sunt cercetaţi penal, de către Parchet sau DNA, pentru subminarea economiei naţionale, pentru genocid, pentru trădare şi pentru abuz în serviciu cei care au negociat şi au decis din partea ANRM şi Guvernului în legătură cu jefuirea resurselor naturale ale Poporului Român? Este evident şi viaţa a confirmat că s-au încheiat contracte şi s-au eliberat licenţe de exploatare, a bogăţiilor naturale, de tip colonial de către ANRM şi guvernele României.
În condiţiile crizei internaţionale care se agravează şi loveşte mult mai grav România şi pe români, când Guvernul Boc V se împrumută cu 1,5-2 miliarde euro în fiecare lună, când au scăzut salariile reale şi pensiile, când continuă disponibilizările pentru încă 200.000 de bugetari, când se închid 3.000 de şcoli şi 200 de spitale, când povara datoriei externe a trecut de 150 miliarde euro, când nu au fost atrase circa 20 miliarde euro din fondurile europene nerambursabile, când lipsa locurilor de muncă, foamea şi frigul au devenit cei mai mari inamici ai cetăţenilor români, se conturează şi trebuie să se recurgă cât mai rapid la următoarele soluţii:
1. Invitarea preşedintelui Traian Băsescu în Parlament pentru a prezenta un mesaj în legătură cu situaţia resurselor naturale din România, modalităţile de exploatare şi pierderile uriaşe suferite de Bugetul de Stat.
2. Modificarea Legii de privatizare a PETROM, a Legii minelor, a Legii petrolului şi Legii gazelor, pentru eliminarea prevederilor defavorabile pentru Statul Român şi valorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional.
3. Înfiinţarea unui Minister al Resurselor Naturale care să se ocupe de gestionarea şi valorificarea lor în concordanţă cu Interesul Naţional, pentru a asigura prosperitatea pentru Poporul Român şi plata uriaşelor datorii externe.
4. Să fie desecretizate urgent toate contractele şi licenţele de exploatare a resurselor naturale din România.

Categorie: