La mulţi ani, dragul meu actor Florin Piersic!

Există pentru fiecare dintre noi o zi oficială, un ostrov de odihnă obligatorie, este ziua de naştere care este sărbătorită în primul rând de părinţi, de familie, soţ, soţie, de copii, nepoţi sau strănepoţi şi, în unele cazuri speciale, de populaţia unei ţări întregi, care se numeşte România. Iată, dragul meu actor şi prieten, Florin Piersic (foto), este 27 ianuarie, ziua ta de naştere, care smulgând zăvoarele timpului evadează în iureş dramatic şi ajunge la 82 de ani. Toate trec, toate curg, toate cad şi alunecă spre asfinţit, dar tu, Florin Piersic, nepreţuită perlă, din Perlele Coroanei teatrului şi filmului românesc, tu, care ai sporit sufletul lumii şi sufletul Ţării cu o nouă frumuseţe nepieritoare, tu, cu trupul tău de Goliat, dar cu sufletul tău de copil, David, care va fi întotdeauna o fereastră deschisă spre răsărit pentru răsărituri viitoare, tu vei fi nemuritor, aşa ca-n basmul lui Petre Ispirescu: „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.
Desigur că există oameni care sunt îngropaţi la 100 de ani, dar care, din păcate, au fost morţi vii şi n-au ştiut-o, iar alţi oameni, aşa ca Florin Piersic, care la 82 de ani este mai viu ca niciodată, fiindcă pentru el tinereţea a fost însuşirea înţelepciunii actoriceşti, iar bătrâneţea, timpul punerii ei în practică. Iar asta o demonstrează cele două spectacole: Florin Piersic pur şi simplu şi Străini în noapte, acesta din urmă adus din Franţa de Radu Beligan pentru el, unde este jucat de Alain Delon, care se joacă veşnic cu casele închise, fiindcă nu mai sunt bilete şi oamenii stau şi asistă chiar şi în picioare. Tristeţea, părerea de rău, disperarea sunt nenorociri trecătoare care niciodată, dar niciodată nu s-au cuibărit în sufletul lui, lăsând loc unui alt sentiment, mult mai mare, care se numeşte dragoste de oameni. Pentru el niciodată nu a fost greu să se fotografieze cu cei ce-l admiră, să spună o vorbă bună, să participe la spectacole de caritate în slujba celor suferinzi şi bolnavi, având o răbdare deosebită care câteodată era amară şi obositoare, dar fructele ei erau deosebit de dulci. Primeşte în fiecare zi, în fiecare săptămână mii de scrisori pe adresele din Cluj-Napoca sau Bucureşti şi răspunde tuturor cu o fotografie semnată cu un text adecvat, iar pe poştaşii care vin cu scrisorile îi mai cinsteşte şi cu o palincă, bună, fiindcă în Ardeal pălinca are 60 de grade.
Omul îşi alege calea în funcţie de capacităţile sale. Florin Piersic a ales o cale foarte grea, care este cea a artei, de a fi actor de teatru şi film. Desigur că din artă primeşte fiecare om doar atât cât este el însuşi în stare să dea. Ce va înţelege un om din operele lui Beethoven, un om care nu înţelege şi nu a învăţat muzica sau ce va înţelege un om din arta lui Michelangelo, Leonardo da Vinci, Rafael sau Rembrandt, dacă nu a studiat acest lucru? Nimic sau aproape nimic. Ca un Demiurg, Florin Piersic a ridicat arta cinematografică şi teatrul la un nivel de mase populare, fiindcă unele din personajele sale de teatru sau de film au rămas întipărite în mentalul colectiv şi considerate nemuritoare. La actorul Florin Piersic totul este frumos: chipul, corpul, părul, gândurile, sufletul, faptele şi chiar şi îmbrăcămintea. Pentru actorul Florin Piersic nu există rol bun sau rol rău, ci doar rol. Sunt foarte mulţi actori care visează să joace roluri mari, strălucitoare şi nobile, dar la actorul Florin Piersic toate rolurile sunt mari, strălucitoare şi nobile, fiindcă pentru el a fost mult mai important nu ce rol a jucat, ci cum l-a jucat. Frumuseţea jocului scenic este şi acum, la 82 de ani, o recomandare încă deschisă, care cucereşte inimile noastre înainte de orice. La un interviu la Alba Carolina TV, în emisiunea „Sănătatea de la A la Z”, el spunea că un actor ca să fie bun, trebuie să fie în primul rând sănătos. Nouă zecimi din fericirea noastră se bazează pe sănătate, aşa că ar fi o mare prostie să ne sacrificăm sănătatea pentru avere, faimă sau plăceri senzuale şi trecătoare. Doar în două meserii oamenii îşi sacrifică sănătatea pentru ceilalţi şi acestea sunt cea de medic şi cea de actor. El mi-a dat dreptate şi mi-a povestit că marea actriţă Leopoldina Bălănuţă spunea că medicul se ocupă de trupul omului pentru a fi sănătos, iar actorul de sufletul, de mintea lui, fiindcă uneori actorul poate să facă, precum şi medicul, un gest demiurgic şi poate salva un om chiar de la moarte. Desigur că rolul limbajului este foarte important şi la medic, dar mai ales la actor. Prin felul cum vorbeşti ca medic poţi să vindeci sau să agravezi mai tare o boală. Aşa este şi limba actorului. Limbajul poate fi tăios ca dinţii unui tigru, ascuţit ca acul de albină sau veninos ca muşcătura de viperă. Şi totuşi, limba poate să fie uneori frumoasă ca o privighetoare. Actorul, cu limbajul lui, cu jocul lui ne arată fie frumuseţea celor mai deosebite calităţi ale omului, fie urâţenia şi hidoşenia vieţii unor oameni, dar dacă el, actorul, reuşeşte să întoarcă oamenii la frumos şi la bine - nu înseamnă oare că a făcut un gest demiurgic? Eu cred că da. Aşa cum regretatul Gheorghe Dinică a fost ticălosul de serviciu al filmului românesc, aşa şi Florin Piersic este frumosul de serviciu al filmului românesc, şi aşa va rămâne pentru eternitate. Desigur că sentimentul dureros al trecerii îl macină şi pe el, şi parafrazându-l pe Calboreanu în Apus de soare, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, în rolul lui Ştefan, întreb: Unde sunt, dulce Românie, Birlic, Calboreanu, Jugaru, Amza, Toma, Dinică, Dem, maestrul Radu Beligan şi mulţi alţii - pulbere de stele? Ne-au mai rămas câţiva: Florin Piersic, Draga Olteanu Matei, Adela Mărculescu, Carmen Stănescu, Arşinel, Victor Rebengiuc, pe care ar trebui să-i preţuim şi de care Florin Piersic vorbeşte cu drag. Îmi pun întrebarea şi-n numele meu, şi-n numele lui Florin Piersic: oare tânăra generaţie de actori ai României actuale poate să umple acest gol imens, această gaură neagră „black hole” făcută de moarte? Tot el, Florin Piersic îl laudă pe Claudiu Bleonţ, şi atunci desigur nu pot să nu-l laud, ca şi fiul meu, care este tot medic, pe Florin Piersic junior, actorul „cu o mie de feţe”, şi cred, deci, că răspunsul la întrebarea existenţială, dacă se poate umple această gaură neagră, este da.
Însă aş vrea să vă declar ca medic şi prieten al lui Florin Piersic că el este un om foarte sănătos, şi de aceea, când unii din mass-media mai pun câte o ştire sau alta legată de sănătatea lui Florin Piersic, aş vrea să o verifice din cel puţin două surse. Atâta timp cât Florin Piersic este iubit şi are prieteni care-l iubesc foarte mult, aşa cum este Mihai Gâdea, „Prezentatorul Anului 2017” la Gala AIB Londra, sau prezentatorul Dan Negru, doctorul Mircea Frenţiu - medicul sufletului său, şi mulţi alţii, el va fi foarte sănătos, fiindcă se hrăneşte cu dragostea noastră, a tuturor. Dacă-l priveşti pe Florin Piersic, nu poţi să nu spui că el a găsit elixirul nemuririi. Tezaurul acestei Ţări îl reprezintă oameni ca Florin Piersic. Graţie acestora şi operelor lor lumea este mai bună şi mai frumoasă şi sunt unul din oamenii privilegiaţi din această Ţară care poate să ia telefonul, să formeze un număr şi să spună: Ce mai faci Florin Piersic, dragul meu actor?
Acum, la frumoasa vârstă de 82 de ani, noi toţi din această Ţară, îi spunem LA MULŢI ANI, multă sănătate şi fericire! Priveşte această zi specială ca pe o nouă pagină din povestea ta de viaţă, o poveste tot mai frumoasă cu fiecare an ce vine! La Mulţi Ani, plini de realizări, dragul meu Florin!

Categorie: