Liberul arbitru, o falsă iluzie a românilor

Începând din vremuri imemorabile, ba chiar biblice, de la Adam şi Eva, Dumnezeu ne-a dat nouă, oamenilor, coroana creaţiei Lui, darul minunat pe care nu-l au nici heruvimii, nici serafimii, de a alege liber în viaţă, adică liberul arbitru. De-a lungul istoriei zbuciumate a omenirii, istorici, filozofi, oameni de stat şi-au pus întrebarea dacă liberul arbitru, adică acea capacitate a omului de a alege liber, este adevărată sau falsă, ca o fata morgana a deşertului, cu alte cuvinte o iluzie.
După 1989, românii au crezut că în sfârşit libertatea, democraţia şi puterea de a alege singuri au intrat triumfătoare în casele lor. Echitate, transparenţă, încredere, cooperare şi prosperitate, acestea erau aşteptările românilor atunci, în acei ani entuziaşti postrevoluţionari. Se părea că lucrurile au intrat pe făgaşul lor normal. Şi iată că în magazinele de pe vremea comunismului, care atunci erau aproape goale, ca nişte case bântuite de fantome, au început să apară de toate, pentru ca să ajungem azi să fie chiar o supraabundenţă de produse. Încet, încet în România capitalistă, dar şi în lumea întreagă, încep să se dezvolte zece corporaţii gigantice care controlează tot ce cumpărăm, de la hrană, băutură, haine, obiecte de gospodărie şi chiar blue-jeans-ii care au devenit pantalonii mondiali. Acum, dacă intrăm într-un supermarket avem de unde alege, fiindcă îţi iau ochii produse de tot felul, dar, trebuie să alegem cu grijă, mai ales băuturile şi alimentele, fiindcă trebuie să le alegem pe acelea care au cele mai puţine E-uri cancerigene.
Pe vremea comunismului aveam o singură televiziune la care ne uitam, o oră sau două pe zi, cu aceleaşi filme în care eroul principal era ori un secretar de partid, ori un propagandist, ori un preşedinte de CAP. Astăzi avem o groază de televiziuni private cu abundenţă de filme, programe de divertisment, canale porno, alături de canale de desene animate, şi multe altele. Pe vremea comunismului aveam maxim două, trei ziare: Scânteia, Scânteia tineretului şi Sportul, astăzi avem sute de ziare. Pe vremea comunismului aveam un radio naţional şi câteva radiouri regionale, care în ultimul timp al comunismului s-au desfiinţat. Şi, ca să mai cunoaştem adevărul, ascultam Europa Liberă sau Radio America. Astăzi, avem zeci de radiouri care de care mai sofisticate, cu muzică de tot felul, doar să avem timp să le ascultăm. Din păcate, în zilele noastre, şi la noi în România ca şi în America, mass-media a trecut încet, încet în mâinile unor mari corporaţii care decid ce variante ale realităţii şi adevărului să audă şi să vadă publicul. În SUA, şase corporaţii mass-media întreţin iluzia visului american şi dacă doresc să se creadă că Irak-ul are arme de distrugere în masă, respectiv chimice, atunci chiar le are, sau dacă doresc ca preşedintele Maduro al Venezuelei să fie comunist, atunci el este chiar comunist şi multe, multe altele. În România, două trusturi mass-media, Intact Media Group şi Realitatea, decid ce variante ale realităţii şi adevărului va auzi publicul, expunându-şi în fiecare seară frenetic adevărul lor pe care vor să-l insufle în sufletul românilor.
Când auzi cuvântul libertate, imediat, în aceeaşi propoziţie, aproape invariabil, auzi şi cuvântul democraţie. Este de-a dreptul fascinant cum românii din ziua de astăzi pot să creadă că în realitate au o influenţă asupra oamenilor politici şi conducătorilor Ţării. Românii au văzut că după 1989 fiecare Guvern, fie el de dreapta sau de stânga, a vândut ceva din această Ţară frumoasă. Se creează iluzia libertăţii din 4 în 4 ani, când românii merg la vot pentru a-şi vota preşedintele, parlamentul şi guvernul. Însă, după o experienţă de trei decenii, românii ar cam trebui să ştie că votează aceeaşi oameni, aduşi în prim-planul mass-media de puternice organizaţii financiare care conduc lumea şi, bineînţeles, şi România. În fiecare an, alegerile politice vor înflori pe seama letargiei noastre în sensul că ei, oamenii politici, contează pe faptul că noi, cei mulţi, vom rămâne pasivi, vom aştepta cu seninătate publicitatea lor din campania ce o vor intona la nesfârşit, ca o litanie, făcându-ne să cumpărăm la nesfârşit în economia de piaţă, să ne vindem şi să ne distrugem Ţara în continuare. Oare când ne vom trezi? Sunt convins că ne vom trezi la realitate şi că putem aduce schimbarea în bine, că vom putea să ne recuperăm împreună puterea şi nu vom mai sta impasibili, anesteziaţi de promisiunile lor înşelătoare din mass-media aservită. Noi, tu şi cu mine, ar trebui să alegem de această dată pentru România!