În loc de cronica lansării-spectacol, un bilanţ jubiliar

Lansarea revistei trimestriale de poezie „Claviaturi”, Serie nouă, Anul II, nr. 4 (8), Decembrie, 2014, Braşov

În cuvântul de deschidere al manifestării, poetul George Echim, redactorul-şef al revistei „Claviaturi”, a urat participanţilor un călduros „Bun venit!” la spectacolul lansării acestui număr „jubiliar şi totodată omagial, fiind dedicat fondatorului şi patronului spiritual Vania Gherghinescu”. Formula „jubiliar” m-a surprins, cuvântul fiind folosit în sensul de aniversare, sărbătoare a unui eveniment, de obicei 50 de ani, sau în unele cazuri, a unei „sume rotunde” de ani, 10, 20, 30 ş.a.m.d.. Mi-am făcut un calcul rapid. Fiind lansată la începutul anului precedent, avea doi ani, adică 8 trimestre, sau 24 de luni, sau 104 săptămâni, sau 730 de zile, sau... Trebuia să fie altceva. Explicaţia a venit mai târziu. Raportarea permanentă a iniţiatorilor şi colaboratorilor seriei noi la vechea serie a Claviaturi-lor. „Vechile” Claviaturi apăruseră trimestrial, 8 numere, timp de doi ani, între 1941-1943. Deci, cu prilejul lansării numărului opt al noii serii a Claviaturi-lor, Colegiul de redacţie, aş spune, „jubila”, atinsese performanţa obţinută de fondatorul revistei, poetul-jurist Vanea Gherghinescu. Şi, ca de obicei, în aceste împrejurări se trec în revistă realizările, fapt pe care poetul George Echim nu l-a făcut, ci a trecut direct la spectacolul lansării „numărului jubiliar”. De aici şi impulsul meu profesional, de cronicar, de a face o scurtă prezentare cronologică şi matematică a activităţii Colegiilor de redacţie şi a colaboratorilor lor în cei doi ani de fiinţare a revistei trimestriale de poezie Claviaturi.
În primul an de apariţie, sub conducerea redactorului-şef Constantin Bihara, în revistă au fost publicaţi 39 de autori de poezie, proză şi artă plastică şi fotografică. Creaţia lor cuprinde: 45 de articole privind poeţii şi poezia lor, recenzii, prefeţe, încrustaţii, eseuri, semnale, articole despre lansările Claviaturi-lor. Din cei 39 de autori, 33 au scris 361 de poezii clasice, sonete, glosine, acrostih sau dublu acrostih şi 33 haiku. Din punct de vedere grafic, un autor a publicat multe din cele 41 de imagini, majoritatea fiind fotografii individuale, grupuri şi flori. Toate acestea într-un spaţiu tipografic de 554 de pagini, cât cuprinde cele patru numere. Din cei 39 de autori, cei mai prolifici s-au dovedi a fi: Constantin Bihara, cu 40 de poezii şi 18 articole; George Echim, cu 35 de poezii şi 6 articole; George Savin, cu 35 poezii plus 4 articole; Cornel Vlad, cu 35 poezii şi Theodor Echim, 30 de poezii, din care 10 bilingve. 16 dintre cei 33 de poeţi care au fost publicaţi în cele 4 numere ale anului 2013 pot forma, cu volumele tipărite, o bibliotecă comună de 108 cărţi de poezie. 13 dintre cei 33 de poeţi au fost publicaţi cu câte o singură poezie. Merite deosebite în elaborarea şi difuzarea revistei le au redactorul-şef al publicaţiei, prof. Constantin Bihara, şi membrii Colegiului de redacţie: George Echim, secretar de redacţie; George Savin, lansare; Narcisa Ciohodaru, culegere de text; Irinel Merluşcă, tehnoredactare şi, în anumite perioade, Ioana Todor, prezentare grafică; Daniel Todor, coordonator apariţie.
Cel de-al doilea an de apariţie a început cu un nou Colegiu de redacţie, format din: George Echim, redactor-şef, Cornel Vlad, secretar de redacţie, Gheorghe Oprea Holbavianu, prezentare grafică, Narcisa Ciohodaru, culegere text şi Irinel Mierluşcă, tehnoredactare. Păstrând obiectivele şi perfecţionând structura revistei, drumul ascendent al acesteia a continuat. Numărul autorilor a crescut la 92. Alături de cei din Braşov au venit şi din zona limitrofă municipiului de la poalele Tâmpei - Sfântu-Gheorghe, Covasna, Târgu-Secuiesc, Zărneşti, alte oraşe mari ale Ţării, precum Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca, sau poeţi din Germania, Ţara Galilor, Malta, China, Cipru, Grecia, Serbia. Revista a consemnat şi 9 debuturi absolute: Adrian Bogdan Blaj, Andreea Gabriela Brătfăleanu, Petru Catană, Antonia Cojocaru, Sandra Karina Dragomir, Ioan Frinciu, Mircea Simulea, Mihai Sorea, Ioan Suciu Scheianu. Datorită instituirii rubricilor: „Poeţii din Claviaturi, Serie Veche” şi „Pagina de Mijloc”, încă din numărul 3/2013, în paginile Seriei Noi şi-au găsit locul şi mari condeie ale Ţării noastre sau din lume, dintre care enumerăm pe: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Virgil Carianopol, Barbu Brezeanu, Ştefan Augustin Doinaş, Rudyard Kipling. Au debutat în numerele V-VIII/2014 un număr de 53 de autori. Au fost publicate: 57 de articole; 331 poezii (din care o baladă, 5 epigrame, 4 haiku, 3 tanka); 51 de imagini. Toată această creaţie şi-a găsit locul în cele 620 de pagini ale celor patru ediţii, V-VIII. Din rândul celor 53 de autori ai numerelor I-VIII (făcând abstracţie de cei 12 publicişti şi un artist plastic care nu au scris poezie în paginile revistei, de cei 11 poeţii clasici, 6 poeţi străini şi 9 debutanţi - 39 în total), 31 de poeţi au publicat 189 de volume de poezie până în prezent. În Claviaturi-le celor doi ani, cei mai prolifici autori s-au dovedit a fi: Constantin Bihara (58 poezii şi 35 articole), George Echim (57, 12), Cornel Vlad (46, 3), George Savin (38, 6), Gheorghe Oprea Holbavianu (31, 5, 4 grafică), Constantin Mănuţă (27, 8), Theodor Echim (38 p), Ioan Tudor (30, 2), Viorica Popescu (20, 3), Ioan Suciu Scheianu (23 p), Mariana Popa (22 p), Mircea Doreanu (5, 9).
Întreaga colecţie Claviaturi, serie nouă, cuprinde la jubileu, 102 articole (recenzii, prefeţe, încrustaţii, eseuri, semnale, lansări etc.), 692 de poezii şi 92 de imagini, toate incluse într-un spaţiu tipografic de 1.174 pagini. Oare câte reviste literare semestriale din Ţara noastră, chiar subvenţionate de Uniunea Scriitorilor sau Ministerul Culturii, se pot mândri cu un asemenea palmares? O medie de 86,5 poezii publicate în fiecare număr, peste 12 articole de specialitate / număr, peste 146 de pagini / revistă. Sunt întrebările unui om care urmăreşte fenomenul cultural românesc contemporan prin prisma revistelor cultural-literare care apar pe piaţa românească, fără a subestima celelalte publicaţii, ci cu intenţia bună de a evidenţia calităţile dovedite, în ultimii doi ani, de Claviaturi, serie nouă. Desigur, veţi spune „non multa, sed multum”, în sensul de „calitate, nu cantitate”! Aveţi perfectă dreptate! În acest sens, iubitorii Claviaturi-lor pot citi articolele apreciative, sincere, dezinteresate material, scrise în revistă de critici literari contemporani sau publicişti ai fenomenului cultural, la adresa publicaţiei şi autorilor ei, de către: A.I. Brumaru, Mircea Doreanu, Constantin Mănuţă, Viorica Popescu, sau cronicile din „Condeiului ardelean”, apărute în 2013 şi 2014 în paginile publicaţiei noastre.
Şi o ştire recentă ne arată calitatea unora dintre autori: Premiul I pentru poezie pe anul 2014 al Ligii Scriitorilor din România a fost câştigat de o colaboratoare a revistei Claviaturi - Mihaela Aionesei, din Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna. (Poate, într-o viitoare ediţie, ar fi interesant să publicăm premiile la nivelul Ţării obţinute de colaboratorii revistei, acordate de diferite instituţii naţionale de cultură şi artă.) Şi mai trebuie vorbit de o chestiune deosebită, extrem de importantă pentru Istoria literaturii, cel puţin a istoriei literaturii române. Prin intermediul Claviaturi-lor au fost lansate două noi genuri de poezie fixă: glosina şi acrostihul dublu, genuri create de însăşi redactorii-şefi de până acum ai revistei, Constantin Bihara şi George Echim. Oare câte reviste literare româneşti se pot mândri cu o asemenea performanţă? Desigur, cititorii noştri îşi pot pune, pe bună dreptate, întrebarea: de ce eforturile şi inovaţiile, mai mult decât demne de remarcat, ale autorilor revistei Claviaturi, serie nouă, nu au fost sesizate, cel puţin, de presa de specialitate a Uniunii Scriitorilor din România? Despre presa literară şi principiul publicaţiilor literare de „importanţă strategică” care constituie politica editorială a USR, în mod deosebit a vicepreşedintelui Gabriel Chifu, am mai scris. În acest sens, orice promovare a „altuia” constituie un pericol mortal pentru iubitele reviste de „importanţă strategică” ale domnului Chifu. Mai mult, după câte am constatat de curând, pentru vicepreşedinţii USR s-a trecut şi la principiul promovării probabil a „scriitorilor strategici”. Vă rog să citiţi şi să vă cruciţi de ceea ce se întâmplă la USR!
Mită la Uniunea Scriitorilor din România
Nebunia şpăgilor a atins şi conducerea Uniunii Scriitorilor. Ne-a parvenit la redacţie un document senzaţional, trimis şi către DNA, în care scriitorul Nicolae Bălaşa, reprezentant al CNA în teritoriu, acuză mai multe persoane din conducerea USR că i-au solicitat 8.000 de euro, cîrnaţi, carne de miel şi peşte pentru a fi primit ca membru. Banii trebuiau să ajungă la doi dintre vicepreşedinţii USR, Gabriel Chifu şi Nicolae Prelipceanu, iar cîrnaţii au fost îndesaţi în frigiderul lui Gabriel Coţoveanu, preşedintele filialei Dolj a USR. „Gabriel Chifu s-a mutat de curând în Bucureşti, E VAI DE CAPUL LUI şi trebuie să-l ajutăm şi noi cu 2.000 euro, ÎN DEFINITIV AŞA SE FACE TREABA, nu?” Scriitorul Nicolae Bălaşa este doctor în filosofie şi a publicat până acum peste 20 de volume (romane, studii, eseuri), iar soţia sa, Beatrice Silvia Sorescu (nepoata poetului Marin Sorescu), 10 volume de poezie. În anul 2010, considerând că amândoi îndeplinesc toate condiţiile, au solicitat să fie primiţi în Uniunea Scriitorilor, anexând mai multe referate de la membrii filialei Dolj...
Am redat numai foarte puţin din calvarului celor doi scriitori în încercările lor repetate de a deveni membrii ai acestei Uniuni. Fragmentul reprezintă numai începutul articolului Mită la Uniunea Scriitorilor din România, scris de Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, şi publicat în Confluenţe literare, ediţia nr. 1487/26 ianuarie 2015, revistă internaţională de creaţie literară şi cultural-artistică. Pentru cei care vor să vadă murdara realitate în care se bălăcesc conducătorii acestei Uniuni, pot citi integral articolul pe internet la adresa: http://confluente.ro/al_florin_tene_1422288974html şi mai găsiţi alte asemenea „isprăvi” ale conducerii USR la adresele: https://www.youtube.com/watch?v=00184X1MlbU sau https://www.youtube.com/watch?v=i48Oe34AFkY.
Desigur, nivelul şi imaginea unei reviste literare este dat şi de numărul autorilor, mai mare sau mai mic, membri ai celui mai înalt for scriitoricesc, consfinţindu-i astfel valoarea literară. Dar pot oare, poeţi, ca de pildă Constantin Bihara, George Echim, Viorica Popescu, Nadia-Cella Pop, Mihaela Aionesei, Mariana Popa, George Savin, Ioan Tudor, Cornel Vlad, Rodica Ghinea, Ioan Suciu Scheianu, Toth A. Arpad sau scriitorul Ilie Şandru, de la Topliţa, să învingă asemenea „bariere” materiale puse tocmai de cei care ar trebui să promoveze creaţia literară? Dar să sperăm că, în viitorul apropiat, această stare de lucruri din cadrul Uniunii Scriitorilor se va schimba în bine şi „claviaturiştii” îşi vor obţine locul pe care-l merită pentru talentul şi truda depuse spre slava muzelor Euterpe, Erato şi Calliope.
Acum, la ceas jubiliar, doresc tuturor prietenilor mei claviaturişti, Colegiului de redacţie şi mecenaţilor revistei, trai îndelungat şi binecuvântat, multă inspiraţie, credinţă şi perseverenţă în realizarea celor mai îndrăzneţe visuri literare, creaţii la nivel de operă şi... să ne vedem cu aceeaşi plăcere umană şi satisfacţie artistică la fiecare ediţie viitoare, inclusiv la jubiliarului număr C(centum)! De la spectacolul lansării revistei, de această dată... doar câteva fotografii.