Lumina lui Hristos luminează tuturor

Prin Harul lui Dumnezeu
† Andrei,
Episcopul Covasnei şi Harghitei

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicilor Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,
Stimate autorităţi,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Hristos a Înviat!

„Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11, 25)
Prăznuim sărbătoarea luminii şi a bucuriei. În miez de noapte, ne bucurăm la chemarea preotului: Veniţi de luaţi lumină! Câtă bucurie: lumina lui Hristos luminează tuturor.
Este noapte, însă noi prin strigare şi cântare vestim ziua cea zidită de Domnul, adică Ziua Învierii şi luminii lui Hristos. Omenirea era în întuneric, însă Dumnezeu i-a dat posibilitatea să strălucească din întunericul păcatelor, nu pentru vrednicia noastră, ci prin marea Lui iubire faţă de neamul omenesc. Sfântul Ioan Evanghelistul, în pericopa evanghelică citită puţin mai devreme, spune aşa: „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o pe ea” (Ioan 1, 5).
Mântuitorul Iisus Hristos ne spune tuturor: „Eu lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12, 46). Ieşirea noastră din întuneric la lumină este un prilej de mare bucurie duhovnicească, bucurie pe care Sfinţii Apostoli n-au înţeles-o atunci când au aflat că vor rămâne fără Învăţătorul. Înainte de a merge la Patima Sa cea mântuitoare, Domnul Iisus Hristos le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi trişti acum, dar Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22).
Prorocii Vechiului Testament au prevestit această Sfântă Zi aducătoare de mare bucurie duhovnicească: „Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Psalmul 117, 24). Însuşi Mântuitorul, arătându-se femeilor purtătoare de miruri le-a zis: „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 8).
Lumina lui Hristos este şi proclamarea sfântă de la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite din timpul Sfântului şi Marelui Post: „lumina lui Hristos luminează tuturor”. Darul Praznicului Sfintei Învieri, darul luminii este pregătit printr-o lungă perioadă de aşteptare, de zece săptămâni, a Triodului, în care foamea şi setea duhovnicească, prin Sfintele Taine, le-am unit cu Hristos la ospăţul duhovnicesc.
În această perioadă pascală, în Săptămâna Luminată şi până la Înălţare, apoi până la Duminica Tuturor Sfinţilor pe toată perioada Penticostarului, darul luminii ne învăluie pe toţi. În tot acest timp suntem chemaţi să împărtăşim lumină semenilor noştri, devenind purtători de lumină: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,
La acest Praznic luminat să nu vedem decât lumina care se revarsă din Învierea lui Hristos şi umple cerul şi pământul: „Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit” (Canonul pascal).
Nici moartea să nu ne înspăimânte, nici iadul, să nu ne cutremure, căci Cel ce ca un mire a ieşit din mormânt a sfărâmat puterea lor: „Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, veşnice, şi săltând să lăudăm pe Pricinuitorul, pe Cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit” (Canonul pascal).
În mijlocul valurilor vieţii ca o ancoră să ne fie făgăduinţa Domnului care prin moartea şi Învierea Sa ne-a izbăvit din păcate şi din osânda morţii, asigurându-ne că o să rămână de-a pururi cu noi cei ce cu credinţă şi evlavie strigăm: „O dumnezeiescul! O iubitul! O preadulcele Tău glas! Căci cu noi Te-ai făgăduit să fi cu adevărat până la sfârşitul veacului, Hristoase. Pe care întărire de nădejde credincioşii avându-Te ne bucurăm” (Canonul pascal).
Însufleţiţi de bucuria Praznicului de astăzi, să vedem raza de lumină desprinsă din veşnicie care s-a coborât în inimile noastre şi ne-a înălţat sufletul ca să înţelegem şi să trăim taina cea dumnezeiască a Învierii lui Hristos.

„Paştele cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii!”
Dreptmăritori creştini,
Astăzi trecem printr-o mare încercare privind sănătatea trupului, viaţa noastră, anume epidemia cauzată de Coronavirus COVID-19. Necazurile, bolile, molimele şi toate darurile sufleteşti şi trupeşti, aşa cum spun Sfinţii Părinţi purtători de Dumnezeu sunt certări sau cercetări ale lui Dumnezeu. Certări pentru păcatele noastre, chemându-ne la pocăinţă, cercetări pentru întărirea noastră sufletească în credinţă, în puterea şi ajutorul lui Dumnezeu.
Remediul pentru situaţia în care ne aflăm, poporul lui Dumnezeu, este să dăm ascultare medicilor, să rămânem în case, să respectăm cu stricteţe măsurile dispuse de autorităţile publice. Slujba în locaşul de cult se săvârşeşte de către slujitorii sfintelor altare şi cântăreţ, purtându-i în rugăciune pe toţi fii bisericii strămoşeşti.
Biserica a fost întotdeauna
corabia de salvare care a
oferit credincioşilor întărire,
speranţă, încurajare şi viaţă.
Un popor credincios, este un popor plin de viaţă, mai puternic decât toate duhurile răului. Să privim cu încredere în faţa zilei de mâine, rugându-ne: „Cu noi este Dumnezeu, de cine ne vom teme?”.
De aceea vă îndemn, iubiţii mei fii sufleteşti, să primiţi pe Hristos, cu toate binecuvântările Lui în sufletele voastre, în casele şi în familiile voastre.
Lângă Crucea Lui să ne plecăm genunchii şi să-L rugăm cu credinţă să ne „întărească în tot lucrul bun” ca să facem voia Lui şi să se preamărească şi prin noi preasfânt numele Lui.
Cu aceste sfaturi şi poveţe părinteşti, de Praznicul Învierii Domnului, Vă urez din toată inima: să-L petreceţi cu sănătate şi bucurie duhovnicească şi să vă învredniciţi a-L ajunge cu pace, întru mulţi şi fericiţi ani!

Hristos a Înviat!

Al vostru părinte duhovnicesc iubitor, de tot binele doritor şi pururea către Hristos Cel Înviat rugător,
† Andrei,
Episcopul Covasnei şi Harghitei