Mândria şi prejudecata duc la discriminare

Mândria şi prejudecata au existat în toate timpurile în societatea umană; ele au fost descrise extraordinar în romanul cu acelaşi nume al celebrei romanciere britanice Jane Austen, în 1813, şi de atunci, cele două defecte umane s-au extins pe tot mapamondul, deci nu avea cum să facă notă discordantă nici România.
„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii” - acesta este Articolul 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În ciuda acestui articol, foarte nobil, mândria şi prejudecata care duc la discriminare continuă să năpăstuiască lumea.
Ne punem întrebarea dacă putem să eliminăm discriminarea din societatea umană şi din România, care, din păcate, împarte oamenii în categorii: bogaţi, săraci, albi, negri, galbeni, conducători şi proletari, elite şi oameni obişnuiţi. Deci este foarte greu să respectăm Articolul 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, aşa după cum nu putem respecta nici cele 10 porunci aduse de Moise de pe Muntele Sinaiului, acum peste 2500 de ani poporului evreu şi întregii omeniri creştine. Sunt, totuşi, convins că putem face mai multe pentru a diminua discriminarea. Cea mai puternică armă pe care o avem la dispoziţie este cultura. Odată cu însuşirea unei culturi corespunzătoare, fiecare om al planetei poate să fie un adevărat rege Solomon. Dacă nu putem învinge discriminarea în totalitate, putem învinge mândria şi prejudecăţile care pot fi semănate în mentalul uman, în familie, la şcoală, în biserici, în cercuri politice şi social-economice sau chiar la nivelul unei ţări. Şi vă pot da exemplul Germaniei naziste, care, la îndemnul lui Adolf Hitler şi al lui Goebbels, ministrul propagandei de atunci, le-au insuflat nemţilor sentimentul de superioritate, de mândrie naţională şi de dispreţ a naţiunilor celorlalte, precum evreii, şi ştim foarte bine ce s-a întâmplat - holocaustul mondial. Din păcate, naţiunile de atunci dar şi naţiunile de astăzi, împart omenirea în naţiuni dominante şi naţiuni dominate. Din nefericire, rasismul de atunci a dus la holocaust, iar rasismul de astăzi duce la ură şi discriminare. La fel şi religia, pe care o folosesc unii pe post de armă, duce la acte teroriste, la război etnic şi religios; ştim cu toţii ce se întâmplă, în aproape toate ţările occidentale, când religia musulmană îndeamnă la acte de terorism, cum sunt sacrificate mii şi mii de vieţi nevinovate. Jihadul musulman este în desfăşurare. Papa Francisc face nişte declaraţii extraordinare şi îndeamnă la pace şi iubirea aproapelui. Nu am auzit nicio autoritate musulmană religioasă să declare acelaşi lucru, pace şi iubire, ci din contră, ideea Jihadului împotriva creştinilor este mai actuală ca oricând. Din păcate, în Europa, dar şi în lume se constată infracţiuni multiple ale urii, care se manifestă prin omucideri, violenţă fizică extremă cu vătămare corporală gravă, abuzuri sexuale şi abuzuri împotriva minorităţilor sexuale, distrugere de proprietăţi, incendieri de case sau instituţii religioase, ameninţări şi violenţă psihică, discursuri incitante la ură şi mai recent, ura cibernetică împotriva unor grupuri sociale, politice, minorităţi sau chiar naţiuni. Toate aceste acţiuni promovează rasismul şi xenofobia, antisemitismul, agresiunile sau actele de violenţă, din care vătămaţi ies tot… oamenii, de toate categoriile. În România, nu s-a efectuat o statistică clară a infracţiunilor urii, dar ele încep să fie tot mai dese şi în Ţara noastră. Este important ca societatea civilă şi Biserica să apere cu toată forţa, cu tot sufletul tradiţiile creştine şi socio-culturale ale Poporului Român, dar şi drepturile omului, familia, morala creştină şi de ce nu, iubirea faţă de Ţară, fiind prezente de în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Fără Dumnezeu şi fără cultură, educaţie, nu poate exista o viaţă spirituală şi socială de bună calitate în România! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Categorie: