MĂRĂŞEŞTI - CATEDRALA EROISMULUI ROMÂNESC

Dacă vrei să ţi se inunde sufletul de trăiri înălţătoare, du-te la Mărăşeşti! Dacă simţi nevoia să te pleci şi să te închini în faţa jertfei pentru Ţară, du-te la Mărăşeşti! Dacă nu ştii cum ar trebui omagiat eroismul ostaşilor români, dovedit în marile momente ale eliberării şi reîntregirii Ţării, du-te la Mărăşeşti! Acolo, te prosternezi în faţa Catedralei Eroismului Românesc, pentru că de acolo s-a iradiat asupra Transilvaniei duhul Unirii, de acolo a început reîntregirea României, de acolo s-a dat semnalul întăririi speranţei memorandiştilor, care au înţeles că lupta pentru Unire trebuie pecetluită prin jertfă frăţească. De acolo, s-a trimis mesaj Transilvaniei că batalioanele române vor trece Carpaţii, care nu vor mai fi graniţă între fraţi.
Panteonul Mărăşeşti înalţă spre cer lumina sacrificiului a 330.000 de români, care au făcut zid de netrecut în faţa trupelor faimosului Mackensen, feldmareşal german, puternic aliat al Austriei, întors umilit din trâmbiţata înaintare, pricepând că pe acolo „nu se trece”, aşa cum l-a somat oştirea română. Monumentul însuşi este simbolul tăriei de care s-a zdrobit prea puternica armată a feldmareşalului.
Noaptea, Catedrala Mărăşeşti anunţă, prin turnul ei încărcat de lumini, pe spaţii de mulţi kilometri în jur, că acolo a început să bată inima istoriei României Mari, că acolo arde candela iubirii de glie, că acolo se cântă imnul izbânzii eroilor români. Turnul luminat al Mărăşeştilor mai spune pelerinului ce suflet de român vibrează în fiinţa edililor din Focşani, care au realizat o luminaţie maiestuoasă a întregului ansamblu monumental, aşa cum se cuvine evenimentului reprezentat. Am înţeles ce suflu românesc mână spre piaţa Monumentului mulţimea focşăneană, la 18 kilometri, spre a omagia crucialul eveniment al Întregirii Neamului, în ziua de 6 august. Am trăit impresia că oraşul Focşani a rămas pustiu pentru câteva ore, cât a durat ceremonia.
Privind acest edificiu evocator, am asemănat imaginea unui Monument al Unirii la Alba-Iulia, amplasat pe cel mai înalt platou al Cetăţii (partea de sud), care să fie văzut din spaţii depărtate şi să comunice călătorilor că aici se află sanctuarul Marii Uniri. Tronând acolo, sus, peste zidurile austriece, în paralel cu Biserica lui Mihai Viteazul, ar avea semnificaţia biruinţei asupra înrobirii românilor de către puterea imperială, iar torţele serii de 1 Decembrie ar simboliza arderea unui trecut întunecat şi reinstaurarea statutului românilor de stăpâni ai Transilvaniei, ai întregului domeniu străvechi al dacilor.
Şi, pentru că aici s-a petrecut ultimul şi cel mai mare eveniment din şirul luptelor pentru libertate şi unitate, pentru că aici, robii de secole ai străinilor au sfinţit jertfa eroilor de la Mărăşeşti prin finalizarea idealului de unitate naţională, aici, în leagănul de început al românismului, trebuie să se înalţe, pentru veacuri, MONUMENTUL MONUMENTELOR ROMÂNEŞTI, ca o încununare a fiinţei întregite a neamului nostru.
Pentru aceasta, trebuie să se îndrepte spre Alba-Iulia atenţia organelor centrale de conducere ale Ţării!