N-are mamă, n-are tată...!

Ca cititor pasionat, m-am întrebat întotdeauna de unde şi-au procurat modelele marii noştri scriitori.
Răspunsul l-am găsit, mai ales în ultimii ani, căci Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Stănică Raţiu, Caţavencu, Trahanache sau Dandanache sunt oameni vii, care trăiesc printre noi şi ne „colorează” existenţa. Parveniţi şi semidocţi, perverşi şi trădători întâlnim la tot pasul, mai nou, aceştia ascunzându-se după apelativul de „european” sau „multicultural”.
Este acelaşi refugiu pe care şi-l găsesc toţi neisprăviţii în spatele cuvântului „democraţie”. Fără a cunoaşte sensul acestui cuvânt, îl confundă cu tot ce e mai rău, mai urât şi mai abject ca atitudine şi comportament social.
Europenismul şi multiculturalismul unora depăşeşte limitele imaginaţiei, aceste creaturi, căci oameni nu le putem spune, ajungând să-şi vândă Neamul şi Ţara pentru a-şi atinge scopul mizerabil.
Un astfel de ipochimen, anunţat de un fariseu, aflat în Sfânta Biserică între credincioşi, în ziua turului doi al alegerilor prezidenţiale, a dat fuga la BEJ şi la Poliţie pentru a depune „Plângerea cozii de topor”.
Abject şi el, dar şi mai abject slugoiul care l-a informat imediat, asupra faptului că un preot „cu crucea-n mână”, nu unul „de colac şi lumânare”, a îndemnat la sfârşitul Liturghiei ca enoriaşii să meargă la vot, aceasta fiind o datorie civică, şi să nu voteze cu cel ce a făcut alianţă cu Tokes L., care luptă pentru ruperea Ardealului de Ţară. Şi asta în timp ce în toate celelalte biserici, fără reţinere, s-a făcut apelul de a nu se vota cu „românul”. Acolo însă nimeni nu a alergat nici la BEJ, nici la Poliţie să reclame, căci ceilalţi l-ar fi taxat aşa cum se cuvine. Creatura fără mamă, fără tată s-a grăbit să posteze pe Facebook „Plângerea cozii de topor”, alături de îndemnuri de ieşire la vot în toate limbile pământului. Halal patriot! De fapt, cel care n-are mamă, n-are tată, n-are nici Ţară, nici Limbă, pentru el „ibi patria, ubi bene”.
S-a mai plâns creatura că în Biserică, locul unde el, filozoful, intră ca în Muzeul Secuiesc, se face politică.
E drept, în Biserică nu trebuie să se facă politică, după capul lui cel sec. Politică se poate face, în schimb, în cea mai mare instituţie de învăţământ din reşedinţa judeţului Covasna, Sfântu-Gheorghe, unde el s-a mutat cu arme şi bagaje şi de unde conduce, fără ruşine, toate ostilităţile în spatele aşa-numitului „ECOU”. Şi, de ani de zile, niciun român nu se găseşte să depună o plângere penală împotriva lui la Poliţie sau în altă parte. Nimeni nu-l întreabă, pe aceste vremuri grele, din ce trăieşte, căci funcţia de „coadă de topor” nu are încă retribuţie (pe faţă).
În cultura sa de trădător de Neam şi Ţară, n-a auzit oare dumnealui că, de-a lungul istoriei, Biserica a fost locul de taină al comunităţilor, iar preoţii au fost dintotdeauna liderii de opinie ai masselor? Dar, cel care n-are mamă, n-are tată, n-are nici Ţară, nici Credinţă. Gestul său de a reclama un preot ortodox, în jurul căruia au făcut zid toţi oamenii de bine, este incalificabil şi suntem convinşi că, mai devreme sau mai târziu, mâna cu care a scris „plângerea cozii de topor” îi va tremura rău de tot. Şi aceasta întrucât noi, patrioţii cei „demodaţi”, continuăm să credem că trădarea de Neam şi Ţară este cel mai mare păcat al unui om. Dar, pentru cel care n-are mamă, n-are tată, nu mai contează dacă n-are Ţară sau dacă nu aparţine unui Neam.
Apropo de apartenenţă, acum, după ce v-aţi însuşit cu trup şi suflet limba maghiară, după cum arată mesajele „europene” de pe Facebook, pentru a putea comunica eventual şi cu Tokes L., e momentul să vă apucaţi şi de studiul limbii germane, că poate, poate, cine ştie...?!
În încheiere, toţi cei care îl iubim şi îl stimăm pe părintele Corneliu Bujoreanu, vă spunem doar că sunteţi demn de milă... Şi de silă!
Un ortodox convins