(†) NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

8 septembrie

„Astăzi uşa vieţii se deschide, astăzi raza Soarelui celui înţelegător răsare, astăzi Maica bucuriei se naşte spre mântuirea a toată lumea. Veseliţi-vă popoare şi vă bucuraţi şi cu credinţă, din inimă lăudaţi-o aşa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!”

Domnul nostru a zidit pe om şi l-a pus în mijlocul Raiu¬lui pentru a nu se îngriji decât să sporească binele şi să privească doar la frumuseţea lui Dumnezeu în faptele Sale. Dar diavolul, mânios pentru bunurile dăruite omului, a înşelat pe Eva, prima femeie, care a tras pe Adam în păcat, şi au fost alungaţi amândoi din Raiul desfătărilor. Mai pe urmă, prin mijlocirea lui Moise, Domnul a dat Legea Sa oamenilor şi a făcut cunoscute voile Sale prin proroci, spre gătirea unei mai mari binefaceri: Întruparea Fiului Său Unul Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, Care avea să ne izbăvească din capcana înşelătorului. Luând asupra Sa firea omenească, Hristos voia să se facă părtaş nemijlocit căderii noastre - afară de păcat -, căci numai El singur este fără de păcat, fiind Fiul lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu I-a gătit un sălaş neprihănit, o arcă nepătată - pe Preasfânta Fecioară Maria -, care, deşi a fost şi ea supusă morţii şi pedepsei protopărinţilor noştri, a fost aleasă de Dumnezeu dinainte de vremi pentru a fi Noua Evă, Maica lui Hristos Mântuitorul, izvorul mântuirii noastre şi chipul sfinţeniei creştine.
Tatăl său se numea Ioachim. Era din casa împărătească a lui David prin ramura lui Nathan, fiul acestuia. Nathan a zămislit pe Levi, Levi a zămislit pe Melchi şi Pantera, Pantera a zămislit pe Barpantera, tatăl lui Ioachim. Ana, soţia lui Ioachim, era şi ea dintr-o casă împărătească, fiind nepoata lui Mattha, el însuşi nepot al lui David prin Solomon. Mattha s-a căsătorit cu o anume Maria din casa lui Iuda şi au dat naştere lui Iacob, părintele lui Iosif tâmplarul şi a trei fiice: Maria, Sobeea şi Ana. Maria a dat naştere Salomeei moaşa; Sobeea Elisabetei, maica Înaintemergătorului, iar Ana Mariei, Maica Domnului, care purta astfel numele bunicii sale şi al mătuşii sale. Elisabeta şi Salomeea, nepoatele Anei, erau deci verişoarele Maicii Domnului.
După o dumnezeiască „iconomie” şi pentru a arăta stârpiciunea firii omeneşti înainte de venirea lui Hristos, Dumnezeu lăsase pe Ioachim şi Ana fără urmaşi până la o vârstă îna¬intată. Cum Ioachim era bogat şi evlavios, nu înceta a vorbi Domnului în rugăciune şi a-I aduce daruri, ca să-i izbăvească pe el şi pe soţia sa de această nenorocire. Într-o zi de sărbătoare, pe când Ioachim se dusese la templu ca să-şi aducă darul, unul din credincioşi îi vorbi zicând: „Nu-ţi este îngăduit să vii să-ţi aduci darul dimpreună cu noi, căci nu ai fiu”. Cu inima frântă, Ioachim nu s-a întors acasă în ziua aceea, ci s-a retras singur în munte, pentru a se ruga şi a vărsa lacrimi dinaintea Domnului. În acest timp, Ana, în grădina sa, vărsa şi ea lacrimi multe şi înălţa rugi fierbinţi către ceruri. Dumnezeul nostru, bogat în milostivire şi plin de bunătate, a auzit rugile lor şi a trimis către Ana pe Arhanghelul Gavriil, îngerul bunăvoirii dumnezeieşti şi vestitorul Mântuirii, pentru a-i vesti că avea să zămislească şi să nască un prunc, în ciuda vârstei sale, de care se va vorbi în tot pământul. Ea a răspuns plină de bucurie şi uimire: „Adevăr grăieşte Domnul Dumnezeul meu, dacă voi da naştere unui fiu sau unei fiice, îl voi dărui Domnului Dumnezeului meu, ca să-L slujească în toate zilele vieţii sale”. Lui Ioachim i s-a arătat, de asemenea, un înger care i-a poruncit să se pună la drum cu turmele sale şi să se întoarcă acasă fără întârziere, pentru a se bucura cu soţia sa şi toată casa lor, căci Dumnezeu hotărâse să-i izbăvească de necazul lor.
După nouă luni, Ana a dat naştere unui prunc. A întrebat atunci pe moaşă: „Ce am zămislit?”. Aceasta i-a răspuns: „O fiică”. Ana a spus atunci: „Sufletului meu s-a făcut astăzi mare cinste!” şi a culcat cu grijă pruncul. Zilele curăţirii mamei după Lege trecând, se ridică, se spălă, hrăni copila şi îi dădu numele de Maria (acest nume înseamnă „doamnă, stăpână” (în aramaică), dar şi „luminătoare”): numele pe care-1 auziseră nedesluşit patriarhii, dreptăţii şi prorocii, şi prin care Dumnezeu avea să plinească planul Său pe care-l avea în ascuns de la începutul lumii.
Din zi în zi, copila se întărea. Când a împlinit şase luni, mama sa a pus-o pe pământ ca să vadă dacă putea sta în picioare. Atunci Maria a făcut şapte paşi fără a şovăi, apoi s-a întors în braţele mamei sale, care o ridică zicând: „Adevăr grăşieşte Domnul Dumnezeul meu, nu vei mai călca pe acest pământ până nu te voi duce la Templul Domnului”. Şi a făcut un altar în camera copilei, unde nimic rău, nici spurcat din lume nu putea intra, şi a adus tinere fete curate, ca să se joace cu copila.
După ce a trecut primul an, Ioachim a dat un ospăţ mare. A invitat preoţi, cărturari şi membri ai Sinedriului şi tot poporul lui Israel. Ioachim a adus copila preoţilor, care au binecuvântat-o şi au spus această rugăciune: „Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântează pe această copilă şi dăruieşte-i un nume care să fie pomenit în veci de toate neamurile”. Şi tot poporul a răspuns: „Aşa să fie! Aşa să fie! Amin!”. Ioachim a adus-o şi marilor preoţi, care au binecuvântat-o zicând: „Dumnezeule de sus din înălţimi, pogoară privirea Ta asupra acestei copile şi dăruieşte-i o binecuvântare înaltă, aşa cum nimeni nu a primit vreodată”.
Ana a dus-o pe Maria în camera sa şi a hrănit-o la sân, cântând Domnului Dumnezeu cântarea aceasta:
Cânta-voi Dumnezeului meu cântare, căci m-a cerce¬tat şi a alungat de la mine răutatea vrăjmaşilor mei. Căci Domnul mi-a dat o roadă din dreptatea Sa, care este una şi mai multe dimpreună. Cine va vesti acum fiilor lui Ruben că Ana este maică? Luaţi aminte, luaţi aminte, voi, cele douăsprezece case ale lui Israel, că Ana este maică!
A pus, după aceea, copila în altarul din camera ei, pentru a fi primită în Templul Domnului, apoi a ieşit şi a mers să slujească pe oaspeţi, care se bucurau şi lăudau pe Dumnezeul lui Israel.
„O, Preacurată şi Preasfântă, dumnezeiască Pruncă Maria, care te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea, ascultă rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, care cu credinţă şi cu evlavie, din inimă lăudăm naşterea ta cea prea cinstită şi cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare păcatelor noastre, pace şi mare milă, cântându-I: Aliluia!”.