(†) NAŞTEREA SFÂNTULUI PROROC IOAN BOTEZĂTORUL

24 iunie
(Sânzienele sau Drăgaica)

Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Ain Karem
Ain Karem este o localitate din Israel, aflată la mică distanţă de Ierusalim. Aceasta este deosebit de importantă pentru creştini, deoarece, potrivit tradiţiei, ea este patria lui Zaharia şi a Elisabetei, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul. Aici s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul. Satul Ain Karem se află la o distanţă de aproximativ 8-10 kilometri mai spre vest de Ierusalim şi la 150 de kilometri distanţă de Nazaret.
Numele localităţii - Ain Karem - a fost primit de la mulţimea grădinilor şi a câmpurilor cultivate din zonă (karm), fertile datorită unui izvor cu debit bun (ain, se pronunţă en). Locuit încă din Epoca Bronzului, conducătorul evreu Iosua a repartizat Karem-ul tribului lui Iuda, precum citim în Sfânta Scriptură: „Aceasta este moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor, (…) Maarat, Bet-Anot şi Eltecon: şase cetăţi cu satele lor. Tecoa, Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem (Karem), Galem, Betir şi Manah: unsprezece cetăţi cu satele lor” (Iosua 15,20-59). Odată cu apariţia creştinismului, în localitatea evreiască Ain Karem a fiinţat o însemnată comunitate de creştini, aceasta ocupându-se, în mare parte, cu tâmplăria şi cu îndrumarea pelerinilor. În prezent, cu excepţia a câteva mici comunităţi creştine, întreaga populaţie din Ain Karem este formata din evrei. Prezenţa unei moschei în această localitate ţine să amintească de existenţa unui sat arab, mai înainte de anul 1948. Înainte de acest an, satul era locuit de 3.000 de arabi, dintre care 300 erau creştini. Localitatea Ain Karem păstrează şapte locaşuri de închinare creştine, biserici şi mănăstiri. Printre acestea se află: Mănăstirea Franciscană, ridicată pe locul unde a avut loc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul; Biserica Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta; Mănăstirea Sfântul Zaharia; Biserica Doamnei din Sahyun, împreună cu o serie de morminte.
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul - mărturia Sfintei Scripturi
Sfânta Scriptură mărturiseşte cu mare bucurie Naşterea Înaintemergătorului Domnului. Preotul Zaharia, urmaş al lui Aaron, aparţinând tribului lui Levi, în timp ce oferea la templu jertfa de tămâie, a avut o vedenie. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, care îşi şi începe Evanghelia cu acest minunat eveniment, descrie astfel vestea şi naşterea Înaintemergătorului Ioan:
„Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frica a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca sa întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit” (Luca 1, 9-17).
În peştera din stânga Altarului este cinstită Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, moment la care Zaharia a rostit Cântarea Binecuvântării: „Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, precum a grăit prin gura sfinţilor Săi proroci din veac; mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; de jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinta mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii” (Luca 1, 67-79).
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul - răspunsul rugăciunii, smereniei şi credinţei puternice a părinţilor săi
În ziua sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, să ne rugăm ca Domnul să ne dăruiască copii buni. Să nu avortăm copiii, deoarece sunt daruri ale lui Dumnezeu. Naşterea de prunci, este un mare dar de la Dumnezeu. Aceşti părinţi, Zaharia şi Elisabeta, s-au rugat toată viaţa lor să aibă un prunc. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor şi a binecuvântat familia cu un copil. Vârsta lor înaintată a arătat faptul că Harul lui Dumnezeu depăşeşte legile firii. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este răspunsul rugăciunii, smereniei şi credinţei puternice a părinţilor. Cei care nu au copii, dacă se roagă sincer şi curat lui Dumnezeu, îi vor primi. Dacă nu pe cale naturală, atunci prin înfiere sau chiar ca fii spirituali prin năşie. Naşterea pruncului a venit ca urmare a rugăciunilor preotului Zaharia şi a soţiei sale Elisabeta. Aceştia erau oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, evlavioşi şi milostivi. La momentul vestirii naşterii, Arhanghelul Gavriil îi spune preotului Zaharia că numele copilului va fi Ioan. În limba ebraică acesta înseamnă Dumnezeu a avut milă. Sfântul Ioan din pruncie a mers în pustie şi a stat acolo până la vârsta de 30 ani, când a început să predice. Predica Înaintemergătorului Domnului s-a adresat tuturor categoriilor sociale. Încă din momentul începerii activităţii catehetice, Sfântul Ioan i-a îndemnat pe cei cel îl ascultau să fie milostivi şi să dăruiască milostenie celor săraci. Pe soldaţi i-a îndemnat să se mulţumească cu solda lor, să nu asuprească pe nimeni, iar pe vameşi i-a sfătuit să nu impună taxe mai mult decât era permis. Prin aceste învăţături, el dorea ca lumea care se pregătea pentru botezul pocăinţei să arate şi o schimbare în fapte bune. Sfântul Ioan preciza celor care ascultau cuvântul său că el botează cu apă spre pocăinţă, dar va veni Mesia care va boteza cu Duh Sfânt, pregătind astfel venirea Mântuitorului. Sfântul Ioan Botezătorul ştia care este scopul venirii sale în pustia Iordanului. Totodată, acesta cunoştea înţelesul botezării oamenilor cu botezul spre pocăinţă. După ce Îl arată pe Iisus mulţimii de la Iordan, Îl botează cu botezul pocăinţei şi mărturiseşte dumnezeirea Lui; activitatea acestuia începe să se diminueze. El îi îndeamnă pe cei doi ucenici ai săi, Andrei şi Filip, să nu îl mai urmeze pe el, ci să devină ucenici ai lui Iisus. Această sărbătoare a fost fixată de Biserică în data de 24 iunie, cu 6 luni înainte de Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. A fost fixată această dată deoarece, după solstiţiul de vară, ziua se diminuează iar noaptea creşte. Prin aceasta se arată că Legea Vechiului Testament, pe care Sfântul Ioan Botezătorul o reprezenta, începe să diminueze în importanţa ei, deoarece vine o altă Lege, cea a Harului, reprezentată de Mântuitorul Hristos. Sfinţii Părinţi au ales un simbolism al acestor date pentru a arăta ceea ce însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a spus: „Hristos trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3, 30).
Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul: Monahism prin excelenţă şi Mucenicie
Înaintemergătorul Domnului a fost un desăvârşit om al pustiei, prototip al monahului în tot cuprinsul Noului Testament; de fapt, este şi singurul sfânt născut din bărbat şi femeie, care în icoană este zugrăvit având aripi, pentru că viaţa sa a fost îngerească. „Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor” este atât de frumos numit în Acatistul ce-i este închinat. Vedem din sfânta sa vieţuire care sunt virtuţile pe care trebuie să le caute şi monahul zilelor noastre: sinceritate, onestitate, simplitate, cuvânt cu putere multă în vestirea legii celei dumnezeieşti, în concordanţă cu fapte pe măsura cuvântului. Înţelegem cu adevărat viaţa monahală din sfânta vieţuire a acestui Mare Proroc. Monahul trebuie să fie altruist, gata să asculte şi să înţeleagă bucuriile şi durerile semenilor lui, oricare ar fi aceştia. Sfatul său este liber de dorinţa personală şi neîmpovarat de prejudecăţi. Foarte conştient de propria sa slăbiciune, el nu devine un judecător al semenului, ci caută să-i fie un frate în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta o face fiindcă a ajuns la acea maturitate duhovnicească în care, dupa cuvântul Sfântului Isaac Sirul, simte în el însuşi „mila pe care Dumnezeu o are faţă de lume”.
Sfântul Ioan, „Glasul celui ce strigă în pustie”, este Mucenic. A fost decapitat pentru că a apărat moralitatea, dreptatea şi adevărul.
Sfântul Ioan Botezătorul suferă moarte fizică, întrucât cere oamenilor păcătoşi şi răi să-şi îndrepteze viaţa. El plăteşte cu preţul vieţii sale pământeşti propovăduirea pocăinţei, a sfinţeniei şi a dreptăţii într-o lume a păcatului. Sfântul Ioan Botezătorul este simbol anticipat al pătimirii martirilor şi misionarilor creştini prigoniţi sau ucişi pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Sfântul Ioan anticipează taina Bisericii în starea ei de misiune pentru îndreptarea lumii păcătoase, care este adesea ostilă Evangheliei, ostilă sfinţeniei, potrivnică dreptăţii şi vieţii duhovniceşti. Lumea reprezentată de regele Irod, de Irodiada şi de Salomeea este lumea robită de păcate în care demnitatea umana se degradează. Sfântul Ioan este un vestitor al pocăinţei şi al chemării la îndreptare, la sfinţenie, la respect pentru demnitatea umană. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este şi ocrotitorul celor care în societatea umană se luptă pentru adevăr, pentru sfinţenie, pentru demnitate umană şi pentru mântuirea oamenilor prin întoarcerea lor la Dumnezeu. Ca unul care a iubit atât de mult postul, sărbătoarea naşterii sale este aproape întotdeauna în timpul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, dar cu dezlegare la peşte.
„Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!”. Amin.
Pr. II Adrian Nicolae Stoian
Parohia Topliţa I - Centru
ROMÂNIA