NAŢIUNEA ŞI NAŢIONALISMUL ÎN PRAG DE CENTENAR

Istoria românilor este foarte lungă, de peste 2000 de ani, şi începe cu vitejii daco-geţi strâns uniţi în Regatul marilor regi Burebista şi Decebal, continuă cu cotropirea Daciei de către romanii conduşi de Traianus şi formarea Poporului Român din populaţia autohtonă dacică şi un puternic altoi roman. Deşi după Retragerea Aureliană din 271 e.n. au trecut peste noi, românii, peste 115 năvăliri nimicitoare ale Asiei sălbatice, noi am supravieţuit pe acest pământ, retrăgându-ne în pădurile Carpaţilor, iar apoi, în condiţii favorabile, ca pasărea Phoenix am renăscut în cele trei Principate româneşti: Ţara Românească - fondată în 1330, Moldova - fondată în 1343 şi Transilvania, Ardealul nostru drag, principat independent de marile puteri europene din acea vreme.
De atunci au trecut multe secole şi am supravieţuit în această mare slavă, în această insulă de latinitate. Cu toate că invadatorii Neamului Românesc în Transilvania au colonizat pe saşi, secui şi şvabi, exact în centrul teritoriului românesc, pentru a rupe românii extracarpatici de cei intracarpatici, nu s-a reuşit acest lucru. Cu toate că cele trei ţări româneşti, asemănate de mine cu trei brazi tineri, erau înconjurate de marile imperii - austro-ungar, turc şi rus -, românii au supravieţuit şi au trăit pe teritoriul lăsat lor de bunul Dumnezeu. Pentru că cele trei imperii hrăpăreţe care sugeau seva pământului românesc nu au putut opri brazii tineri să crească, şi a venit momentul Unirii Principatelor din 1859 sub un singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza, apoi cel al independenţei de stat din 1877, cu victoriile extraordinare de la Vidin şi Smârdan, totul culminând cu înfiinţarea Statului Naţional Unitar Român la 1 Decembrie 1918.
„Fără patrie nu se poate închipui că există o naţiune şi fără naţiune patria este numai un cuvânt deşart”, spunea marele istoric Nicolae Iorga, şi bine spunea. Această istorie minunată a românilor o putem asemui cu jocul nostru naţional numit Hora, care este inimitabil întrucât dansatorii obosiţi sunt înlocuiţi mereu de alţii proaspeţi, care continuă acest ritm extraordinar. Aceşti dansatori au fost, în primul rând, reprezentanţii Şcolii Ardelene de la Blaj, paşoptiştii din cele trei principate române, eroii şi martirii neamului, studenţimea românească de la Paris şi Berlin, care la acea vreme a fost seismograful cel mai sensibil ce sesiza Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Tineretul universitar român de atunci s-a implicat activ în marele eveniment şi începând cu 1871, la Mănăstirea Putna din dulcea Bucovină, când aceasta era sub ocupaţia habsburgică, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Ciprian Porumbescu au organizat primul congres studenţesc în favoarea Marii Uniri care va veni, Eminescu recitând poezia „De la Nistru pân’ la Tisa”, iar Ciprian Porumbescu cântând cu vioara lui Hora românească, ei prefaţând astfel Marea Horă a Unirii din 1918.
Mă întreb unde sunt studenţii României astăzi în 2018, în ajunul Centenarului, când cei ce folosesc cuvântul naţiune riscă să fie calificaţi drept retrograzi, iar cei ce îndrăznesc să folosească cuvântul naţionalism sunt consideraţi duşmanii Uniunii Europene. Profesorul Simion Mehedinţi spunea: „Adevărata renaştere a unui popor începe cu tinerimea sa, iar adevărata decadenţă tot de acolo începe”. Acum, în prag de Centenar 2018, se pune întrebarea: oare mai este posibilă unitatea românilor?! De ce întreb aceasta. Fiindcă, după cum vedeţi, suntem mai dezbinaţi ca niciodată, iar, în plus, în 10 august 2018 s-a văzut şi mai bine dezbinarea dintre diaspora şi românii din interiorul Ţării. Din păcate, cei răi şi proşti distrug România, o distrug prin concesionarea bogăţiilor naturale, o distrug prin vânzarea mijloacelor de producţie unor holding-uri internaţionale la un preţ de nimic, o distrug prin distrugerea încrederii în instituţiile statului, precum Jandarmeria naţională, Armata, Serviciul Român de Informaţii, Guvernul legal ales, ba chiar şi Biserica străbună. Astăzi în România abundă obraznicii fără ruşine, astăzi în România modestia este luată drept slăbiciune, astăzi în România Câmpia Libertăţii (corect, Câmpul Libertăţii) este la Alba-Iulia, astăzi în România tăcerea tineretului este un adevăr incomod, astăzi în România dacă declari că eşti naţionalist rişti să fii catalogat drept retrograd, ultranaţionalist, comunist, legionar, sau mai ştiu eu cum. Astăzi în România nu mai există unitate între naţiune şi pământ, aşa ca pe vremuri, când ele mergeau mână în mână.
Tineri români, nu vă vindeţi pământul părinţilor şi bunicilor pe un preţ de nimic, fiindcă pământul românesc este vatra şi soarta poporului nostru. Vă solicit, încă o dată în final, întrebaţi-vă dacă mai este posibilă unitatea românilor în acest prag de Centenar?! Întrebaţi-vă inima, căci acolo este iubirea de Ţară, întrebaţi-vă mintea, căci acolo trebuie să fie geniile, eroii şi martirii Neamului Românesc, întrebaţi-vă sufletul, căci acolo trebuie să fie Maica Românie!
Dumnezeu să ne ajute să fim uniţi în prag de Centenar!

Categorie: