Ne cerem dreptul la linişte - PLEACĂ, SATANĂ, CĂ ŢARA-I SFÂNTĂ!

Ne-ai pângărit destul ţara, ne-ai murdărit ce am avut mai de preţ: frăţietatea, vecinătatea, prietenia, demnitatea naţională. Ai venit ca o piază rea, cu alura contrabandistului bogat, preocupat să-şi racoleze consumatorii de droguri, să-i cumpere marfa adusă ilegal în ţară, implicându- ţi chiar şi mama în vânzarea de stupefiante (vezi Marius Oprea). Prezenţa la Preşedinţia ţării a fost marcată de circuri şi scamatorii, nu doar demne de râs, dar, mai ales, de revoltă, de acuzaţii grave, de trimitere în lumea puşcăriabililor. Pozând în salvatorul celor trei ziarişti „răpiţi”, erai de fapt autorul, declarându-te drept bun acţionar în mersul scoaterii ţării din criză. Eşti primul jefuitor care ai luat, fără milă, banii săracilor şi i-ai transferat spre cheltuirea nechibzuită a miniştrilor jalnicei guvernări pedeliste, rezervându-ţi vile de lux pentru huzurul de după dictatură - se dovedeşte că acesta a fost unicul scop pentru care ai aspirat la funcţia de „şef” al ţării. Nu ţi-a păsat niciodată de atâţia săraci - tineri şi bătrâni - lipsiţi de un acoperiş. Peste toate acestea, convenţia cu ungurii este demnă de acuzaţii de trădare, susţinerea exploatării aurului şi cuprului în defavoarea României şi dispariţia flotei te trimit în ştreang, sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale. Acum, când ungurii au ascultat ordinul de a nu se prezenta la vot, Laszlo Tokeş revendică autonomia drept răsplată pentru fidelitatea lor, aceasta însemnând sfâşierea României. Nu ne îndoim că n-ai face-o! Dar poate ajută divinitatea să te duci unde ţi-e locul.
Ne întrebăm contrariaţi cu ce a greşit poporul român de a îngăduit Dumnezeu să i se înfăţişeze drept conducător o fiinţă diabolică, intrată cu atâta ură la o conducere controversată, dezechilibrată, când cu ameninţări diavoleşti, când cu îngăduinţă machiavelică? Fiinţă a cărui privire de taur înfuriat te înspăimântă, a cărui hăhăit te irită, a cărui vorbă ameninţătoare te revoltă, al cărui ton mieros te scârbeşte. Iată laturile de caracter ale stăpânului de gheenă! Şi le-a arătat pe toate, dând pe dinafară tot veninul, toată stricăciunea, toată incultura de mahala, toată brutalitatea, toată neomenia. Dacă cineva îi găseşte o trăsătură de om normal acestui sinistru personaj, eu mă fac popă. Să nu interpretăm tertipurile de circar drept isteţime, să nu considerăm jongleriile de dirijare a supuşilor drept calităţi organizatorice, să nu interpretăm scenele de plâns drept sensibilitate, pentru că nu poate fi decât un plâns fals al celui care ne-a întors sufletele pe dos. Nu, nu suntem blestemaţi. Suntem prea blânzi, prea cuminţi, prea aşezaţi, prea răbdători. Dar tâlhăria aşa-zisului preşedinte a creat dezbinarea acestei ţări, încât ni se pare că nu mai trăim în România noastră, aureolată de o istorie bravă care, astăzi, este întinată de chipul acestui desfigurat, cu oameni doritori de bună înţelegere şi ospitalitate, a căror viaţă este înăcrită de intrusul străin de neam, prea beat de funcţie ca să judece cât de puţin asupra situaţiei în care se află şi în care ne-a adus. Oamenii ţării au ajuns, ca în anii treizeci ai secolului trecut, să ia drumul străinătăţii, trimişi de inconştienţa unui preşedinte distorsionat la minte, care, dacă ar avea judecată limpede, i-ar aduna din lume, nu i-ar trimite. Cei plecaţi au ajuns să doarmă în barăci, ca vitele în grajduri, să fie slugi în umilinţă la senilii Europei, să muncească într-o continuă înşelătorie pe şantierele afaceriştilor profitori. Cei din ţară, în disperare, agăţaţi de o speranţă, se târăsc în genunchi în jurul bisericilor, dorm în frigul toamnei şi în căldura verii pe iarba mănăstirilor, se îmbrâncesc cu rostiri de vorbe grele adresate unii altora, toate acestea cu gând că le-o da Dumnezeu mai bine.
România este raiul pe pământ, cu munţi aşezaţi pe aur, pe gaze şi petrol, cu şesuri fertile, capabile să hrănească întreaga Europă, cu dealuri îmbrăcate în păduri care împodobesc cu mobilă de calitate casele europenilor şi nu numai. Ne cerem dreptul la linişte. Să împărţim între noi bunurile ţării, să ne bucurăm împreună de frumosul vieţii, să alergăm cu generozitate unul în ajutorul celuilalt, să nu ne mai huiduim în pieţele Unirii, să ne mândrim cu valorile trecutului şi să le preţuim pe cele ale prezentului.
Aici e raiul nostru. Aici sunt cimitire cu păduri de cruci ale eroilor care au creat paradisul libertăţii şi frăţietăţii, aici sunt domurile la care ne închinăm, aici sunt oameni luminaţi care ţin sus stindardul istoriei, culturii şi frumuseţii spiritului românesc.
Teme-te de cei sfinţi, că aici este ţara lui Dumnezeu!

Categorie: