Niciodată mâine nu va fi precum azi

Trăia cândva într-o casă din munţi un om care moştenise o statuie veche. O ţinea undeva într-un colţ al curţii între buruieni. Într-o zi, a trecut pe potecă un drumeţ care observă dincolo de gard statuia neîngrijită. Îi propuse stăpânului casei să-i cumpere sculptura cu un ban de argint. Omul se învoi. Dădu statuia gândindu-se satisfăcut la ce afacere făcu.
După o vreme, a fost nevoit să meargă la oraş după nişte cumpărături. În faţa unei clădiri, văzu o mulţime de oameni care aşteptau la coadă să intre. Lângă intrare, un om striga din când în când: „Poţi vedea una dintre cele mai frumoase statui din lume dacă plăteşti 2 arginţi”.
Omul fu curios. Se aşeză la coadă, plăti doi arginţi şi intră. Înăuntru era expusă statuia pe care el o avusese în curte atâţia ani şi pe care o vânduse cu un argint. Şi de-abia acum când n-o mai avea, a înţeles cât de valoroasă e.