„Nu am nimic cu etnia maghiară, însă nu vom accepta niciodată politica segregaţionistă, revanşardă, reacţionară a UDMR”

Arhivă

Dialogul a fost purtat între senatorul Corneliu Vadim Tudor şi ziaristul Doru Decebal Feldiorean pe 24 noiembrie 2001, în Sala „Alexandru Ioan Cuza” din Palatul Parlamentului, cu prilejul desfăşurării Congresului al III-lea al PRM. Interviul a fost acordat de preşedintele Partidului România Mare în exclusivitate cotidianului „Cuvântul nou”, însă nu a fost publicat niciodată! Până azi, evident. Cu toate că a trebuit să aştepte cinci ani pentru a fi publicat, în esenţă el este la fel de actual ca şi atunci când a fost realizat.

Corneliu Vadim Tudor:
„Nu am nimic cu etnia maghiară, însă nu vom accepta niciodată politica segregaţionistă, revanşardă, reacţionară a UDMR”

- Domnule preşedinte, acum, la finalul Congresului al III-lea al Partidului România Mare, spuneţi-mi care este concluzia esenţială ce rezultă la capătul importantului eveniment din viaţa formaţiunii politice pe care o conduceţi?
- Eu zic că a fost un succes, pentru că este foarte greu să deplasezi pe vreme de iarnă peste 1.200 de oameni din toate colţurile Ţării la Palatul Parlamentului. Este greu să le asiguri cazarea, masa, tot ce stă în buna desfăşurare a unei asemenea reuniuni. Nu ştiu câte partide în România şi chiar în Europa îşi permit o asemenea demonstraţie de forţă. A fost un succes şi din punct de vedere democratic, pentru că oamenii au avut posibilitatea să aleagă, să-şi impună punctul de vedere şi să instaleze în conducerea noii structuri a partidului pe cei care ar putea să rezolve mai bine problemele societăţii româneşti. Personal, sunt foarte mulţumit şi cred că s-a demonstrat faptul că avem oameni care pot gestiona probleme importante social-economice din moment ce au capacitatea să organizeze un astfel de congres.
- Pe 22 noiembrie, la Sfântu-Gheorghe, preşedintele executiv al UDMR, Takacs Csaba, a declarat, se pare, în premieră, că uniunea al cărei lider este nu poate fi de acord cu un raport al SRI care este susţinut 100 la sută de PRM. Cum comentaţi această afirmaţie?
- Nu ştiu cine este acest… Cum îl cheamă?
- Takacs Csaba, preşedintele executiv al UDMR.
- Da. Nu mă interesează cine este. Aceşti şovini unguri pot vorbi multe, însă, îi avertizez că zilele lor sunt numărate în politica românească. Fireşte, nu li se va întâmpla nimic, pentru că noi suntem oameni paşnici, creştini cu frică de Dumnezeu. Au reuşit să înfurie prea multă lume şi în România şi în străinătate, aşa că politica asta primitivă, revanşardă, reacţionară şi subumană la urma-urmei, trebuie să ia sfârşit. În privinţa Raportului SRI, trebuie să spun că aţi auzit şi dumneavoastră de raportul prezentat de mine la cel de-al III-lea Congres al partidului, în care îl criticam pe Radu Timofte de-i mergeau fulgii. Aceasta pentru că eu încă din decembrie 1992 (iată, e aproape un deceniu de atunci) am vorbit, textual, în Senat despre pierderea autorităţii Statului Român în judeţele Harghita şi Covasna. Iar domnul Radu Timofte mă combătea şi spunea că sunt baliverne. Acum, domnul Radu Timofte ar trebui să-şi tragă un glonţ în cap sau, în cel mai fericit caz pentru preţioasa lui persoană, să-şi dea demisia! Este inacceptabil ca autorităţi importante ale statului, ministrul de Interne, directorul principalului Serviciu de Informaţii, preşedintele Comisiei de Control Parlamentar al Activităţii SRI, să vină şi să constate că s-a pierdut autoritatea Statului Român în inima Ţării, ca şi cum s-ar fi uitat pe o fereastră, după care să plece mai departe, să-şi vadă de treabă. Numai că treaba lor este nu să constate, ci să rezolve această situaţie! Altfel, ei sunt părtaşi cu această organizaţie pe care noi nu ne sfiim să o numim teroristă. UDMR face parte din organizaţiile teroriste ale lumii şi, păstrând proporţiile, aduce cu organizaţia Al Qaeda! De ce? Pentru că omoară oameni! Actualii udemerişti au omorât oameni în decembrie ’89, UDMR a omorât oameni în martie ’90 şi, ulterior, la Târgu-Mureş, au mai fost români căsăpiţi de cuţitarii ăştia de profesie. De asemenea, îi omoară şi prin înfometare, deoarece i-au azvârlit, în cele două judeţe, în şomaj pe mii şi mii de români, dintre care unii au rămas efectiv pe drumuri. Nu am nimic cu etnia maghiară, avem foarte mulţi unguri în Partidul România Mare, după cum s-a dovedit şi la congres, dar nu vom accepta această politică segregaţionistă, care n-a dat rezultate nicăieri în lume! Vedeţi bine că în Europa există un curent antirevanşard şi că UDMR şi Guvernul de la Budapesta au fost puse cu botul pe labe. Aşa cum probabil ştiu cititorii dumneavoastră, eu şi cu Ilie Ilaşcu am iniţiat, în iunie 2001, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg acel proiect de rezoluţie pentru condamnarea legitimaţiei de ungur. Am strâns semnături de la circa 30 de parlamentari europeni, dintre care foarte mulţi lorzi şi baronese din Marea Britanie. Rezoluţia a fost îndreptată oficial pe canalele Europei comunitare către Comisia de la Venezia şi după câteva luni a venit răspunsul: noi avem dreptate, nu ungurii!
- Care este opinia dumneavoastră despre mult incriminata problemă a manualelor şcolare aduse peste graniţă din Ungaria şi, de fapt, cum comentaţi întreaga politică antiromânească şi de deznaţionalizare a românilor dusă în zonă? Credeţi că românii din Covasna şi Harghita sunt sacrificaţi de Guvernul de la Bucureşti pentru ca imaginea României, în ce priveşte problema minorităţii maghiare, să fie una bună?!
- Nu ungurii sunt vinovaţi aici, pentru că ei îşi urmăresc şi îşi aplică politica lor cu tenacitate. Vinovaţi sunt acei politicieni români care, de dragul de-a veni şi de-a se păstra la putere, au sacrificat Interesul Naţional. Eu pe Gyorgy Frunda îl înţeleg, pentru că asta este structura lui, este ticălos, intrigant de profesie. La Consiliul Europei nu se ocupă decât cu reclamarea mea, a Partidului România Mare şi a României în general. Eu încerc să-l înţeleg, m-aş pune în pielea lui, deşi mi-ar fi greu să intru în pielea unui şarpe. Însă eu nu înţeleg de ce Ion Iliescu, de ce Emil Constantinescu, de ce toţi premierii care s-au succedat la putere de aproape 12 ani încoace au intrat în această politică a paşilor mărunţi, când se ştia bine că ungurii aşa au făcut de la 1 Decembrie 1918 şi până acum, urmărindu-şi tenace politica lor segregaţionistă şi de federalizare a României. Mă întrebaţi de manualele şcolare. E un atentat grav la ceea ce e mai de preţ într-o ţară, la sufletul copiilor. Aşa ceva este impardonabil, iar aceste manuale trebuie arse în piaţa publică, pentru că reprezintă o otravă pentru visele copilaşilor noştri! Însă, eu aş vrea să trag o concluzie la toată această problemă: Istoria a demonstrat că ungurii nu ştiu decât de frică. Partidul România Mare ştie şi poate să rezolve problema acestor judeţe decupate, parcă cu foarfeca, din harta României. Zonele trebuie militarizate de urgenţă, trebuie mutate foarte multe garnizoane militare acolo. De asemenea, şcolile Ministerului Apărării Naţionale, şcolile Ministerului de Interne, şcolile Serviciilor Secrete, şcolile Jandarmeriei trebuie mutate în judeţele Covasna şi Harghita, ca şi ofiţerii cu familiile lor cu tot. Ungurii, dacă n-au învăţat să se poarte în Europa în mod civilizat, vor trebui să se întoarcă înapoi în Asia!
- Se va reuşi într-un final desprinderea Ardealului de Patria-mamă şi alipirea lui la Ungaria?!
- Nu. Numai peste cadavrul nostru!

Nota redacţiei: Acest interviu cu dr. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, a fost printat în ziarul nostru în urmă cu aproape nouă ani, pe atunci când publicaţia se numea încă „Adevărul Covasnei” (Anul I, Nr. 3, perioada 15-21 decembrie 2006). Aceasta după ce, aşa cum scrie şi în deschiderea paginii de faţă, nu fusese publicat în cotidianul judeţului Covasna „Cuvântul nou”, deşi Tribunul acordase interviul exclusiv acelei publicaţii, la Bucureşti. Dar iată, memorabilul material a văzut lumina tiparului din nou, acum, după aproape un deceniu, din păcate în acest moment cumplit pentru întreaga adevărată Românie, la plecarea la Domnul a marelui cărturar şi om politic, care s-a stins din viaţă pe 14 septembrie 2015, la vârsta de 65 de ani.

Categorie: