NU EŞTI DE-AL NOSTRU, BAROANE!

N-ar fi un neadevăr dacă am afirma că intervenţia germană asupra Ţării noastre se manifestă ciclic, precum cutremurele. Din ghearele lor ne-am salvat Ţara în Primul Război Mondial şi tot din ghearele lor ne-am salvat în finalul celui de Al Doilea Război Mondial, iar crimele ungurilor din nordul Ardealului tot de la ei au pornit. Urmează să ne salvăm din nou din gheare nemţeşti, pornite să răstoarne normalul din viaţa Ţării.
Să ne amintim că, în anii fascizării Ţării, scriitorul Tudor Arghezi a avut curajul, în anul 1943, să formuleze o aspră satiră la adresa lui von Killinger, reprezentantul Germaniei hitleriste la Bucureşti, în pamfletul „Baroane”, din care redăm câteva fraze: „Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înşfăcat de ceafă cine pofteşte… Ce scrie pe cârpele tale? Degete şterse de sânge? Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit?”.
Urmare acestei satire, Tudor Arghezi a fost încarcerat la Târgu-Jiu, unde directorul român al închisorii îl cinstea cu vin şi rachiu. Acolo n-a stat decât câteva luni.
În zilele noastre, jurnaliştii cu simţire naţională ţin în frâu pornirile antiromâneşti ale acestui preşedinte cu aceleaşi apucături de baron. De aceea, se cuvine să-i formulăm un rechizitoriu privind funcţia pe care o deţine şi pe care o exercită fără niciun folos pentru Ţară. Cu ce drept îţi baţi joc de Guvernul ales de popor, ca să-ţi înscăunezi „guvernul tău”? Numai pentru faptul că nu eşti din neam, deci eşti un tolerat pe glia românească, ai putea măcar să te abţii de la astfel de batjocură. Dar, unde nu este cap… şi, mai ales, suflet… Aşa cum este, este un Guvern ales de români, nu prin fraudă electorală. Şi nu el este ciumă în Ţara noastră, ciumă este străinul care nu acceptă ca România să se îngrijească de viitorul naţiei sale. Venit pe scaunul de preşedinte fiind sponsorizat de străinii otrăviţi contra României, otrăvit te porţi de patru ani cu jalnică ură împotriva a tot ce este românesc. Venit pe scaunul de preşedinte, ai târât după tine vrafuri de dosare care dezvăluie fapte penale săvârşite în postura de primar, în Sibiul care colcăie de organizaţii săseşti fasciste pe care le-ai hrănit îndestulător. Se pare că de acolo curg ocazionalii protestatari care îţi susţin dorinţa ca Guvernul să demisioneze. Ca individ titrat, ce simţi când acuzi pe alţii că sunt penali şi nu au dreptul de a îndeplini funcţii înalte în stat, în timp ce, aflat la Cotroceni, târăşti talanga penalităţii multiple de când îndeplineai funcţia de primar? Nu simţi că te postezi amarnic în rolul lupului moralist? Unde îţi este demnitatea bărbătească? Când vorbeşti atât de acuzator la adresa unor români, ar fi bine să te uiţi în oglindă să vezi câtă otravă arunci pe gură, pe nas, din ochi, imprimând feţei o imagine nu doar dizgraţioasă, ci de-a dreptul înfiorătoare, cu o rânjire gata să înfigă dinţii, imagine care confirmă din ce naţie descinzi. Un gând se impune despre calitatea de om aflat într-o asemenea funcţie, atunci când îţi denigrezi Ţara al cărei preşedinte eşti. Ar trebui să se afle opiniile sincere ale europenilor despre moralitatea caracterului unui astfel de preşedinte, care, reprezentând România, coboară dezgustător nivelul de etică în politica de la Bruxelles a Consiliului Europei, alături de căzăturile PNL-iste, în frunte cu Monica Macovei, această cucuvea al cărei glas dă semnalul răului în viaţa oamenilor.
La nivelul rangului de preşedinte nu dovedeşti nicio valoare, pentru că n-o ai. Cu un astfel de preşedinte, Ţara n-are conducător, pentru că neamţul mai mult lipseşte din palatul prezidenţial, este mai mult plecat în spaţii străine de relaxare, se pronunţă mai mult în contra bunului mers al activităţii Guvernului, în loc să-l sprijine. Ni se înfăţişează, astfel, un orgolios degradat, un infatuat josnic. România nu merită o asemenea decădere. Ştim cu toţii povestea cu putregaiul de la cap. Depinde de noi să-l radem şi suntem în prag de a acţiona în acest sens, punând în fruntea Ţării o persoană cu sânge românesc, cu creier înzestrat cu inteligenţă, cu suflet care să resădească patriotismul. În trecutul Ţării sunt destule momente în care am avut curajul şi înţelepciunea de a ne scutura de uscăturile străine care ne incomodau viaţa. Acum este un alt moment. Un preşedinte neaoş va găsi soluţii ca românii să nu mai plece, lăsând în urma lor atâtea nenorociri în rândul copiilor şi bătrânilor părăsiţi. Un preşedinte de-al nostru va găsi soluţia să ne luăm pământul înapoi şi să-l lucreze românii cu tractoarele româneşti, care au reînceput să iasă pe porţile noilor fabrici. Pe un preşedinte de-al nostru nu-l lasă grijile să se plimbe cu bicicleta şi să se arunce în băi de mulţime, ci va fi preocupat de scoaterea din sărăcie a familiilor cu mulţi copii şcolari. La nivelul întregii Ţări să se acţioneze curajos spre descoperirea retrocedărilor de edificii cu acte false, mai ales ale celor din Ardeal, care fuseseră despăgubite nemeşilor unguri. Toate acestea să fie reînregistrate în folosul statului şi atribuite săracilor. Aici să se afirme justiţia cu demnitate şi cutezanţă! Aici este nevoie de un preşedinte cumpătat, nu un orgolios deşănţat. Burduşit de prostie, Iohannis s-a făcut de râs, spunându-ne nouă că cele şapte case le-a procurat cu bani din meditaţii. Nu-şi dă seama că se face se râs ascunzându-se în spatele soţiei privind fraudele săvârşite de el. Nemernicia l-a coborât din jilţul de preşedinte în rândul protestatarilor, încurajându-i să distrugă, să lovească, să urle sălbatic.
Sunt oameni, locuri şi fapte care au repornit Ţara spre bine în urma totalei distrugeri a industriei şi agriculturii. Constatăm cu bucurie că începem a pune frâu avântului hrăpăreţ, care a profitat de dezechilibrul şi lipsa de experienţă a românilor în faţa vijeliei capitalismului abătută asupra Ţării noastre. Glasul poporului, propagat de jurnaliştii cuminţi, a oprit marele jaf asupra aurului, a oprit încercarea de a exploata gazele prin metode distrugătoare ale solului, a reuşit să ţină în frâu procentele de profit, cerute de hapsânii acţionari străini, în perspectiva exploatării gazelor din fondul marin. Deci se poate! Se poate să ne ridicăm fruntea de stăpâni! Se poate să slujim Ţara în folosul românilor! Nu e vorba de „socialismul uman”, cum zicea Ion Iliescu. Este vorba de readucerea la zi a mândriei naţionale care ne străbate istoria şi ne-a pus în mână sceptrul de stăpân al unei ţări libere. În acest spirit, trebuie să ne smulgem din coada Europei şi să ne ocupăm locul pe care valorile româneşti îl merită sau, poate, luăm hotărârea de a ne formula la nivel naţional legile evoluţiei Ţării. Să ieşim din clasamentul european şi să atingem un loc al nostru, românesc. Că suntem pe drumul bun o dovedesc locul de frunte al creşterii economice şi performanţele agriculturii, dar tot România deţine cel mai mare procent la numărul proprietarilor de locuinţe, fapt datorat lui Ceauşescu, pentru că le-a construit, şi lui Petre Roman, că le-a atribuit, pe un preţ infim, ocupanţilor de la acea dată. Locul întâi la aceste trei aspecte nu-i de aruncat. E şi meritul Guvernului, dar mai trebuie şosele!
Avem trista amintire a preşedinţiei cu străini de neam, cum a fost cea a lui Băsescu, un ziditor de rebuturi în structura politică, justiţiară şi economică a Ţării, iar în aceste zile asistăm cu îngrijorare şi revoltă unanimă la spectacolul de opoziţie al acestui clovn, care a transformat Cotroceniul în arenă de circ săsesc.
Să salvăm Ţara! Să ne alegem un român deştept, vrednic, îndrăzneţ şi devotat Ţării. Şi atunci vom vedea Noua Românie pornită în linişte spre redresare.

Categorie: