„NU! NU! NICIODATĂ!”

Au venit, făcând zarvă mare şi tărăboi, ca de obicei, atunci când se întâlnesc! Au urlat, cât i-au ţinut bojocii! Au cântat Imnul Ungariei şi cel secuiesc! Au depus coroane de flori în culorile roşu, alb, verde! A fost recitată „Balada lui Kossuth”, criminalul de la 1848-1849, vinovat de moartea celor 40.000 de români ardeleni, de arderea celor 300 de sate, biserici şi mănăstiri româneşti! Au fluturat steagurile, tot ale Ungariei şi cele secuieşti, deoarece pentru ei Imnul de Stat al României şi Tricolorul - drapelul naţional, roşu-galben-albastru - nu există! Au fluturat şi steaguri ale partidului „Jobbik”, chiar şi arpadiene, interzise în Ungaria, nu şi în România! Într-adevăr, o clară manifestare, făţişă şi provocatoare, în văzul unei Românii şi al unei Europe! O manifestare revizionistă, pe alocuri fascistă, dacă-i luăm în considerare pe cei din Garda Naţională Maghiară şi pe cei de la „Jobbik”, partid de extremă dreaptă din Ungaria, care, în anul 2007, a înregistrat Garda Maghiară, organizaţie de ideologie fascistă, scoasă în afara legii, devenind, în 2009, Garda Naţională Maghiară (tot un drac!), care are un scop unic: lupta pentru desfiinţarea Tratatului de Pace de la Trianon. O manifestare ostilă României! Acesta a fost mitingul autonomist din 10 martie a.c. de la Târgu-Mureş.
În faţa celor aproximativ 3.000 de manifestanţi, veniţi mai ales din judeţele Harghita şi Covasna, din Sovata, Miercurea-Nirajului, dar şi din Ungaria, la Monumentul Secuilor Martiri, ridicat pe locul execuţiei celor care au complotat contra Imperiului Austro-Ungar, în 10 martie 1854, primul care şi-a vărsat ura lui viscerală împotriva unităţii statale a României şi a românilor a fost (nici nu se putea altfel!) răspopitul Tokes Laszlo. El, europarlamentar din partea României, cel care mereu ne scuipă şi ne spurcă, cu intrigile şi pâra, pe la curţile europene. Cu ocazia mitingului organizat, la Târgu-Mureş, pentru susţinerea autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a maghiarilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, el a vorbit, ca de obicei, nu doar despre acea autonomie a aşa-zisului ţinut secuiesc, ci a tuturor maghiarilor din Ardeal, incitând, turnând, riscant, gaz pe focul mocnit de aici, după acel dramatic „martie negru” din 1990. Precizând că „acest tip de autonomie este după modelul catalan”, spunea că „trebuie să înceteze efectele Tratatului de la Trianon”. „Anul acesta - clama el - este anul autonomiei, anul în care vom începe toate acţiunile pentru obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Am pierdut 20 de ani, timp în care au fost doar tergiversări. A venit timpul ca România să recunoască autonomia! Să nu-i uităm pe cei din Partium şi Ardealul central, pentru că luptăm şi pentru libertatea lor. Trebuie să înceteze efectele Trianonului. Ziua libertăţii secuilor este lupta pentru autonomie. Autoguvernarea maghiară este ca soarele, aerul şi apa pentru natură.” Ca la o comandă, au urmat scandările scăunaşilor autonomişti, separatişti, iredentişti, şovini şi extremişti: „Autonomie! Autonomie!”, „Ţinutul Secuiesc nu-i România!”. Iar când fostul episcop reproşa UDMR şi lui Marko Bela că au adresat un apel membrilor uniunii să nu participe la miting şi că fostul lider udemerist a ţinut un discurs, la Budapesta, la Congresul Partidului Socialist Ungar, cei prezenţi la miting au scandat: „Trădători de ţară!”; „Oameni de nimic!”. Oare pentru care ţară ar fi ei „trădători”?
Tokes Laszlo şi-a tocmit, pentru acest prilej, al fierberii mărgelei autonomiste, şi mulţi contoraşi. Unul dintre ei, Gafarot I. Monjo, preşedintele Partidului Convergenţei Democratice din Catalunia, dă şi el cu parul în baltă, atunci când se hazardează să afirme că secuii au o cultură a lor, care „face parte din cultura europeană”! Numai că zona aceea, a doritului aşa-zis ţinut secuiesc, pe criterii etnice, este parte a pământului românesc! Aceasta doar contează, acesta-i adevărul! Şi-a încheiat discursul tiribombastic cu următoarele cuvinte, în limba maghiară: „Autonomie pentru Ţinutul Secuiesc! Dumnezeu să ocrotească poporul secui!”.
Organizatorul mitingului, Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, a tunat şi a fulgerat, cu furie mare, „împotriva actualului proces de regionalizare, deoarece maghiarii nu sunt de acord cu cele opt regiuni, pe care le consideră prea mari”. Ei vor doar regiunea aia mică, „formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş”! Adică, să fie cât de mică, doar cât o nucă, şi pe placul lor, numai să fie o întoarcere la o nouă Regiune Autonomă Maghiară, de tristă amintire, de prin anii ’50.
Doamna Repas Zsuzsanna, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe ungar, nu ezită nici ea să dea cu ceva în fasole şi se avântă, tumultuos, în penibil, declarând unui post de televiziune: „A venit momentul să ne ridicăm glasul peste tot şi să protestăm. În Tirolul de Sud şi în Catalunia, autonomia este un lucru normal. (...) Autonomia este o solicitare legală şi logică a secuilor”. Numai că ce spune ea, invocând Tirolul de Sud şi Catalunia, se potriveşte aici, în Ardeal, în România, ca nuca în perete. Este vorba de o cu totul altă gâscă în altă traistă, de o altă Mărie cu altă pălărie! Apoi, tot ea spune că „autonomia este o solicitare”. De acord. Numai că o „solicitare” nu înseamnă şi „acordare”. Niciodată!
Se avântă în valul iredentist şi Biro Zsolt, preşedintele PCM, cu trimitere la regionalizarea administrativă viitoare, solicitând „păstrarea unităţii aşa-zisului ţinut secuiesc, prin formarea unei regiuni cu acest nume”. „Noi - spunea el - am susţinut mereu ideea autonomiei Ţinutului Secuiesc, iar mitingul din 10 martie subliniază acest lucru. (...) Mereu am susţinut asta!”. Deci, o altă confirmare că singurul lor gând, ideea lor fixă, este recosmetizarea Regiunii Autonome Maghiare!
„Paralel cu mitingul pentru autonomie de la Târgu-Mureş au fost anunţate «manifestaţii de solidaritate, la reprezentanţele diplomatice ale României din Europa şi America, la Budapesta, Viena, Helsinki, Haga, Stockholm, Zurich, Munchen, New York, Los Angeles, Toronto, Ottawa, în memoria acelor secui care, în urmă cu 159 de ani, au fost executaţi de austrieci.” Totul, conform unor planuri iredentiste şi neorevizioniste. Câte şi unde au avut loc manifestaţiile, anunţate cu tobe şi trâmbiţe, nu se ştie. Tăcere!
Tokes Laszlo se temea, înainte de miting şi de marş, de anumite „diversiuni ale statului român”! Nu era cazul să se teamă răspopitul. De data aceasta, românii mureşeni n-au mai căzut în cursa pehlivanilor, întinsă, în 20 martie 1990, de cei 30.000 de maghiari ieşiţi în Piaţa Trandafirilor, în evenimentele dramatice de la Târgu-Mureş. Românii au fost mai deştepţi decât Tokes Laszlo şi organizatorii noii provocări, stând acasă la o berică, lăsându-i pe indivizii: Tokes Laszlo, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), Biro Zsolt (preşedintele PCM), Toro T. Tibor, preşedintele Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Izsak Balazs, liderul Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), şi pe colaboratorii lor, să fiarbă în suc propriu şi să fluiere a pagubă, constatând, precum vulpea din fabulă că strugurii, la care ei, lacomii, nu vor ajunge, chiar după o mie de mitinguri, sunt acri!
Garda Maghiară a mărşăluit, ostentativ, pe străzile şi în centrul Târgu-Mureşului, municipiu cu 54 la sută români. Cât de mulţumiţi au fost românii, sfidaţi la ei acasă, şi ce au spus, în sinea lor, nu-i deloc greu de intuit! După ora 19.30, la Palatul Culturii din Târgu-Mureş, după ce o delegaţie, formată din 10 persoane, a depus la Prefectură un document care să fie înaintat Guvernului, „înscris în care se consemnează existenţa, de facto, a Ţinutului Secuiesc, cu capitala la Târgu-Mureş”, a avut loc festivitatea pentru decernarea premiilor „Gabor Aron”, cu participare doar pe bază de invitaţie. Dovadă clară că indivizii ăştia au multe de ascuns!
Pentru preîntâmpinarea şi evitarea unor evenimente neplăcute, au fost luate măsuri de precauţie. Mult zgomot pentru nimic! Nu trebuia nimic preîntâmpinat, deoarece Uniunea Vatra Românească şi Noua Dreaptă au făcut apel să nu participe românii la o contrademonstraţie, tocmai pentru a fi evitate evenimente sângeroase, precum cele din 20 martie 1990. Or, se pare, tocmai asta, o altă ciocnire interetnică, ar fi dorit organizatorii şi participanţii la mitingul pentru autonomie!
Premierul Victor Ponta afirma, prezent la un post de televiziune, că UDMR, cu care el declară că se înţelege atât de bine, nu a participat la mitingul de la Târgu-Mureş. Fals! Au zis că nu participă liderii UDMR, dar udemeriştii au participat. Praf în ochii naivilor! Să fim, oare, nişte copii şi să credem că, duminică, la mitingul autonomist n-au participat şi UDMR-işti? Ar fi absurd! Dovadă că Antal Arpad, primarul şi liderul UDMR din Sfântu-Gheorghe, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi lider al UDMR Covasna, celălalt lider, al UDMR Harghita, preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, şi-au anunţat prezenţa şi au participat la manifestaţia extremistă. Iar primarii udemerişti din Harghita şi Covasna au fost cei care „au avut sarcina să ducă lumea, cu autocarele, la mitingul de la Târgu-Mureş”. Atunci, de ce, oare, aiurează domnul Ponta?
La Târgu-Mureş „s-a clamat: «Moarte Trianonului!», tratatul prin care a luat naştere Statul Român” - România Mare! După mitingurile anterioare pentru autonomie, de la Ditrău, Gheorgheni şi Sfântu-Gheorghe, provocările şi pornirile antiromâneşti se ţin lanţ. Totul, în numele „libertăţii secuieşti” în „Anul autonomiei”, al „bătăliei pentru autodeterminare”, deoarece - zicea Tokes Laszlo - „libertatea şi adevărul nu pot fi dobândite fără autonomia teritorială a secuimii, fără autoguvernarea maghiarilor din Transilvania”. Iar cedările, ruşinoase şi păguboase, ale autorităţilor române, în faţa UDMR şi a separatiştilor autonomişti, continuă. Prefectul de Covasna „ignoră două sentinţe definitive, la presiunea UDMR. Hotărârea judecătorească, tot definitivă şi executorie, a Curţii de Apel Târgu-Mureş, privind ilegalitatea arborării steagului secuiesc pe instituţiile Statului Român, este sfidată şi ignorată. Doi demnitari maghiari din Ministerul Educaţiei Naţionale susţin că manualul de „Istoria secuilor”, total antiromânesc şi antiistoric, „corespunde realităţii”! Printr-un document, Guvernul Ponta îşi bate joc de Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, tot la comanda UDMR, privind obţinerea sediului BNR din Sfântu-Gheorghe. Continuă declaraţiile belicoase, care incită la ură interetnică, ale primarului Antal Arpad din Sfântu-Gheorghe, totul pornind „din raţiuni şovine şi antiromâneşti”. Steagul secuiesc este arborat pe primăriile din Fântânele şi Sovata, pe alte instituţii mureşene ale Statului Român. Drapelul Ungariei şi cel secuiesc flutură pe Primăria din Sângeorgiu de Pădure, prin alte localităţi de pe Valea Nirajului, din judeţul Mureş. Nimeni nu vede? Nimeni nu aude? Nimeni nu ştie nimic? Să te mai miri, oare, că piţărăul Teleki Laszlo ne înjură copios, ca la gura cortului asiatic, considerându-ne pe „toţi românii nişte gunoaie”?!
Iar pentru că românului blând şi tolerant i-a ajuns la os cuţitul răbdării, le-am sugera, din nou, adormiţilor guvernanţi români acea lecţie de demnitate dată, printr-o lege specială pentru protejarea limbii de stat, de slovaci, maghiarilor cerând mereu obrăznicii nepermise, precum şi replica, din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, dată de preşedintele Vladimir Putin. „În Rusia - spunea Putin - trăieşte poporul rus, iar poporul rus nu admite niciun afront al unei minorităţi; acestea, minorităţile, trebuie să respecte Rusia, pe ruşi şi legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că minoritarii sunt discriminaţi. Cine face altfel este invitat să părăsească, imediat, Rusia! Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci minoritarii au nevoie de Rusia să-i primească, să le ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană! În Rusia trăiesc doar ruşi!” Care a fost reacţia membrilor Dumei de Stat? Au aplaudat, cinci minute, în picioare! Musulmanilor nemulţumiţi din Australia, pus în faţa unor pretenţii absurde, primul ministru, Kevin Rudd, le spunea: „Vorbim mai cu seamă engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza sau orice altă limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, ÎNVĂŢAŢI LIMBA! (...) Aceasta este patria noastră, pământul nostru şi stilul nostru de viaţă şi vă vom permite orice oportunitate, pentru a vă bucura de toate acestea. Dar dacă nu veţi înceta a vă mai plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de Crezul nostru, de Stilul nostru de viaţă, vă recomand, cu căldură, să profitaţi de o altă mare libertate australiană: LIBERTATEA DE A PLECA! Dacă nu sunteţi fericiţi aici, atunci plecaţi! Nu v-a obligat nimeni să veniţi aici. (...) Aşadar, acceptaţi ţara pe care voi aţi dorit-o!”. Cât se poate de clar şi pe înţelesul tuturor! Fermitate şi demnitate!
Duminică, protestatarii au venit, au văzut, au urlat, au fiert în suc propriu şi au plecat. Ei, o ştie oricine, vor doar „ţara lor”. România nu le mai place! Vor o enclavă, o nucă otrăvită în inimă de Românie. O izolare totală, să mănânce cartofi şi să bea apă minerală! Nu se întreabă cum vor trăi ei şi copiii lor în această, nu autonomie, ci izolare? Unde, la ce şcoli şi universităţi vor învăţa copiii lor? Ce diplome vor dobândi ei? Şi, mai ales, pentru ce ţară? Pentru utopica Ungarie Mare? Mai ales că ei, cei 494 de secui, înregistraţi la recensământul din toamna anului 2011, nu ştiu precis, nici azi, ce şi cine sunt ei!
În privinţa autonomiei, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţinut secuiesc, ce ne rămâne să le spunem acestor obraznici, pofticioşi fără cauză? La Paştile cailor! La calendele greceşti! Sau şi mai clar: când vor face plopul pere şi răchita micşunele! Atunci vor avea ţinut secuiesc autonom! Iar pentru că pe răspopitul Tokes mereu îl ia gura pe dinainte, râvnind acum nu doar la autonomia, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţinut secuiesc, ci şi la alte „autonomii asimetrice” ale maghiarilor din Partium şi de prin alte judeţe ardelene cu maghiari, îi vom răspunde tot cu un slogan unguresc, pe înţelesul lor, cel scandat, în Parlamentul de la Budapesta, după Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iulie 1920: „Nem! Nem! Soha!” (Nu! Nu! Niciodată!)”. Întrucât, duminica trecută, unii participanţi la mitingul autonomist de la Târgu-Mureş au refuzat, pur şi simplu, să răspundă întrebărilor puse de jurnalişti în limba română, considerând că aici este pământ unguresc, autonomiştilor conduşi de Tokes Laszlo, Izsak Balazs, Biro Zsolt, Toro T. Tibor, Borboly Csaba, Antal Arpad, Tamas Sandor şi multor altora, le vom răspunde ungureşte, ofilindu-le, pre limba lor, poftele autonomist-separatiste: „Nem! Nem! Soha!”. Deci, „Nu! Nu! Niciodată!”. Asta s-o ştie!

Categorie: