Nu! UDMR nu se căsătorește cu nimeni! Ea trăiește în concubinaj politic cu cine are interes! Adică cu oricine, numai la guvernare să fie!


Aşa a declarat domnul Kelemen Hunor (foto), mai zilele trecute, în judeţul Harghita, la Miercurea-Ciuc - sau Csikszereda, cum, probabil, se va numi oraşul în viitor. „UDMR nu se va căsători nici cu PD-L, nici cu altcineva”, a spus dumnealui.
O declaraţie care nu a surprins pe nimeni. Fiindcă de când „Uniunea” este implicată legal în politica din România, ea nu a făcut altceva decât să trăiască într-un permanent concubinaj politic cu cine a avut interes. Singura condiţie a fost ca respectivul concubin să se afl e la putere, ori să aibă perspectiva sigură că va ajunge acolo la butoiul cu miere, din care apoi dumneaei, cocota politică a ţării, să poată să se înfrupte din belşug, fiindcă niciodată nu s-a mulţumit doar să-şi lingă degetele.

„Avem un singur aliat - comunitatea maghiară, restul depinde de conjunctură…”, a ţinut să mai precizeze Kelemen Hunor. Corectă este numai referirea la „conjunctură”, asta i-a interesat, fiindcă în privinţa „comunităţii maghiare”, respectiv interesele acesteia, i-a durut pe udemerişti în cot, cum se spune. „Comunitatea maghiară” din România nu a însemnat pentru udemerişti niciodată altceva decât o maşină de colectat voturi atunci când a fost nevoie de ele.
În rest, baronii unguri din România, precum Verestoy Attila, Frunda Gyorgy, Marko Bela, Korodi Attila etc. etc., şi-au urmărit doar propriile interese economice şi financiare, prin care să-şi rotunjească averile fabuloase adunate în cei 20 de ani de când „Uniunea” s-a afl at, aproape neîntrerupt, la guvernarea României. În această perioadă, de exemplu, „drujba Carpaţilor”, cum este poreclit Verestoy, a reuşit să „radă”, pur şi simplu, Carpaţii româneşti, prin punerea la pământ a falnicilor lor molizi şi pini, din care a obţinut mii şi mii de metri cubi de cherestea, care au luat calea spre alte meleaguri decât cele ale ţării noastre. Ceilalţi „discriminaţi” s-au descurcat şi ei cum au putut, cu „mărunte afaceri” de pe urma cărora conturile lor bancare (averile) au crescut de la an la an.
Ceea ce este, însă, sigur şi ceea ce ştie toată lumea din ţara asta că, în toată această perioadă, reprezentanţii UDMR-lui în Parlamentul României nu numai că nu au făcut proiecte de legi prin care să se urmărească interesele statului şi bunul mers al activităţii economice şi financiare din România, dar nici măcar nu prea deschid uşile acestui organism legislativ suprem, doar atunci când este vorba despre a-şi susţine interesele. Iar interesele majore ale lor nu au fost altele decât „autonomia culturală”, „autonomia secuiască”, iar, mai nou, „autonomia Transilvaniei”!
De fapt, acest ultim deziderat a fost şi a rămas idealul la care visează ei chiar de la început, numai că, diplomatic, au luat-o mai pe ocolite, ştiind bine că în politică drumul cel mai bun nu este cel mai drept, mai scurt, ci acela care, chiar cu meandre şi ocolişuri, duce sigur la ţintă. Dar nu cumva să credeţi că cele de mai sus, privitoare la autonomiile culturale şi teritoriale, pe criterii etnice, sunt urmărite de capii udemerişti dintr-o pură dragoste pentru propria etnie maghiaro- secuiască (cum aflăm că se numeşte mai nou!). Nici vorbă! Fiindcă ei sunt convinşi, până în adâncul fiinţei lor, că niciodată nu le-ar merge mai bine ca acum, în România tuturor posibilităţilor. Credeţi că ei nu-şi dau seama că într-o Transilvanie autonomă sau independentă, 1,4 milioane de unguri (19,60 la sută) nu şi-ar mai putea bate joc de 5,4 milioane de români (74,63 la sută), aşa cum fac acum, profitând de prostia şi miopia aşa-zişilor politicieni de pe Dâmboviţa?! Nu, domnilor, românii ardeleni îi cunosc prea bine şi prea de multă vreme pe aceşti „europeni” descendenţi din viţa lui Attila, al cărui nume se doreşte a lua locul numelui lui Mihai Eminescu pe o stradă din Miercurea-Ciuc, la iniţiativa unor tineri descreieraţi.
Dar lucrurile nu se opresc aici, fiindcă, mai de curând, din iniţiativa aceloraşi tineri nesăbuiţi, care constată cu bucurie că-şi pot face de cap în România, nu numai străzile cu nume româneşti vor fi schimbate, ci tot ce este românesc în Miercurea-Ciuc! Astfel se doreşte ca şi numele românesc al oraşului să dispară, pentru a rămâne doar Csykszereda! Acţiunea a şi început deja din iniţiativa tinerilor respectivi, membri activi ai „Gărzii Secuieşti”, ramură a „Gărzii Maghiare”, care în Ungaria este interzisă, în timp ce la noi „Garda Secuiască” îşi vede liniştită de treabă, pregătindu-se asiduu pentru viitoarele acţiuni împotriva „ocupanţilor români ai pământului secuiesc”! Ei sunt deja antrenaţi într-o susţinută campanie de strângere de semnături pentru schimbarea numelui de Miercurea-Ciuc în Csykszereda.
De altfel, acolo activează de ani buni o echipă de hochei, care poartă numele de „Csykszereda”, fără ca cineva să se sinchisească, încât locuitorii din alte zone geografice ale ţării, care nu prea cunosc realitatea de prin secuime, au impresia că Sport Club Miercurea-Ciuc, ori Steaua, joacă cu o echipă din altă ţară, nicidecum din România!
Aşa că toată vânzoleala asta autonomistă, dusă uneori până la absurd, este, în ultimă instanţă, o simplă mascaradă cu tentă etnică şi extremistă, sub acoperirea căreia vajnicii activişti udemerişti, pecemişti şi de care vor mai fi , pot să-şi vadă liniştiţi de afacerile lor, de pe urma cărora nu numai că s-au îmbogăţit, în mod oneros, dar storc şi de la Statul Român zeci şi sute de milioane de lei, a căror urmă nimeni nu o mai ştie!
Cu alte cuvinte, să tot fi reprezentant al minorităţii în România, dar, mai ales, să fi reprezentantul minorităţii maghiare şi să te opui „cotropitorilor prin toate mijloacele”!

Ilie Ilisan (Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita)