O după-amiază într-o frumoasă și dezvoltată comună covăsneană

Interviu cu primarul de Sita-Buzăului, Constantin Filofi

- Multă lume vorbeşte de anul 2011 ca fiind unul rău. Pe dumneavoastră v-a bucurat ceva în perioada trecută din el?
- Eu am avut bucurii. Cea mai mare este aceea că am devenit bunic. Mă mai bucur de faptul că am putut trece, cel puţin până acum, prin criză cu toate proiectele şi cu execuţia bugetară a comunei.
- Ne puteţi spune care e secretul trecerii mai uşor prin criza ce o resimţim cu toţii a comunităţii ce o conduceţi?
- Nu e niciun secret. Când am văzut ce vremuri grele se arată, am gândit cum să fac să trec, împreună cu comunitatea, prin ele mai lesne. La începutul anului, am structurat bugetul limitând cheltuielile la strictul necesar. Am format o echipă bună de persoane care să gestioneze toate problemele. Împreună am căutat să influenţăm mentalitatea comunităţii, a oamenilor care conduc activităţile din comună, în sensul abordării problemelor creştineşte, de crearea relaţiilor de întrajutorare la greu, aşa cum ne învaţă credinţa noastră. Din fericire, pot spune că oamenii au înţeles mesajul şi s-au comportat, în viaţa de zi cu zi, mult mai frumos decât în trecut. Faptul că s-au împuţinat banii a făcut ca membrii comunităţii noastre să fie mai chibzuiţi în cheltuială, mai săritori în a se ajuta unul pe altul, colaborând cu administraţia locală foarte bine.
- Daţi-ne un exemplu.
- Un exemplu foarte relevant este ceea ce s-a întâmplat la distribuirea ajutoarelor venite prin programul naţional pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru cei cu venituri mici, pentru şomeri. S-au distribuit cele peste 13 tone de alimente de primă necesitate într-o ordine desăvârşită, fără îmbulzeli, fără vociferări, fără niciun fel de scandal. Asta spune foarte mult despre mentalitatea oamenilor. Au devenit mai buni, deşi greutăţile sunt mai mari.
- Cum de aţi reuşit o astfel de armonie? Sunt convins că nu numai greutăţile în creştere au contribuit.
- Atunci când am fost ales primar, acum 11 ani, crezul meu a fost că numai împreună reuşim spre binele tuturor. Am considerat atunci, cum consider şi astăzi, că administraţie publică nu se poate face fără Biserica Ortodoxă, Mama Neamului Românesc, fără şcoală, fără asistenţă medicală. O comunitate nu poate avansa fără credinţa ortodoxă, care îţi dă reperele spirituale ale vieţii, fără educaţie, care te învaţă cum să te comporţi în societate şi îţi dă cunoştinţele practice pentru a te folosi în ceea ce vrei să faci şi fără asistenţa medicală, care te repară când ai necaz fizic. Am ascultat de biserică, am ajutat şcoala şi am creat condiţii pentru asistenţa medicală. Le-am cerut colaborarea ori de câte ori a fost nevoie şi împreună am rezolvat necazurile cât am putut. Oricum, o administrare în spirit creştin ortodox te duce spre bine.
Sună telefonul şi primarul Constantin Filofi (foto) îmi spune că trebuie să întrerupem interviul deoarece trebuie să meargă la o şedinţă cu părinţii la Şcoala Generală cu clasele I-VIII din Ciumernic. M-a invitat să merg cu el. Am mers. Când am intrat în clasa unde se ţinea şedinţa, am văzut Icoana Maicii Domnului deasupra tablei. M-am bucurat! Am asistat la şedinţa cu părinţii şi m-am convins cum primarul veghează asupra educaţiei copiilor. A prezentat o situaţie, văzută de dumnealui, unde a luat imediat atitudine aplicând corecţia necesară, în care mai mulţi şcolari erau într-o postură incompatibilă cu statutul lor, solicitând părinţilor şi cadrelor didactice să fie mai vigilenţi, să dezbată cazul cu elevii pentru a nu se repeta faptele nici de autori şi nici de alţii. A preluat doleanţele părinţilor şi profesorilor spre rezolvare. A dat, cu multă răbdare, răspunsuri la întrebări. I-a mustrat un pic pe cei ce nu au tăiat încă lemnele pentru încălzirea şcolii, trimise din vară. În final, le-a explicat părinţilor că dacă mai vor să aibă şcoală până la clasa a VIII-a în sat, să-şi dea copiii aici la învăţătură şi nu în alte părţi. Să fie bucuroşi că nu s-a desfiinţat şcoala, deşi au existat intenţii, şi să ajute şcoala dând copiii spre învăţare aici, acasă, unde au cadre didactice bine pregătite, tinere, cu vocaţie de dascăl, şi condiţii bune. I-a făcut să priceapă că în această epocă numărul copiilor ţine şcoala în funcţiune şi nu statul.
Ne întoarcem la Primărie să continuăm discuţia noastră.
- Domnule primar, am văzut, mergând cu dumneavoastră spre Ciumernic, pe coastele muntelui, îngrădituri din lemn ce înconjurau suprafeţe semnificative de păşune. Atât de mari sunt proprietăţile unora de pe aici?
- Ce aţi văzut sunt păşunile comunei, care au fost îngrădite, curăţite şi amenajate aşa cum trebuie. Pe ele s-au construit 65 de crepuri pentru adăpatul bovinelor, în care apa se acumulează prin aducţiuni cu cădere liberă. S-au făcut drumuri de acces până la păşuni. Acum avem în faza de proiectare 4 saivane pentru adăpostirea tineretului bovin. Toată această zbatere a noastră este pentru a încuraja oamenii să crească cât mai multe animale, să se mărească numărul lor.
- De unde aţi avut atâţia bani, domnule primar?
- Primăria a concesionat păşunile către Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Producătorilor de Lapte din comună. Banii veniţi prin subvenţia pentru păşuni la Primărie au fost întrebuinţaţi de asociaţie pentru ce v-am spus. Marele câştig este că s-au creat locuri de muncă pentru siteni, iar banii au rămas tot în comunitatea noastră. Sper ca în continuare această colaborare să dureze şi să se dezvolte.
- Am văzut că vă preocupă să înveţe copiii, oamenii să muncească, să aibă condiţii mai bune de viaţă în gospodăriile lor, prin faptul că aţi introdus apa curentă şi canalizarea, dar de timpul lor liber aveţi grijă?
- Da, mă preocupă şi asta. Am refăcut Căminul Cultural, am ajutat revigorarea vieţii culturale. Cu bucurie pot să vă spun că la Căminul Cultural activează un grup vocal şi un ansamblu de dansatori conduse de domnul Daniel Neagoe. Suntem încântaţi că ansamblul de dansatori este format din trei generaţii, de la mici la vârstnici, şi că am reuşit să-i ducem, împreună cu grupul vocal, să participe la diferite festivaluri în ţară, făcându-ne cunoscute zona şi tradiţiile specifice. O împlinire a activităţii mele pentru revigorarea culturală a comunei este faptul că am reuşit să determin ca fiecare şcoală să aibă grupul său de colindători. Şi aceste grupuri au participat şi vor participa şi de acum înainte la festivaluri de colinde în judeţ, în alte judeţe, în Basarabia. E important că s-au stabilit şi se întreţin aceste contacte între copiii noştri şi copiii din celelalte zone ale României. Suntem de un neam şi trebuie să ne cunoaştem. Şi aceste contacte ţin unitatea neamului românesc, pe care sitenii o doresc cu ardoare mai puternică.
- Din ce-mi spuneţi, înţeleg că sunteţi un adept al schimburilor culturale, a contactelor interumane, care să ducă atât la promovarea zonei în care trăiţi, cât şi la cunoaşterea compatrioţilor. Ăsta a fost scopul „Sărbătorii Sitenilor” începută în Ziua Înălţării Domnului?
- Ştiţi bine că în fiecare an, de Ziua Înălţării Domnului, când se comemorează şi eroii, cunoscuţi şi necunoscuţi ai României, la noi în comună e sărbătoare. Aducem un pios omagiu atât eroilor comunei noastre, cât şi eroilor din toate locurile ţării. Împreună cu consilierii locali am gândit să prelungim această sărbătoare a noastră mai multe zile şi să invităm pe fraţii români din alte zone să fie părtaşi la bucuria noastră. Aşa se face că am hotărât să instituim „Sărbătoarea Sitenilor”, care să înceapă în Ziua Înălţării Domnului şi să dureze 4 zile. Cu această ocazie să organizăm un târg meşteşugăresc, expoziţii de animale, simpozion pe teme zootehnice, întreceri sportive, cântec şi joc. Să fie cât se poate de multe, de la mărturisirea credinţei strămoşeşti, cinstirea eroilor, cultură, sport, utile, la promovarea zonei şi cunoaşterea compatrioţilor.
- Am înţeles. Aţi făcut şi o socoteală a realizărilor acestei sărbători?
- O socoteală propriu-zisă nu. Dar am constat o participare locală mare, o participare a oamenilor din judeţele Alba, Buzău, Prahova şi a celor din nordul Moldovei. Cu bani puţini, am reuşit să-i punem împreună pe meşteşugarii din zonele amintite cu cei ai noştri. Ştiu sigur că sitenii vor întoarce vizitele, şi prin asta scopul a fost atins. Nu suntem izolaţi, ci vii între ai noştri.
- Ce-şi mai doreşte primarul Constantin Filofi?
- Îmi doresc să finalizez ce am început. Doresc să asfaltez străzile comunei pe care am introdus apa şi canalizarea, ca lucrul să fie rotund, închis, adică 10 km de drum cu infrastructura completă.
- Ce-şi doreşte persoana Constantin Filofi?
- Doresc să văd că neamul meu românesc trăieşte mai bine şi că e respectat mult, pentru că merită. În rest, mă rog lui Dumnezeu să-mi dea sănătate, pentru că dacă ai sănătate, ai de toate.
- Mulţumesc! Să vă ajute Dumnezeu!
- Şi eu vă mulţumesc!

Categorie: