O lucrare de stringentă actualitate: Criza socială, factor de risc la adresa securităţii naţionale

Interviu cu col. (r) dr. Vasile Mesaroş, din municipiul Braşov

- Domnule dr. Vasile Mesaroş, lucrarea dumneavoastră de doctorat, intitulată „Criza socială, factor de risc la adresa securităţii naţionale”, este o lucrare de stringentă actualitate în contextul politic intern şi internaţional al zilelor noastre. Nu mai departe profunda criză socială din Ucraina, care a generat o situaţie politico-militară deosebit de periculoasă pentru existenţa şi integritatea naţională a acestei ţări, ne demonstrează necesitatea şi actualitatea problemei. În afara acestei motivaţii, vă rog să-mi relataţi, pentru cititorii „Condeiului ardelean”, care au fost celelalte argumente şi obiective pentru care v-aţi angajat în cercetarea şi scrierea unei asemenea lucrări.
- Da, într-adevăr, în cadrul demersului meu ştiinţific, am abordat, aşa cum aţi afirmat şi dumneavoastră, un subiect de stringentă actualitate, dar şi un subiect deosebit de complex, conceput astfel încât să analizeze obiectiv şi ştiinţific politicile şi acţiunile României şi cele ale Uniunii Europene în domeniul crizelor sociale şi de asigurare a securităţii naţionale şi internaţionale. Există două motivaţii în alegerea unei asemenea teme: în primul rând, o motivaţie obiectivă, care pleacă de la nevoia de a analiza ştiinţific un fenomen cu profunde implicaţii în toate domeniile vieţii sociale, de a se găsi soluţii în combaterea acestuia, plecând de la premiza că, în general, crizele sociale au fost, sunt şi vor fi o problemă constantă a societăţii umane; a două motivaţie este una subiectivă, generată de faptul că, prin preocupările de serviciu, m-am ocupat şi de combaterea unor aspecte ale crizei sociale. În plus, consider că este vorba şi de un aspect psihologic care pleacă de la convingerea că ceea ce afectează natura umană organizată în comunităţi trebuie cercetat şi combătut cu toată fermitatea. Privind obiectivele cercetării, pot spune că am urmărit, în special, realizarea a trei dintre ele: un prim obiectiv a fost reprezentat de analiza problematicii conceptelor de securitate societală şi criza socială; al doilea obiectiv a constat în identificarea unor forme de manifestare a crizei sociale în România post-decembristă şi a riscurilor generate de aceasta asupra securităţii naţionale, iar al treilea obiectiv a vizat identificarea instituţiilor de stat cu rol în managementul crizelor sociale.
- Având în vedere atingerea acestor obiective, vă rog să ne vorbiţi despre conţinutul concret al lucrării.
- Pentru atingerea acestor obiective am structurat lucrarea în patru capitole, echilibrate din punct de vedere al consistenţei şi volumului materialelor, care să vină în completarea problematicii abordate. În capitolul întâi, intitulat CONCEPTUL DE SECURITATE SOCIETALĂ, DOMENIU AL SECURITĂŢII NAŢIONALE, am dezvoltat aspectele esenţiale ce definesc conceptele de securitate naţională şi securitate societală, din perspectiva teoriilor apărute în cadrul relaţiilor internaţionale şi a şcolilor europene. Analiza fundamentelor identităţii colectivităţilor umane, etno-naţional, religios şi cultural, mi-a permis să constat că, în societatea contemporană, conceptul de securitate societală ne oferă o extindere a teoriei privind securitatea în ansamblu, ne permite aducerea în discuţie a chestiunilor presante cu privire la identitate, migraţie, terorism, trafic de droguri şi persoane şi, nu în ultimul rând, ne oferă o explicaţie unitară cu privire la procesul lung şi anevoios al integrării. Cel de-al doilea capitol, CRIZELE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ, CONCEPTUL DE CRIZĂ SOCIALĂ, analizează conceptul de criză socială, tipologia crizelor, a formelor de manifestare şi a factorilor de potenţare a crizei sociale. Apreciez identificarea şi analiza unor factori de potenţare a crizei sociale ca fiind extrem de utile pentru procesul de prevenire şi gestionare eficientă a manifestărilor unei asemenea crize. Efectele perverse ale crizei sociale sunt criza moral-spirituală - consecinţă a agresării genezei naţiunii, a pierderii încrederii în sine şi a determinării naţionalismului - şi criza capacităţii de reproducere, a pierderii capacităţii de a-şi conserva patria, de a-şi menţine frontierele, de a avea sentimentul şi certitudinea siguranţei, în orice context geopolitic dat. Am rezervat şi un spaţiu important analizei riscurilor generate de posibile crize sociale asupra securităţii naţionale a României în plan politic, etnic, religios, precum şi în plan economic şi financiar. CRIZA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA POST RĂZBOI RECE. STUDII DE CAZ, reprezintă cel de-al treilea capitol, unde analizez manifestările crizei sociale în România post război rece. Apreciez acest capitol ca fiind unul de bază, cu o abordare originală şi cu caracter de noutate în problematica crizei sociale prin prezentarea mişcărilor sociale post-decembriste, a mineriadelor şi rolul acestora în viaţa socială a României, precum şi a conflictelor interetnice şi interreligioase. Am considerat că cea mai eficientă şi utilă formă de prezentare este studiul de caz a crizei sociale ca factor de insecuritate naţională. Aceasta din cel puţin două motive: în primul rând că permite o prezentare detaliată a particularităţilor crizei sociale în România, iar în al doilea rând pentru că am putut sintetiza şi generaliza asupra unor factori naţionali de potenţare a crizei sociale. Ultimul capitol, ROLUL INSTITUŢIILOR DE STAT ÎN GESTIONAREA CRIZELOR SOCIALE, se referă la necesităţiile de elaborare a unor politici publice şi strategii naţionale de prevenire a situaţiilor de criză socială, la rolul important al instituţiilor de stat în gestionarea crizelor sociale, precum şi la modul de cooperare a instituţiilor româneşti cu instituţii şi organisme internaţionale cu atribuţiuni în domeniul prevenirii crizelor sociale, la nivelul Uniunii Europene. Identificând instituţiile cu rol în managementul situaţiilor de criză socială, am considerat necesar să analizăm şi cadrul legislativ în baza căruia acestea acţionează. Astfel, am finalizat capitolul cu câteva posibile soluţii de îmbunătăţire a cadrului legislativ naţional privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de criză socială.
- Desigur, ca orice lucrare de doctorat, în finalul acesteia aţi desprins şi câteva concluzii. Sumar, vă rog să le redaţi pentru cititorii noştri.
- În încheierea lucrării, am formulat un set de concluzii şi propuneri, dintre care cele mai relevante fac referire la faptul că securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei naţiunii şi a Statului Român. În acest context, riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale a României sunt percepute, în primul rând, din perspectiva posturii de ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene. În acelaşi timp, însă, o serie de ameninţări noi, asimetrice, de natură non-militară, tind să sporească sub raportul gradului de pericol şi al probabilităţii de producere şi pot afecta grav starea de securitate a cetăţenilor români, a Statului Român sau a organizaţiilor din care România face parte. Ele sunt generate preponderent de mediul internaţional, vedeţi Ucraina în acest caz, dar şi, într-o anumită măsură, de cel intern. În România, criza socială este o realitate generatoare de insecuritate naţională, fiind definită ca un fenomen deosebit de complex şi, în acelaşi timp, complicat. Putem considera faptul că, în prezent, criza socială este cea mai gravă, atât pentru prezent cât şi pentru viitor, cu puternice reverberaţii în starea de securitate a statului naţional. Astăzi, în lumea contemporană, prevenirea crizelor sociale trebuie să aibă la bază un complex de strategii şi politici naţionale de prevenire a acestora. În prezent, România nu dispune de o strategie sectorială şi de o concepţie unitară privind crizele sociale, fapt ce impune, de urgenţă, elaborarea unor norme clare, a unui altgoritm de acţiune şi de gestionare a crizelor sociale, determinate de un cadru structural legislativ şi funcţional unitar, definit pentru toate tipurile de criză. Se impune, cu celeritate, perfecţionarea tuturor structurilor şi organismelor guvernamentale şi non-guvernamantale cu atribuţii specifice în domeniul gestionării crizelor prin înfiinţarea unor structuri integratoare atât la nivel naţional, mai ales la nivelul ministerelor şi a altor instituţii cu atribuţii exprese în acest domeniu. Ţara noastră trebuie să implementeze de urgenţă un sistem integrat de management al crizelor sociale la nivel guvernamental, suplu şi elastic, care să articuleze şi să armonizeze, într-o reţea modernă şi funcţională, toate structurile la nivel naţional cu atribuţii în aceste domenii şi să asigure, totodată, coordonarea eficientă a tuturor resurselor umane, materiale, financiare sau de altă natură ce vor putea fi folosite în vederea prevenirii pericolelor generate de crizele sociale. Se impune, prioritar, o reaşezare/revizuire a Constituţiei României care să armonizeze cadrul legaislativ naţional cu prevederile tratatelor de bază, ale instituţiilor din Uniunea Europeană. Revizuirea Constituţiei României trebuie să opereze în special în ceea ce priveşte o mai bună precizare a separării puterilor în stat, prin menţinerea principiului parlamentar bicameral, dar cu reducerea numărului de parlamentari, cu atribuţiuni concrete fiecărei camere. Este necesară şi modernizarea sistemului judiciar, prin gândirea unor mecanisme care să facă cât mai puţin posibil ingerinţa politicului în justiţie şi care să conducă la îmbunătăţirea actului de justiţie. Mai propun introducerea prevederii privind elaborarea Strategiei de securitate naţională la fiecare ciclu electoral şi adoptarea acesteia de către Parlament. Se impun clarificarea şi reconsiderarea rolului deţinut în prezent de CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării), a atribuţiilor sale pe timp de pace, în situaţie de criză sau la război, poziţionarea clară a acestuia în relaţia cu organismele de conducere ale NATO şi UE, precum şi în lanţul de conducere a forţelor militare naţionale.
- Foarte interesantă, dar şi pragmatică lucrarea dumneavoastră. Când va apare pe piaţa braşoveană a cărţii?
- Am avut o primă discuţie cu domnul Ioan Lăcătuşu, în sensul că ar dori să o publice. Urmează ca, în scurt timp, să port o nouă discuţie, la care aş fi îndatorat dacă aţi participa şi dumneavoastră. De asemenea, am purtat discuţii cu patronul unei tipografii din municipiul Făgăraş, care şi-a manifestat dorinţa de a o tipări. Rămâne de văzut!
- Voi participa cu plăcere şi cu argumentul necesităţii publicării acestei lucrări, dar cu condiţia ca prima lansare a acestei cărţi să aibă loc la Sfântu-Gheorghe. Până atunci, însă, vă mulţumesc pentru deschiderea şi amabilitatea dumneavoastră de a-mi acorda acest interviu. La revedere... la lansare!
- Cu mare plăcere!

Categorie:

Aparut in :