O prietenie exemplară între doi înalţi ierarhi - Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Veniamin Nistor

O mare şi frumoasă filă de istorie a localităţii Araci, din judeţul Covasna, au înscris-o doi înalţi ierarhi - Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Veniamin Nistor - a căror origine se situează pe aceste meleaguri, prin exemplara colaborare şi prietenie care s-a legat între aceştia pe parcursul vieţii lor.
„Prea Sfinţitul meu frate Episcopul Veniamin îmi e consătean - scria Nicolae Colan în 1946. Era firesc deci să-l cunosc, dacă nu din fragedă copilărie, cel puţin din cea mai îmbujorată tinereţe. De împrietenit la toartă nu ne-am împrietenit însă decât mai târziu, căci când am intrat eu în liceu, P.S. Sa îşi aduna bagajele să iasă din el.” Desigur, diferenţa de vârstă, 8 ani fără câteva luni, plecarea tânărului Virgil la studii, în Sfântu-Gheorghe şi Braşov, în perioada în care Nicolae făcea primii paşi, dar şi diferenţele sociale, Nicolae provenind „dintr-o familie numeroasă şi modestă de ţărani evlavioşi”, pe când Virgil „descendent al unei distinse familii preoţeşti a crescut într-o atmosferă de adâncă religiozitate, încât încă de tânăr «călca a preot» după intuiţia şi expresia justă a poporului”, au contribuit la inexistenţa unor relaţii strânse între viitorii ierarhi în perioada copilăriei lor. O adevărată prietenie, care va dura toată viaţa, se va lega, „pe îndelete, în Sibiul nostru drag - ea n-a mai fost tulburată de nimic. A rămas trainică şi caldă în toate zilele vieţii noastre, fie că am vieţuit în aceeaşi cetate, fie că chemările slujbelor noastre bisericeşti ne-au despărţit, uneori prin hotare din cale afară de aspre”. (Hotarele de care vorbeşte episcopul Clujului, Vadului şi Feleacului erau cele impuse, în perioada septembrie 1941 - septembrie 1944, prin odiosul Dictat de la Viena, când Nicolae Colan, rămas singurul episcop ortodox în Ardealul de Nord, a preluat sarcina păstoriri spirituale a tuturor românilor din teritoriul ocupat.)
Practic, prietenia celor două feţe bisericeşti „pe îndelete” s-a cimentat în perioada 1922-1936, când viitorul Mitropolit al Ardealului a îndeplinit funcţia de profesor provizoriu la Catedra de Studiul Noului Testament, la Academia Teologică „Andreiană”, unde a fost definitivat în 1924, iar din „octombrie 1928 a fost numit şi rector al Academiei Teologice amintite, misiune pe care a îndeplinit-o cu pricepere şi distincţie până la alegerea sa ca Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului ”, consfinţită prin Înaltul Decret Regal nr. 1.142 din 14 mai 1936.
Viitorul Episcop al Caransebeşului, care, în timpul războiului a îndeplinit funcţia de preot militar, cu gradul de căpitan şi referent spiritual al armatei a VII-a austro-ungară, va funcţiona, o scurtă perioadă de timp, în 1919, ca şef de serviciu la resortul cultelor (Ministerul Cultelor - n.a.) din Consiliul Dirigent (Guvernul Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu, până la unirea deplină cu România - n.a.), apoi ca secretar consistorial şi organizator al Episcopiei nou înfiinţate a Clujului, până la 1 mai 1922, când „a intrat în serviciul Arhiepiscopiei Sibiului, tot ca secretar, mai apoi ca (şi) consilier referent”, până la alegerea de Marele Colegiu Electoral ca Episcop de Caransebeş, la 3 iunie 1941, investit la 14 iunie 1941 şi întronizat la 24 august 1941.
Paşii celor doi, din primăvara anului 1922, nu se vor întâlni numai prin relaţiile oficiale, de serviciu, ci şi în foarte multe cazuri datorită multiplelor îndatoriri bisericeşti, culturale şi obşteşti pe care le îndeplineau amândoi.
Astfel, Nicolae Colan era „membru în Consiliul arhiepiscopesc şi mitropolitan, membru (deputat) în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi în Congresul Naţional Bisericesc, membru în Comitetul central al Asociaţiunii „Astra” şi în Comitetul secţiei sibiene, secretar general al Asociaţiei clerului ortodox român din Ardeal „Andrei Şaguna”, preşedinte al Reuniunii meseriaşilor români din Sibiu, preşedinte al Reuniunii române de muzică „Gheorghe Dima” din Sibiu, profesor la Şcoala Militară din Sibiu”. Tot în această perioadă, Nicolae Colan „s-a îngrijit de apariţia colecţiilor de scrieri religioase: Biblioteca bunului păstor, Problemele vremii (1929-1936), publică Anuarele Academiei Teologice Andreiene din Sibiu (8 volume pe anii 1928-1936) şi contribuie la apariţia colecţiilor de cărţi teologice şi bisericeşti de la Sibiu: Seria teologică, Seria didactică, Popasuri duhovniceşti şi Veniţi la Hristos. În 1934 a înfiinţat revista de familie intitulată Viaţa Ilustrată, care a avut menirea, precum însuşi mărturiseşte, să ducă în casa românului lumina pentru suflet şi desfătare pentru ochi”.
La rândul său, Virgil Nistor era „membru în Comitetul central şi casier general al Asociaţiei clerului „Andrei Şaguna”, membru în Sinodul Eparhial şi în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei, colaborator la Revista Teologică, Telegraful Român, Lumea Satelor şi la Revue de Transylvanie”. De asemenea, în perioadă 1930-1936, a scris studiile: Confesionalism politic, Să înceteze confesionalismul politic, Bugetul Cultelor pe 1931, Biserica Ortodoxă în bugetul cultelor pe 1930, Să se facă dreptate şi, în limba franceză, Cultele minoritare şi Biserica Ortodoxă Română în noul buget al României.
Gândindu-se la această rodnică perioadă sibiană şi la relaţiile dintre ei, Episcopul Nicolae scria în 1946: „Biroul Părintelui Virgil era deschis şi pentru oamenii fără treabă la Consistor. Am înţeles fără treabă oficială. În adevăr, o ceată de prieteni stăteam aici adeseori şi la taifas. Dar din aceste taifasuri s-au zămislit nu puţine iniţiative cu bună rodnicie şi pentru Sfânta noastră Biserică şi pentru aşezămintele ei (mă gândesc, mai ales, la Asociaţia Clerului „Andrei Şaguna”, la Societatea femeilor ortodoxe şi la Reuniunea de muzică „Gheorghe Dima”)”.
La rândul său, în 1936, consilierul Arhiepiscopiei Sibiului, Virgil Nistor, scria frumoase cuvinte la adresa lui Nicolae Colan, referindu-se la aprecierea de care se bucura prietenul său în ochii Mitropolitul Nicolae Bălan: „Este o înaltă preţuire şi cinste să fii sfetnic vlădicesc. Dacă preţuirea se acordă de obicei unei persoane bine pregătite şi cu o viaţă morală deosebită, de cinstea de a fi sfetnic vlădicesc se învrednicesc numai cei aleşi de ierarhi, de a fi colaboratorii lor apropiaţi. Aceasta presupune: pregătire, moralitate, bunăcredinţă, ascultare, competenţă şi alte calităţi”.
După plecarea la Cluj a Episcopului Nicolae şi apoi la Caransebeş a Episcopului Veniamin, între cei doi ierarhi se va purta o întreagă corespondenţă oficială. Foarte cunoscute, în afara actelor oficiale, din perioada caransebeşană, sunt cele două aprecieri făcute cu prilejul aniversării a 50 de ani, în anul 1943, a Episcopului Nicolae Colan, şi la 60 de ani, în 1946, a Episcopului Veniamin Nistor, care le oferă celor doi „ocazia de a-şi exprima public sentimentele de aleasă prietenie şi sinceră preţuire ” a unuia faţă de celălalt.
„Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor” este de toţi stimatul şi iubitul Episcop Nicolae al Clujului, Vadului şi Feleacului, care împlineşte azi vârsta de 50 de ani - scria cu acel prilej Veniamin Nistor. Binecuvântat de bunul Dumnezeu cu alese calităţi, a fost menit să ocupe în capitala Ardealului românesc scaunul vlădicesc, ca al doilea Ierarh de la reînfiinţarea vechei episcopii istorice. Talanţii primiţi nu i-a îngropat în pământ, ci i-a chivernisit cu multă osârdie şi acum după o muncă neîntreruptă de 30 de ani vine să-i redea înmulţiţi, ca mulţumită Tatălui Ceresc pentru toate darurile ce le-a revărsat din belşug asupra P.S. Sale.”
Iată un fragment din ceea ce scria cu ocazia aniversării a 60 de ani şi Episcopul Nicolae Colan, la adresa prietenului său: „Părintele secretar Virgil Nistor a avut destule prilejuri să-şi afirme priceperea şi devotamentul, dând Înalt Prea Sfănţitului nostru Mitropolit Nicolae un foarte preţios ajutor în organizarea acestor aşezăminte şi praznice. Mai ales vredniciei arătate de P.S. Sa, timp de peste douăzeci ani, în greaua slujbă de secretar Arhiepiscopesc i se datoreşte preţuirea cu care l-a cinstit atât Înalt Prea Sfinţia Sa cât şi membrii Congresului Naţional Bisericesc care l-au chemat în fruntea Eparhiei Caransebeşului, pe care o păstoreşte, de patru ani, cu înţelepciune şi iubire de adevărat Părinte. Urarea mea la împlinirea celor şaizeci de ani ai Prea Sfinţitului Episcop Veniamin se împreună cu a tuturor celor ce îl preţuiesc şi-i strigă: Mulţi fericiţi ani, iubite prieten şi frate întru Hristos!”.
Mai puţin cunoscută este perioada albaiuliană a Episcopului Veniamin Nistor, privind prietenia cu Mitropolitul Nicolae Colan. Pentru o mai bună cunoaştere aduc în faţa dumneavoastră fragmente din corespondenţa stareţului Mănăstirii „Sfânta Treime”, Veniamin Nistor, cu fratele său, medicul Pompiliu Nistor, stabilit la Braşov, în care numele lui Nicolae Colan apare deseori. Din aceste epistole am selectat scurte fragmente care amintesc despre acesta, la sfârşitul cărora, în paranteză, este data expedierei corespondenţei:

„Trăiesc tot singur precum ştiţi. Dacă nu va veni cumva Colan cu maşina să mă scoată din bârlog, nu cred că în curând voi eşi de acasă… Mi-a spus Mager eppul (episcopul - n.n.) Aradului că a auzit la Sibiu că se vorbeşte să mă numească Rector al Inst. Teol. de acolo. Cu toată leafa bună, casă, masă, nu mă tentează şi în caz că m-ar numi, nu voi primi, căci nu voesc să-mi jertfesc liniştea şi libertatea şi să ajung iarăşi la cheremul şi capriciile Mitrop. De aceeaşi părere e şi Colan şi Mager, sub a cărui jurisdicţie trecem cu 1. I. 1951” (19 XII 1950).
„La Cluj a murit prof. chirurg Al. Pop, cum mi-a scris Colan” (15 III 1954).
„… aştept concediul ca la 1 sept. să plec la Buziaş pe 4 săpt. Poate că merge şi Colan, dacă nu se va răzgândi” (23 aug. 1955).
„I-am scris lui Colan să întrebe pe prof. Haţieganu dacă m-ar putea primi în clinică pe 10 oct. Aştept răspuns la Buziaş” (31 VIII 1956).
„La 11. X am intrat aici (Clinica din Cluj - n.n.) la prof. Haţieganu, mi s-au făcut toate analizele şi azi a început tratamentul… Am cameră separată, mi se dă toată atenţiunea şi îngrijirea cuvenită, masa f. bună. … Colan a fost la V. Dornei şi soseşte mâine” (11 X 1956).
„După ce Episcopul Moruşca a avut 2 atacuri de congestie cerebrală şi i s-a paralizat partea stângă, după o scurtă suferinţă în ziua de 26 oct. a.c. a adormit în Domnul. A fost prohodit în catedrala noastră de Mitropolitul Nicolae cu un mare sobor de preoţi… Mitropolitul a vorbit foarte frumos în catedrală” (3 XI 1958).
„În luna oct. a.c. se va face la Bucureşti alegere de Episcop la Roman şi Colan va participa la alegere. L-am rugat în scris că dacă poate să mă ducă cu maşina la Braşov şi Arpătac, unde voiesc să stau cîteva zile până se rentoarce dela Bucureşti” (30 sept. 1959).
„Am regretat că n-am putut sta mai mult la voi fiind legat de maşina lui Colan” (22 XII 1959).
„A doua zi de rusali(i) a fost aicea Mitropolitul Colan cu … au dormit aicea şi a doua zi au plecat cu maşina la Caransebeş, Orşova şi T. Severin, unde Colan voia să viziteze un văr de al său. Cred că s-a oprit şi la Cornelia” (10 VI 1960).

Un răspuns al Episcopului Clujului, la rugămintea stareţului Mănăstirii „Sfânta Treime”, de a-i trimite date privitoare la mănăstirile din eparhia sa, întâlnim şi în volumul Pr. prof. dr. Alexandru Moraru dedicat Mitropolitului.

„Prea Sfinţite, Întru Hristos Iubite Frate,
La scrisoarea ce mi-ai trimis îţi răspund prin cele ce urmează.
Mănăstirile din eparhia Noastră sunt... Regret că fotografiile mănăstirilor nu ţi le pot trimite, neavându-le. Dar până la anu, când crezi că lucrarea ce-o pregăteşti, va fi gata, vom face şi noi fotografiile dorite şi ţi le-om trimite.
Data sărbătorii Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nicolae n-o cunosc. Cred că va fi numai către sfârşitul lui septembrie sau chiar octombrie a.c. În ori ce caz vei fi anunţat de cu vreme, ca şi Fratele Policarp.
Cu bune urări şi cu frăţească dragoste, N.
Cluj, 25. VII - 1955”.

Din aceste scurte informaţii ne putem da seama de faptul că legăturile dintre cei doi ierarhi au continuat, Mitropolitul ajutându-l sub diferite forme pe Veniamin, vizitându-l, corespondând cu regularitate şi chiar dându-i sfaturi, cu totul că era de o vârstă mai mică. Cred că noi investigaţii, în fondurile familiei Nistor, vor aduce noi argumente privind relaţiile cordiale stabilite între cei doi fii ai satului Araci de-a lungul vieţii lor.

Categorie: