Oare n-ar fi mai de actualitate şi mai productiv aşa: „Strada Iuliu Maniu Street” from Târgu-Mureş?!

Ideea de inscripţii bilingve a apărut, mai nou, în perioada avântului democratic românesc, la presiunile exercitate de minoritatea maghiară. Nu au fost presiuni asupra puterii centrale de stat, sau a administraţiilor teritoriale, deoarece această minoritate e parte comună cu ea. Şi asta, nu numai că se vede, dar se şi simte. S-a început cu schimbarea denumirilor de străzi, în sensul că la sfârşitul denumirii de stradă să apară şi inscripţia „utca” (stradă, în limba maghiară). Minoritatea maghiară din Ţară s-a străduit şi a reuşit să-şi impună punctul de vedere, astfel că în localităţile unde o minoritate naţională deţine un procent de minim 20 la sută din populaţie, inscripţionările sunt afişate şi în limba acelei minorităţi. Şi pentru că dorinţa lor a fost îndeplinită şi întărită prin putere de lege, s-a pus în aplicare, cu precizarea că denumirea unei străzi cu o personalitate marcantă să nu fie tradusă dintr-o limbă în alta.
Dar, se întâmplă multe dereglări de la unele reguli. Imaginea alăturată a fost realizată şi postată pe Facebook la 25 august a.c. de Daniel Cheşa din Târgu-Mureş, cu un comentariu scurt: „Asta da, plăcuţă bilingvă!”, apoi redistribuită de Alin Romulus Păcurar din Reghin cu comentariul: „Târgu Mureş... plăcuţă bilingvă!!! Iuliu Maniu a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României, preşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc, deţinut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române . Manitu Gyula?!!!”. Cine are curiozitatea, se poate documenta cine a fost Iuliu Maniu şi cine ar putea fi Manitu Gyula. Sigur că discuţiile pe reţeaua de socializare au continuat, iar plăcuţa bilinvă a fost înlocuită în scurt timp.
Fără nicio rezervă în afirmaţii, este clar că s-a depăşit măsura de câţiva etnici maghiari. Mergând pe idea denumirilor de străzi, în Târgu-Mureş Consiliul Local a aprobat denumiri de străzi ale unor personalităţi maghiare care n-au nimic comun cu Poporul Român. Dar inscripţionările bilingve nu se referă numai la denumirile de străzi. Ele se referă în egală măsură şi la denumiri de localităţi, staţii CFR, instituţii publice, şcoli şi altele. Toate aceste tabieturi descalifică, practic, guvernările impotente exercitate de reprezentanţii post-decembrişti ai Poporului Român, care fac ca Naţiunea Română să îşi piardă identitatea naţională în propria Ţară, fapt nemaiîntâlnit în lume!!! Şi, ce fac între timp stimaţii noştri guvernanţi? În paralel cu îmbrăţişatul onorabilor udemerişti, se scuză în faţa noastră cum că aşa este „europeneşte”. Tâmpenia nu se opreşte aici şi este etalată în plen, politicienii noştri bătându-se în piept, făloşi, cum că noi suntem un exemplu de toleranţă faţă de minorităţile naţionale şi pretind ca toate ţările civilizate să preia exemplul nostru bun. Exemplele bune pot fi preluate, dar tâmpeniile, doar de retardaţi.
De vreme ce tot este vorba de „europenism” şi „europenizare”, să luăm un exemplu ipotetic, în care, un grup de turişti vor să facă un tur prin Ţara noastră, s-o cunoască. Oricum, idea de România-ţară turistică zburdă pe buzele fiecărui preţios orator. Ce poate vedea şi înţelege turistul din inscripţionările bilinve? Probabil că ghidul îi va da explicaţii competente, afirmând că este vorba despre o localitate în care trăieşte pe lângă populaţia românească şi o minoritate etnică maghiară, incapabilă să-şi însuşească limba statului, o populaţia incapabilă de a se adapta şi integra în societate. Drept consecinţă, li se înscriu denumirile şi în limba lor pentru a se putea descurca şi cei care au învăţat să scrie şi să citească în limba maternă. Dar pe europeanul venit la noi în Ţară nu-l interesează handicapul unei minorităţi. El doreşte, de vreme ce a venit în Ţara unde s-a inaugurat inscripţionarea bilingvă, ca a doua limbă să fie de circulaţie internaţională, cum ar fi cea mai indicată, limba engleză. Guvernanţii, în cazul în care s-ar trezi la realitate şi ar pune o logică în bilingvismul pe care-l promovează, ar crea o foarte bună impresie turistului, care, iată, s-ar putea descurca uşor, oriunde, la noi în Ţară. Pe lângă toate astea, România ar da impresia unui stat civilizat, şi nu a unei adunături de ev mediu decuplate de la realitate.
Revenind la exemplul luat drept aplicaţie practică, un oraş civilizat, multicultural, cu o pleiadă de obiective turistice, din respect faţă de europeanul care se încumetă să cunoască un municipiu precum Târgu-Mureş, i-ar crea turistului o foarte bună impresie dacă ar avea inscripţii bilingve ca: „Strada Iuliu Maniu Street”.

Categorie: