ONOR PRIN VEACURI LUI MIHAI VITEAZUL

„Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare,
Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!”
(Dimitrie Bolintineanu:
„Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”)

Azi, în sufletele noastre, tronezi eroic, Mihai,
Ştim c-aici, în Alba noastră-ai fost primit cu alai,
Tot aici ai proclamat, spre-a duşmanilor uimire,
Poftită şi îndrăzneaţă, Sfântă a Ţării Unire.

Sacră faptă-ai săvârşit în întreaga Românie!
Spre bine te-ai îndreptat de când erai în Bănie.
Pentru grija de popor ai fost de domn condamnat,
Dar, pe eşafodul morţii, pe gâde l-ai speriat.

Grija pentru glia Ţării ne-ai lăsat-o moştenire,
Ea, spre libertatea noastră, s-a umplut de cimitire,
Dar torţa de tine-aprinsă niciodată nu s-a stins
Şi azi, peste patru veacuri, visul tău a fost atins.

Mândri, bucuroşi şi liberi, celebrăm un Centenar
Că pe piatra temeliei, am construit un altar,
Eşti aici, cu noi alături, respirăm toţi împreună,
Ducem în eternitate a României cunună.

Primeşte onorul nostru, ziditor de Românie!
De-o sută de ani în urmă, noi nu mai trăim în sclavie.
Jugul nu l-am mai răbdat, pentru c-am vrut zi cu soare,
Ne-am întărit hotărârea, trăim demn între popoare!

Am pus piatră lângă piatră, ne-am ridicat din ruine,
Urmând porunca domnească, nu ne-am făcut de ruşine!
Cetatea ne-am întărit-o cu oase de bravi eroi,
Am simţit întotdeauna că eşti alături de noi.

Şi trăieşti în noi, Mihai, cu imaginea-ţi măreaţă,
Ca urmaşi ai tăi, în lume, avem ţinută semeaţă.
Libertatea noastră-i prinsă de pământ în adâncime,
Istoria şi prezentul sunt legate-n românime!

Categorie: