ORGOLIUL HITLERIST AL LUI IOHANNIS

Dacă cineva ar fi încercat să mă convingă că morbul hitlerist n-a dispărut definitiv, aş fi fost în stare să-l conving că n-are dreptate. Dar, dacă Iohannis îi acuză pe guvernanţii români că „desfăşoară acţiuni cu evreii”, te înfioară, te derutează nu doar că nu i s-a cerut aprobarea preşedintelui pentru asemenea acţiuni, ci se exprimă limpede antisemitismul exprimat de acest neamţ rătăcit în România şi ajuns preşedinte al Ţării, prin mârşavă înaintare în PNL, partid care şi-a trădat liderul, mult superior intelectual acestui preşedinte fabricat de clanul Soroş.
Când eşti slab la minte, ai pretenţia că eşti măreţ, când natura ţi-i de joasă speţă, te lupţi cu propria neputinţă să fii recunoscut ca o valoare, ca o demnitate. Oricum şi-ar formula pretenţiile de preşedinte, Iohannis se dezvăluie cotidian ca un individ de ipostază periferică.
Cei răspunzători de bunul mers al vieţii românilor, cei din Guvern, consideră că o consultare a preşedintelui nu le este de folos, pentru că nu primesc un sfat, o indicaţie, o soluţie care să-i diriguiască pe căi sănătoase. Povestea acţiunilor cu evreii este grăitoare asupra faptului că o consultare a preşedintelui i-ar fi dezvăluit caracterul bolnav de ură al individului descins din neamul unui criminal care se voia stăpânul lumii. Cu fiecare zi apar tot mai mult lipsurile acestui caracter care confirmă o realitate ridicolă, aceea că România a ajuns să fie condusă de acest schilod la minte dirijat de aspiraţia să-i fie lui bine, fără ca răspunderea faţă de vieţile oamenilor să se manifeste în vreun fel. „Mă simt confortabil în funcţia de preşedinte”, declară Iohannis public. O minte lucidă ar fi exclus o asemenea declaraţie, poporul ştiind bine că principala sa activitate sunt vacanţele, schiatul şi mersul pe bicicletă. Ăsta ni-i preşedintele!
Sunt şi orgolii sănătoase care îl dirijează pe om spre izbânzi lăudabile. Orgoliul lui Iohannis este destructiv. Individul ajuns preşedinte nu poate distinge nevoia de îndreptare a propriului comportament, deşi aude zilnic de la oameni superiori intelectual analiza, critica, acuzaţii vizând acţiunile sale în totală discordanţă cu funcţia pe care o deţine.
Pleacă-te, Iohannis, în faţa diplomatului Meleşcanu şi în faţa multor oameni de mare calitate din Ţara aceasta, sub intelectul cărora eşti adânc îngropat! Nu doar oamenii cu multă ştiinţă de carte apreciază nivelul coborât de conduită al acestui neamţ înfoiat, ci, în ultimul timp, şi românii din spaţiul rustic disting răul pe care acesta continuă să-l aducă Ţării. Ca un jurământ îndârjit, cineva a afirmat că dacă Iohannis va fi reales „nu va mai sta piatră pe piatră”. Subscriu cu toată fiinţa mea!

Categorie: