Părintele Iustin Pârvu a trecut la Domnul

Părintele Iustin nu ne-a părăsit, căci a mers la cer să ne gătească şi nouă loc, rugându-se de sus pentru noi

Părintele Iustin Pârvu (foto), stareţul Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, a fost înmormântat joi, 20 iunie 2013, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi PS Longhin, Episcop de Bănceni.
Mii de pelerini au venit, de-a lungul celor trei zile de priveghi, să se închine la sicriul cu trupul Părintelui, considerat de-a lungul vieţii sale un adevărat sfânt. Părintele Iustin Pârvu a trecut la cele veşnice duminică seara, 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani.
Părintele Iustin Pârvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ţării noastre. În anul 1936, tânărul râvnitor de doar 17 ani intra frate la Mănăstirea Durău. După numai un an, în anul 1937, tânărul frate merge la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Râmnicu-Vâlcea şi Roman.
În anul 1940, va avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot. A primit hirotonia la vârsta de 22 de ani. Între anii 1942-1944, Părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, în Neamţ, până la Odesa. El a participat, împreună cu „Divizia 4 Vânători de Munte” la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După lăsarea la vatră, el continuă studiile la Seminarul din Roman, amintit mai sus. După război, au început vremurile de prigoană a românilor de către bolşevici. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat. Prigoana începe!
Părintele Iustin Pârvu este arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani de „închisoare politică”. Nevoitorul pentru Ţară şi Credinţă, Iustin Pârvu, va fi muncit prin mai multe închisori ale ţării: Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează, apoi, munca silnică din minele de la Baia Sprie, apoi „reeducarea” din Închisoarea Piteşti. În anul 1960, Părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţă.
Abia în anul 1964, Părintele Iustin Pârvu va fi eliberat, alături de toţi ceilalţi condamnaţi pe motive politice, rămaşi în viaţă. Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier.
După o vreme, monahul nevoitor Iustin este primit în obştea de la Mănăstirea Secu. Astfel, între anii 1966-1974, el va sluji ca preot şi duhovnic în această mănăstire. Între anii 1974 şi 1989, părintele a fost preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde i-au stabilit domiciliul forţat comuniştii, sub supraveghere. În anul 1976, din mila Domnului, ca binecuvântare, Părintele Iustin Pârvu ajunge să se închine la Mănăstirile de pe Sfântul Munte Athos.
După anul 1990, odată cu lovitura de stat din România, când s-a schimbat regimul politic, Părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde stă aproape un an. După această dată, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune, în isihie.
Rânduiala lui Dumnezeu era, însă, alta cu Părintele Iustin. Astfel, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, Părintele soseşte în satul Petru Vodă. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste.
Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. La ceva distanţă de Mănăstire, Părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui Schit de maici, cam în aceeaşi perioadă. Astăzi, se bucură de rugăciunile părintelui atât călugării din Mănăstire, cât şi maicile din Schit. Un azil de bătrâni şi un centru de plasament pentru copii au luat şi ele fiinţă. În urmă nu cu mult timp, a început şi construcţia unui spital.

Categorie: