Părintele Vasile Şuteu din Tulgheş (20 august 1950 - 18 februarie 2017)

Părintele Vasile Şuteu, din Tulgheş, judeţul Harghita, a fost un om legat de locul în care a slujit, şi care a lucrat exemplar la propăşirea comunităţii ortodoxe şi româneşti din comuna în care a activat. A venit pe lume la 20 august 1950, la Sânmiclăuş, judeţul Alba, fiind fiul lui Vasile şi al Mariei. A urmat cursurile şcolii generale şi liceul la Teiuş, obţinând diploma de Bacalaureat în sesiunea iunie 1969.
După absolvirea liceului s-a angajat ca frezor la Uzina Mecanică din Cugir, de unde a fost recrutat în armată. În timpul satisfacerii stagiului militar a fost selecţionat pentru a juca în rol de ienicer, ca şi figurant, în filmul Mihai Viteazul, regizat de Sergiu Nicolaescu.
Imediat după satisfacerea stagiului militar s-a angajat ca pedagog la Grupul Şcolar Cugir, unde a devenit, apoi, administrator. În anul 1972, s-a căsătorit cu Maria, iar un an mai târziu li s-a născut primul copil, Vasile Narcis.
Hotărâtoare pentru tânărul Vasile a fost întâlnirea cu părintele Arsenie Boca, cel care l-a încurajat să se pregătească pentru admiterea la Facultatea de Teologie, în vederea slujirii lui Dumnezeu ca preot. S-a dovedit a fi un student silitor, obţinând bursă de merit, iar periodicul „Mitropolia Ardealului” îl enumeră printre premianţi, alături de Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, actualul Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
În anul 1980, a susţinut examenul de licenţă la părintele profesor Teodor Zăgrean, cu o temă legată de pictura bisericească a lui Teofan Grecul din Sfântul Munte Athos, în faţa unei comisii din care făcea parte Episcopul Emilian Birdaş al Alba-Iuliei, obţinând media 9,23.
Tot în anul 1980, i se naşte fetiţa Casiana Maria, iar la scurt timp este chemat la slujirea preoţească, fiind hirotonit diacon şi apoi preot de către Episcopul Emilian Birdaş, la Catedrala Reîntregirii Neamului, de la Alba-Iulia, pe seama Parohiei Adormirea Maicii Domnului din comuna Tulgheş, judeţul Harghita.
Un an mai târziu, Dumnezeu binecuvântează familia preotului Vasile din Tulgheş cu al treilea copil, Ioan Casian.
Odată cu numirea sa ca preot, părintele Vasile Şuteu a şi început munca sa de organizare a vieţii bisericeşti, din toate punctele de vedere: duhovnicesc, liturgic, administrativ, etnografic şi social. Imediat după hirotonie a început lucrarea de pictură interioară a Bisericii parohiale, lucrare ce a durat cinci ani, tocmindu-l pe pictorul Nicolae Gavrileanu, din Gura Humorului, între anii 1985-1986, şi care s-a încununat cu târnosirea locaşului de cult, din ziua de 14 septembrie 1989, de către Episcopul Emilian Birdaş, în prezenţa unui mare număr de preoţi credincioşi. Tot la Biserica mare avea să coordoneze o serie de lucrări de reparaţii capitale, printre care amintim pe cele de anvergură: reparaţiile exterioare din anii 2004 şi 2009 şi pavarea cu marmură a întregului locaş în anul 2012.
În anii ’80 a început construirea Bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” de la Poiana Veche, biserică pentru care a cerut Episcopiei de la Alba-Iulia înfiinţarea unei noi parohii şi numirea unui preot paroh. Pentru această lucrare a avut nevoie de sprijunul nemijlocit al vrednicului primar Toader Ungureanu, având în vedere vitregia regimului comunist în ceea ce privea Biserica lui Hristos.
Tot cu sprijinul primarului Toader Ungureanu, a construit în anul 1987 o frumoasă bisericuţă din lemn, într-o zi, în pădure, într-o zonă deosebit de frumoasă, la vărsarea pârâului Şumuleu în râul Putna. Bisericuţa din lemn s-a deteriorat, iar locul i-a fost luat de o nouă biserică, din zid, mult mai încăpătoare, construită între anii 2004-2005, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, locaş de cult sfinţit de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, actualul Mitropolit al Banatului, la 20 mai 2005, şi în care părintele slujea cel puţin o dată în fiecare lună.
La iniţiativa părintelui Vasile s-a amenajat, în plin regim comunist, cu multe riscuri, dar şi cu mult ajutor din partea prietenului său, primarul vrednic de pomenire Toader Ungureanu (1950-2019), un cimitir al eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, aparţinând Regimentelor 27, 56 şi 67 Infanterie şi Brigăzii 28 Infanterie, ale căror oseminte au fost descoperite de directorul şcolii, Teodor Constantin, într-un cimitir militar improvizat pe pârâul Mărului. Osemintele au fost adunate cu multă evlavie de membrii Consiliului Parohial şi puse în morminte noi, săpate şi însemnate cu monumente personale, în grădina vechii biserici din lemn, de la 1778, la gura Pârâului Mărului, iar pentru toţi eroii s-a ridicat un impunător monument militar.
În anul 2000, începe construirea Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi”, din satul Sângeroasa, pentru care, din nou, a solicitat înfiinţarea unei parohii şi numirea unui preot paroh, care este numit în persoana părintelui Matei Ţepeş, fiu al comunei Tulgheş şi ucenic al părintelui Vasile. Tot în anii 2000, se îngrijeşte de restaurarea Bisericuţei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” de la Rezu-Mare, construită într-un loc mirific în anul 1912. O altă lucrare de anvergură, a părintelui Vasile Şuteu, este ridicarea capelei cu hramul „Sfânta Înviere” în imediata apropiere a cimitirului ortodox, binecuvântată pentru slujire de Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, la 27 decembrie 2015. Ultimul lăcaş de cult pe care părintele a reuşit să îl ridice a fost Paraclisul cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, de dimensiuni monumentale, la Balaju, pe terenul donat Bisericii de o familie de binecredincioşi.
Noua casă parohială a construit-o părintele cu multă trudă, între anii 1989 şi 1999, vechea casă intrând într-un amplu proiect de restaurare, fiind transformată într-un prăznicar cu bucătărie proprie complet utilată, prăznicar care şi-a dovedit utilitatea din punct de vedere pastoral şi comunitar. A ştiut foarte bine să îi apropie de biserică pe tinerii din parohie, înfiinţând un cor al bisericii, format din elevi ai şcolii din localitate, al cărui dirijor a fost, pentru scurt timp, tânărul teolog Dumitru Apostol, din Corbu, actualul protopop al Protopopiatului Călimani. Dragostea pentru copii şi tineri l-a impulsionat pe părintele Vasile să ridice o tabără de vară, unde dorea să realizeze activităţi catehetice şi meşteşugăreşti cu tinerii din parohie, dar şi din Ţară, aşezământ pe care nu a mai apucat să îl ducă la bun sfârşit.
În anul 2010, a fost ales să facă parte, pentru o perioadă de patru ani, din Adunarea Eparhială, şi din Consiliul Eparhial, fiind delegatul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei în Adunarea Naţională Bisericească. La împlinirea a treizeci de ani de deosebită slujire preoţească, Înaltpreasfinţitul Ioan l-a ridicat la rangul de iconom stavofor, cea mai înaltă distincţie pentru preoţii de mir, la 1 ianuarie 2010.
Îi vizita în permanenţă pe credincioşii bolnavi, care nu erau puţini şi îşi oferea ajutorul bolnavilor de la Spitalul de Psihiatrie Tulgheş.
A fost un apărător al satului românesc, îndrăgind în mod nespus obiceiurile populare şi portul popular tulgheşean, o împletire a portului popular din zona Moldovei cu cel din Ardeal, şi a obiectelor tradiţionale, reuşind să transforme prăznicarul într-un adevărat muzeu, o veritabilă colecţie de costume populare, covoare ţesute cu multă migală, diverse obiecte şi instrumente tradiţionale, dar şi o galerie de fotografii de epocă cu săteni de altădată.
Un eveniment aparte îi va păstra pururea amintirea vie, anume obiceiul aducerii Paştilor la biserică ce are loc în Joia Mare, obicei pe care părintele Vasile l-a adus cu el din satul copilăriei şi l-a implementat la Tulgheş, chiar la primul Paşti petrecut ca preot aici, 1981, numit Păştenii. Potrivit rânduielii puse de părintele Vasile, în fiecare an, prin rotaţie, localnicii dintr-unul din satele aparţinătoare comunei aduc la Biserica Ortodoxă din Tulgheş pâine, ouă roşii, cozonaci, pască, vin şi daruri, toate spre a fi sfinţite. Copilaşi, tineri, femei, bărbaţi, purtând frumoasele costume populare româneşti, încadraţi de călăreţi chipeşi, ce duc cu onoare şi mândrie Drapelul Naţional, luminează chipurile celor prezenţi prin cântări religioase, dar şi printr-o adevărată paradă a portului popular românesc. „Aşa îmi socotesc eu anii, de preoţie, cu sărbătoarea asta. Aştept mereu să o prind pe următoarea”, spunea părintele într-un interviu acordat publicaţiei bilunare „Condeiul ardelean”, al cărei abonat şi colaborator a fost vreme îndelungată.
În ziua de sâmbătă, 18 februarie a anului 2017, a slujit ultima Sfântă Liturghie pământească, după care şi-a dat sufletul în Mâinile Celui pe care l-a slujit toată viaţa. La slujba de înmormântare a participat Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, care a vorbit deosebit de profund despre misiunea preotului şi a familiei sale în comunitatea rurală, apoi părintele protopop al Protopopiatului Călimani, Dumitru Apostol, i-a evocat întreaga viaţă şi lucrare pastorală, împresionând prin cuvântul de iertare către cei trei copii, pe care nu a avut timp să îi ducă în vacanţe şi concedii, aşa cum se întâmplă astăzi în majoritatea familiilor, şi mulţumind comunităţii ortodoxe din Tulgheş pentru felul în care l-au primit, iubit şi ascultat pe părintele Vasile Şuteu, şi în care comunitate părintele s-a integrat atât de bine încât şi graiul şi expresiile şi le-a împropriat ca un adevărat fiu al localităţii.

Categorie: