Pe când predarea limbii române în… limba maghiară?


Autor: 

Ilie Şandru

Aşadar, ne-a fost dat să trăim şi s-o vedem şi pe asta: predarea Istoriei Românilor şi a Geografi ei României în limba maghiară!!!
Poate ar fi trebuit puse nu trei semene de mirare, ci cel puţin zece. Dar oricâte semne de mirare s-ar pune, acestea tot nu ar fi sufi ciente ca să marcheze trădarea, cu bună ştiinţă, de către deputaţii aparţinând Puterii, respectiv PD-L, prin votarea Legii educaţiei naţionale. Fiindcă aceasta prevede că predarea Istoriei românilor şi Geografi - ei României se va face în limbile minorităţilor naţionale! Mai precis spus, în limba maghiară!
L-am ascultat, din întâmplare, pe unul dintre deputaţii pedelişti justifi cându-şi „raţiunea” votului: „între un ipocrit şi un ungur, am ales ungurul”! Ipocritul fi ind cine? Cel care milita, în cazul de faţă, ca predarea disciplinelor mai sus amintite să se facă în limba ofi cială, aşa cum este fi resc şi logic în orice ţară civilizată, în orice stat european. Bravo, domnule! Asta nu spune însă totul, fi indcă „ipocritul”, în cazul respectiv, era ori un reprezentant al PNL, ori unul al PSD. Iar acest lucru este inadmisibil! Nu se poate aşa ceva! Fiindcă, tot ce vine de la adversarii politici ai puterii actuale nu este bun decât de aruncat la coş! Poate va da Dumnezeu ca odată şi-odată să ajungă la coşul de gunoi al istoriei şi actualii trădători ai Neamului Românesc. Fiindcă ei sunt cei mai odioşi şi mai nemernici. Doar nu întâmplător Dante Aligheri i-a aşezat în cel mai adânc „cerc” al Infernului său.
Deputatul PD-L, iar ca el, toţi ceilalţi pedelişti, nu a votat decât în conformitate cu comanda politică venită de sus. Iar aceasta nu este interesată de nimic altceva decât de a se menţine pe craca cea groasă a puterii. Cea aducătoare de bănet mult şi de multe alte peşcheşuri, chiar dacă ţara este în criză. Criza se transferă doar pe spinarea „prostitului popor”, nu pe cea a reprezentanţilor săi, cărora le-a dat încrederea sa, cu speranţa că vor fi capabili să asigure nu numai bunăstarea naţiunii, ci şi viitorul ei şi al ţării. Iar acest viitor presupune, obligatoriu, păstrarea, perpetuarea şi grija deosebită pentru tot ce este românesc. Adică a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti; a istoriei şi a limbii naţionale.
S-au gândit oare deputaţii pedelişti la toate acestea atunci când au votat? Desigur, nu! Ei au votat precum oile, la grămadă, supuse şi ascultătoare, nefi ind deloc preocupaţi de Interesul Naţional, în numele căruia ar trebui să acţioneze permanent. Ei, pedeliştii, sunt preocupaţi doar de „ipocriţi”, ca nu cumva aceştia să aibă câştig de cauză, indiferent dacă argumentele lor au la bază interesele naţionale. În cazul de faţă, grija pentru ca Istoria Românilor şi Geografi a României să fi e predate, numai în limba română la toate şcolile din România, indiferent în ce limbă se desfăşoară procesul de învăţământ. Altfel, tot ce este românesc, tot ceea ce s-a păstrat cu grijă de-a lungul vremii, reprezentând valori simbolice pentru români, îşi pierde semnifi caţia, dispar valorile istorice şi valorile geografi ce naţionale. În acest fel, manualele de Istorie a Românilor, destinate minorităţilor, nu vor mai vorbi despre Ştefan cel Mare şi Sfânt, ci de „Nagy es Szent Istvan”; nu de Mihai Viteazul, ci de „Vitez Mihaly”; nu de Iancu de Hunedoara, ci de „Hunyadi Janos”. Atât în cazul Istoriei Românilor, cât şi a Geografi ei României, vor dispare denumirile istorice româneşti ale localităţilor ţării, indiferent unde se află acestea. Astfel, denumirile ungureşti ale localităţilor din Transilvania, precum: Kolozsvar (Cluj-Napoca), Nagyenyed (Aiud), Gyulafehervar (Alba-Iulia), Marasvasarhely (Târgu- Mureş), Nagyszeben (Sibiu), Marasheviz (Topliţa) etc., se vor extinde la nivelul întregii ţări, încât nimeni va mai pomeni de Suceava, Iaşi, Buzău, Craiova, Turnu-Severin etc.. Acelaşi lucru se va petrece şi cu toponimele şi hidronimele: Kelemen hovasok (Călimanii), Gyergyoi hovasok (Munţii Giurgeului), Csiki hovasok (Munţii Ciucului), Beszterce (Bistriţa), Kis Biszterce (Bistricoara) etc.. Toate vor fi botezate în limba maghiară. Iar la treaba aceasta ungurii se pricep nemaipomenit de bine, fi indcă de-a lungul istoriei lor nu au făcut altceva decât să maghiarizeze totul, „până şi petrele”!, vorba marelui Eminescu.
Se va crea, astfel, o stare de spirit nouă la tinerii din rândul minoritarilor unguri, astfel că, încet, încet, aceştia nu vor mai simţi că sunt cetăţeni ai României, ci ai Ungariei, mai ales că şi predarea limbii române, la majoritatea şcolilor cu limba de predare maghiară, se va face din ce în ce mai superfi cial, ca şi până acum.
De altfel, acesta este şi scopul pe care îl urmăresc activiştii iredentişti ai minorităţii maghiare: să nu se înveţe limba română, respectiv limba unui „popor venetic, fără patrie, care s-a aşezat pe străvechiul pământ al maghiarilor, popor european, autohton şi civilizat”! Deci noi, românii, suntem nişte „venetici”, în timp ce ei, ungurii, sunt „popor european, autohton, civilizat”! Într-o emisiune televizată, Kelemen Hunor a mai afi rmat ceva ce vine să completeze cele de mai sus: „Elevii maghiari din România învaţă limba engleză cântând, în timp ce limba română o învaţă plângând”! Nu, nu din cauză că sunt prea grele manualele respective, ci pentru că, pur şi simplu, nu vor s-o înveţe. Iar atunci când nu doreşti să înveţi ceva, oricât de accesibil ar fi manualul, el devine inaccesibil.
Şi-apoi de ce ne-am mira dacă chiar şi limba română s-ar preda în limba maghiară, aşa cum ne învaţă Marko Bela, nimeni altul decât vicepremierul Guvernului României: „Până şi limba şi literatura română se pot învăţa mai bine în limba minorităţilor”!
Doamna profesoară Rodica Pârvan, din Sfântu-Gheorghe, se întreabă în „Condeiul ardelean” (din perioada 14-20 mai 2010), nu fără temei, dacă un om cu scaun la cap - cum se spune - poate face astfel de afi rmaţii. „Cum s-ar preda, bunăoară, în limba maghiară, poezia ,,Floare albastră” de Mihai Eminescu? Cum poţi să-i determini pe elevi să înţeleagă farmecul limbajului poeziei eminesciene traducându-l în limba maghiară? (…) Cum naiba am explica testamentul verbal al marelui voievod (Ştefan cel Mare şi Sfânt - n.a.): „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi…” etc.. Despre opera lui Ion Creangă, să nu mai vorbim…”
Într-adevăr, o astfel de trăznaie, adică predarea limbii maghiare în şcolile din România să se facă în limba română, nu i-a venit în cap nici lui Ceauşescu, atunci când minoritarii unguri se considerau discriminaţi şi lipsiţi de drepturi, ca de altfel, cum susţin şi acum, chiar dacă s-au afl at şi se află la guvernarea României! Nu este o noutate, fi indcă oricâte drepturi vor avea, politicienii unguri vor dori mereu altele, pentru a le putea apoi folosi mai efi cient chiar împotriva noastră, a românilor, „căci nouă drepturi şi libertăţi de la români nu ne trebuie decât ca să le folosim împotriva lor”! Exact aşa se va întâmpla şi în ce priveşte noua Lege a educaţiei.
Concluzia este una singură: politicienii unguri nu doresc integrarea minorităţii maghiare în societatea românească. Este ceea ce a afi rmat clar Kelemen Hunor în aceeaşi emisiune, când a susţinut că nu se poate face o comparaţie între situaţia minorităţii turce din Germania, care învaţă limba germană spre a se putea integra. Nu, minoritatea maghiară din România nu are nevoie de o astfel de integrare, deci nu are nevoie să înveţe limba română, fi indcă ea - minoritatea maghiară - nu a venit aici la muncă, în România, respectiv în Transilvana, ea este aici dintotdeauna, aici s-au născut moşii şi strămoşii ei. Kelemen Hunor confi rmă încă o dată că noi, românii, suntem aici cei „venetici”, în timp ce ungurii sunt cei „autohtoni”. Ei sunt cei ce şi-au pierdut pământurile, ocupate de „hoardele barbare ale valahilor de peste Carpaţi”! Fără comentarii.