„Pfui tată, înseamnă că e naşpa rău la voi!”

Soţul gelos şi secuii

Într-o deplasare recentă, am re(trăit) experienţa zadarnică de a explica unui amic din Capitală situaţia neplăcută a românilor din Harghita şi Covasna, care se confruntă cu extremismul unguresc şi suferă, în lipsa unei reale protecţii din partea Statului Român, care preferă de 24 de ani să închidă ochii la toate măgăriile UDMR&CO, pe motiv de dulce majoritate parlamentară. Văzând că orice explicaţie raţională se zdrobeşte ca valurile de stânci în faţa unor argumente imbatabile de genul „Am avut un coleg ungur în armată şi era băiat bun…”, „Am fost şi eu la Sovata o săptămână în concediu şi la hotel mi-au vorbit româneşte…”, „Am vorbit româneşte la Miercurea-Ciuc şi mi-au răspuns politicos” sau „Am trecut cu maşina prin Covasna şi am putut să cumpăr pâine…”, am încheiat discuţia cu un sec „Să te lumineze Bunul Dumnezeu!” şi am schimbat subiectul.
Lumina a venit peste interlocutorul meu chiar mai repede decât credeam. La câteva minute distanţă, din casa scării au început să răsune urlete, răcnete, înjurături, ameninţări. Disperat, amicul meu mi-a povestit că are un vecin foarte gelos, care îşi ţine nevasta casnică, de teamă că un eventual loc de muncă ar putea crea premisele seducerii soţiei de către vreun crai. Gelozia şi posesivitatea acestuia se manifestau mai ales în faţa vecinilor, bănuiţi, fiecare în parte, că ar atenta la nurii nevestei. Fără niciun fel de menajamente sau reţineri, omul se răstea la vecini, îi interoga pe necunoscuţii care se perindau prin bloc despre intenţiile lor şi le atrăgea atenţia tuturor că riscă să o încaseze amarnic dacă vor fi prinşi cumva dând târcoale femeii. Indignarea amicului meu era şi mai mare cu cât omul o ducea prost cu banii (nevasta nelucrând); era un om sărac, cu o nevastă şi doi copii la purtător, pe care îi neglija şi îi ţinea în condiţii destul de precare. Adicătelea, scandalagiul nu prea punea mâncare pe masă aşa cum trebuie, se cam făcea foamea în acea casă, soţia şi cei doi copii umblau cu haine ponosite rău, flămânzi şi erau sub permanenta teroare a soţului posesiv. Mai mult decât atât, copiii erau ţinuţi şi ei din scurt, mergeau la şcoală „atât cât trebuie” (citat din cuvintele soţului gelos, preluat de la amicul meu), refuzându-li-se chiar şi contactul cu copiii din vecini, având interdicţia de a ieşi din casă, „ca să nu se strice şi să înveţe prostii”. În schimb, soţul posesiv nu se dădea în lături de la a-şi satisface propriile plăceri, nerefuzându-şi „una mică cu prietenii”, „câteva beri, aşa, ca între bărbaţi”, o masă la restaurant „că doar oameni suntem” sau o vizită la „păcănele”. Paradoxul acestei situaţii, care îi intriga pe toţi locatarii blocului, consta în faptul că atât femeia, cât şi copiii, împărtăşeau o adâncă admiraţie, submisivitate şi devotament faţă de bărbatul viciat şi scandalagiu, spre care priveau cu veneraţie, ca un sensibil ocrotitor şi protector al familiei. „Pentru voi m-am sacrificat, pentru voi mă lupt, pentru voi mă chinui eu, unde aţi ajunge voi fără mine?”, răsuna deseori vocea răstită a bărbatului în apartamentul conjugal, spre disperarea vecinilor. Pentru ca povestea să fie rotundă, amicul meu mi-a mai povestit cum era să o încaseze de la vajnicul cap de familie, în momentul în care şi-a permis să îi atragă femeii atenţia că nu e chiar normal ceea ce se întâmplă în familia lor, într-unul din nenumăratele momente când femeia se prezentase la uşa lui, cu un pahar în mână, să ceară „împrumut” nişte zahăr, ulei, orez sau făină. Pentru că nevasta cu pricina, superloială bărbatului ei, nu s-a sfiit „să-l dea în gât” pe vecinul care a îndrăznit „să-l vorbească de rău”.
După ce amicul meu bucureştean şi-a încheiat pledoaria cu un „Aşa nu se mai poate!”, l-am luat pe îndelete şi i-am explicat că nu are niciun motiv de a se scandaliza, pentru că eu, personal, l-am văzut pe acel vecin, l-am salutat şi mi-a răspuns politicos, deci nu este niciun argument serios pentru a-l condamna şi a se revolta. Replica a venit imediat: „Dar tu nu trăieşti zi de zi aici cu el, deci nu poţi să înţelegi prin ce trecem noi cu un astfel de vecin! Cum poţi să zici că e om bun doar pentru că te-a salutat odată politicos?!” Făcând un paralelism între situaţia sa cu vecinul scandalagiu şi cea din Harghita şi Covasna, am înlocuit personajul în cauză cu UDMR, soţia şi copiii cu ungurii din cele două judeţe, iar vecinii cu românii. Cele două poveşti se suprapuneau perfect: UDMR îşi ţine „soţia” casnică şi „copiii” izolaţi (separarea şcolilor, necunoaşterea limbii române, pericolul de a se „strica” dacă intra în contact cu alţii etc.), în sărăcie (limitarea dezvoltării economice prin interzicerea accesului investitorilor sau alungarea acestora), zdrenţăroşi (explozia de magazine second hand). Liderii UDMR îşi satisfac, ca şi bărbatul gelos, toate plăcerile şi mofturile, îi provoacă fără motiv pe vecini şi fac scandaluri, pentru a poza apoi ca protectori ai comunităţii, care se luptă, se sacrifică pentru aceasta şi fără de care întreaga comunitate ungurească ar fi pierdută. În acelaşi timp, comunitatea ungurească, izolată, timorată şi fără perspectivă, nu poate emite niciun fel de pretenţii de altceva mai bine, pentru simplul motiv că nu are aspiraţii şi este mulţumită cu starea de „protecţie” udemeristă, reclamând ca „antimaghiară” orice voce care sesizează nefirescul situaţiei. Dacă cineva analizează cu luciditate situaţia din cele două judeţe, constatând anormalitatea şi nocivitatea „cuplului”, are parte fie de scandal din partea UDMR, întocmai ca soţul posesiv, fie comunitatea se plânge, se burzuluieşte şi cere să fie protejată de „ocrotitorul” ei, precum nevasta izolată în apartament.
Mi-am încheiat astfel comparaţia, sugerându-i că atâta vreme cât la scară mare nu-l deranjează acest aspect, atunci, de dragul consecvenţei cu propriile principii, ar trebui să renunţe la a se mai plânge de acest trist caz singular şi izolat, care nu are nici pe departe consecinţe atât de grave precum cele din Harghita şi Covasna. Amicul meu m-a ascultat în tăcere, a stat un pic pe gânduri şi mi-a răspuns cu năduf: „Pfui tată, înseamnă că e naşpa rău la voi!”.

Categorie: