Politica românească, încotro?

Relaţia dintre Guvern şi Opoziţie este una redusă la următoarele propoziţii: „Scoală-te tu, ca să mă aşez eu”, sau „Decât să facă altul mai bine, să fac tot posibilul să nu facă nimic”. Aceste cuvinte şi gânduri sunt pe buzele şi mintea celor care fac parte din fauna oamenilor politici de astăzi. De multe ori, politicienii noştri se întrec în invective fără precedent cu toate că poziţia lor socială îi obligă la un anumit comportament, la un anumit fair-play de gentleman. În politică, stimaţilor noştri politicieni, unei idei i se răspunde tot cu o idee, susţinută de fapte, şi nu cu violenţă verbală. Din cauza dumneavoastră, a oamenilor politici, dar şi din cauza unor forţe externe ostile, după lovitura de stat din Decembrie 1989, în România s-a trecut de la involuţie la degradarea Poporului Român şi a Ţării. Omului politic român nu i se cere originalitate sau genialitate, pe care oricum nu prea le are, dar i se cere responsabilitatea aplicării prin actul său politic a unei idei sau unui grup de idei a celor ce l-au ales punându-şi speranţele în el. Din păcate, odată ajunşi la ţintă, adică în Senat, în Camera Deputaţilor sau chiar la Guvern, oamenii politici uită tot ce au promis şi inversează responsabilitatea dintre interesul general şi cel personal, devenind oameni bogaţi peste noapte şi uitând de interesul celor mulţi. Iată că, în felul acesta, ies în evidenţă mediocritatea şi mizeria morală a politicienilor, adevăraţi duşmani din interiorul Ţării, care ne macină neîncetat.
Din păcate, oamenii politici de la noi sunt puşi - în marea lor majoritate, nu generalizăm - numai pe căpătuială, pe propria înavuţire, iar această „boală”, şi mai grav, s-a transmis deja şi generaţiei tinere. Invidia ajunge adesea la cote maxime chiar între ei, politicienii, şi atunci intervine gândirea păguboasă că „dacă acela a putut, eu de ce nu aş putea?”. Şi uite aşa se uită de cei mulţi, de societatea care i-a ales în funcţii, încă din prima zi a mandatului. Şi uite aşa, marea majoritate corupţi fiind, unii mai cad şi în plasă; în plasa numită parchet. Apoi se miră că sunt luaţi la bani mărunţi şi că ajung în puşcărie, şi îşi aduc imediat aminte că sunt bolnavi, că au copii etc.. Păi măi fraţilor, dar când băgaţi mâna până dincolo de cot, nu ştiţi că sunteţi bolnăvicioşi şi că aveţi acasă copii mici?! Doar apoi vă amintiţi, când vă ia parchetul la… plimbare. Păi da, că în momentul comiterii faptelor de corupţie numai la iahturi, privilegii şi secretare vă stă mintea.
Nu mai există respect în Ţara asta, din păcate. Dar sunt convins că după ce această etapă va fi trecut, această perioadă atât de tulbure, de tranziţie parcă fără de sfârşit, în care românul, nu doar politicianul, a înţeles prost democraţia, va veni şi ziua în care ne vom aminti că avem o Ţară, o Maică Românie - Grădină a Maicii Domnului, cum chiar Papa Ioan Paul al II-lea a denumit-o, pe care trebuie să o iubim şi să o apărăm, căci ne-a fost lăsată nouă, de la strămoşii daci, de bunul Creator. Poate că acest gând ar trebui să vă călăuzească şi pe voi, stimaţi membri ai Cabinetului şi ai Opoziţiei, ca să puteţi da dovadă că vă pasă de această Ţară binecuvântată măcar acum, în Anul Centenarului Marii Uniri de la 1918. Iar asta ca să putem să ne ducem destinul multimilenar mai departe, să ridicăm stindardul, să privim lumea cu capul sus şi să strigăm cu toată puterea cuvântului: Trăiască România Dodoloaţă!

Categorie: