POPORUL, CATEDRALA NEAMULUI ŞI… „trepăduşii”

Moto: „Suntem datori să ridicăm în Capitala tuturor Românilor… BISERICA MÂNTUIRII NEAMULUI, ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam”
(REGELE FERDINAND, 10 mai 1920)

Ideea construirii unei Catedrale monumentale în Bucureşti a apărut pentru prima dată după dobândirea INDEPENDENŢEI DE STAT în urma războiului din 1877-1878, atunci când s-a constatat că „nici una din cele peste 100 de Biserici existente în Capitală nu erau atât de încăpătoare încât să primească pe toţi cei care ar fi dorit să participe la Te Deum-urile cu prilejul SĂRBĂTORILOR NAŢIONALE sau la alte MOMENTE SOLEMNE”. ÎN SECOLUL AL XIX-LEA, MULTE ŢĂRI EUROPENE CONSTRUIESC CATEDRALE PENTRU AFIRMAREA IDENTITĂŢII NAŢIONALE.
După proclamarea României ca Regat, REGELE CAROL I înaintează Camerei Legislative un proiect de lege relativ la construirea unei CATEDRALE ROMÂNE ÎN CAPITALĂ. În anul 1884, bugetul prevedea pentru construirea Catedralei din Bucureşti, suma de 5 milioane lei (aur). Această sumă însemna 5% din bugetul Ţării de atunci, care se ridica la 123.647. 500 lei (aur). Să reţinem 5%! Anii au trecut şi abia în anul 1891, Guvernul condus de generalul IOAN EM. FLORESCU hotăreşte organizarea unui concurs internaţional pentru proiectarea CATEDRALEI NEAMULUI din Bucureşti. Decizia naşte un protest energic din partea arhitecţilor români, care doreau numai un concurs naţional. Reţinem aici părerea pertinentă a Mitropolitului Moldovei Pimen: „CATEDRALA din BUCUREŞTI este CATEDRALA ŢĂRII, este MONUMENTUL NAŢIONAL cel mai important, căci prin el simbolizează în gradul cel mai înalt credinţa nestrămutată a poporului român în religia creştin-ortodoxă. El trebuie să fie conceput cu multă inimă şi dragoste pentru CREDINŢĂ şi ŢARĂ. De aceea cred că NU STRĂINII pot fi chemaţi a ne simboliza credinţa noastră şi DRAGOSTEA NOASTRĂ DE MĂRIRE NAŢIONALĂ, când avem destui fii ai Ţării de specialitate şi care au dat probe de capacitatea lor artistică. Adresaţi-vă lor şi fiţi siguri că, tineri şi capabili cum sunt şi PLINI DE FALA NEAMULUI DE ROMÂN, vor produce opere de artă cu care să ne mândrim”. Ulterior s-a schimbat chiar destinaţia creditului acordat în anul 1884, dându-i-se alte întrebuinţări. În anul 1892, la cererea lui TAKE IONESCU, ministru Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Parlamentul a votat diminuarea creditului cu 1.284. 437 lei pentru construcţii şcolare, iar ceva mai târziu, SPIRU HARET, cere o altă diminuare de 3 milioane pentru terminarea şcolilor începute. În anul 1900, noul ministru al Cultelor arată că au fost cheltuiţi toţi banii alocaţi CATEDRALEI NEAMULUI din Bucureşti şi propune SFÂNTULUI SINOD să ia sub patronajul său ridicarea unei Catedrale şi să lanseze liste de subscripţie publică pentru strângerea de fonduri. Acţiunea a fost foarte dificilă din cauza izbucnirii războiului. După MAREA UNIRE DIN 1918, demersul este reluat de Mitropolitul Primat MIRON CRISTEA. La rugămintea sa, REGELE FERDINAND adresează SFÂNTULUI SINOD, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vesteşte hotărârea de a ridica o biserică monumentală în AMINTIREA VICTORIEI ARMATELOR ROMÂNE în războiul de întregire.
În anul 1925, a luat fiinţă PATRIARHIA ROMÂNĂ, primul patriarh fiind MIRON CRISTEA, care, după o amplă analiză cu primul ministru al României IONEL I. BRĂTIANU, a deschis un cont de 3 milioane de lei pentru întocmirea planurilor. Din păcate, toate s-au oprit în această fază din cauza celui de-al doilea război mondial, apoi, a anilor grei de comunism şi ateism.
După anul 1990, proiectul CATEDRALEI NEAMULUI a fost adus în actualitate de vrednicul de pomenire PATRIARHUL TEOCTIST, atât spre cinstirea jertfei înaintaşilor pentru credinţă şi UNITATEA NEAMULUI, cât şi a jertfei pentru obţinerea libertăţii de sub COMUNISM şi ATEISM.
Timp de 26 de ani, tot felul de „TREPĂDUŞI” (persoane fără astâmpăr, agitându-se pentru treburile altora; care se pun în serviciul altora în scopuri josnice - cf. DEX-1990), atacă FIINŢA POPORULUI ROMÂN şi BISERICA ORTODOXĂ, care este, după spusele Poetului Nepereche Moldav EMINESCU, „MAMA NEAMULUI ROMÂNESC: ba că am fi naţionalişti, extremişti, ultra-ortodocşi, anti-europeni sau tradiţionalişti ş.a..
CINE SUNTEŢI VOI să faceţi astfel de analize? Le faceţi poate pentru talanţii pe care vi i-a dat Creatorul de a gândi altfel, de a aşterne în scris unele gânduri, a cânta, sau pentru dreptul post revoluţionar de „A HUIDUI”? Vorbiţi de smerenie în post? Criticaţi preoţii, biserica şi pe adevăraţii patrioţi prin vers şi cântec? DE CE NE JIGNIŢI? NU AM FOST UMILIŢI SUB ATEISM ŞI COMUNISM DESTUL? Eu, un preot umil, vă fac pe toţi TRĂDĂTORI DE NEAM, ŢARĂ ŞI BISERICĂ STRĂBUNĂ, şi să nu uitaţi: DUMNEZEU NU SE LASĂ BATJOCORIT! (Exemplu este viteazul Huidu, care a umilit-o pe Cuvioasa Paraschiva).
Dar:
- Cine a distrus industria, agricultura, cultura, armata, comerţul, şcoala, sănătatea, şi tot ce a avut bun poporul nostru?
- Cine a sărăcit Poporul Român?
- Cine sunt marii corupţi şi hulpavi care au trimis preoţii, profesorii, inginerii, medicii, părinţii, fiii şi fiicele, toată floarea cea vestită din Ţară, să muncească în lume, să se umilească făcând tot felul de munci josnice şi nedemne?
- Unde eraţi, domnilor, când miliarde de euro au ajuns în băncile străine pe mâna câtorva bandiţi?
- Unde aţi fost când s-au făcut investiţii inutile în săli de sport, megaconstrucţii, stadioane, ştranduri?
- Unde eraţi când parlamentarii şi toţi edilii marilor oraşe, sau directori de mari companii, şi-au alocat salarii imense?
- Unde eraţi când s-au închis spitale şi s-au scos afară bolnavii noştri, părinţii şi cei asemenea nouă?
- De ce după episodul „Colectiv”, când aţi promis că faceţi marea şi sarea, n-aţi mai ieşit în stradă pentru marii corupţi şi hoţiile şi nedreptăţile făcute pe faţă de aceştia? Atât au fost indicaţiile „tătucului vostru soroşist”?
- Deschideţi internetul şi accesaţi „Mari catedrale ale lumii”, şi o să vă ruşinaţi de nimicnicia voastră.
- Unde eraţi când Maria Tereza şi nemeşii unguri nu ne dădeau voie să construim în Ardeal numai Biserici de lemn, şi acelea la marginea satelor?
- De unde ştiţi voi, mari teologi, că Dumnezeu locuieşte în Bisericile de lemn şi nu în cele de piatră? Aţi fost cumva cu Moise pe Muntele Sinai?
- Unde eraţi când au ars şi răstignit preoţii ortodocşi pe uşile Bisericilor şi Mănăstirilor de lemn - după care le-au dat foc, cu preoţii şi călugării închişi în ele?
- DE CE NU ZICEŢI NIMIC DE PREOŢII şi BISERICA CATOLICĂ, REFORMATĂ, UNITARIANĂ maghiară, care vrea ruperea Ardealului de trupul sfânt al României? De bisericile protestante, care şi ele de multe ori pun umărul la dislocarea fiinţei ortodoxe a poporului nostru?
Sunteţi de acord cu ridicarea unei MOSCHEI IMENSE, cu o Universitate de 10.000 de studenţi musulmani, dar când este vorba de CATEDRALA NEAMULUI, NU şi NU!
- Unde sunteţi, domnilor, în raport cu sărăcia poporului, când pentru un concert sau o noapte de spectacol încasaţi sute de milioane de lei, bani pe care un om de rând nu-i câştigă într-un an? ŞI… sunteţi… lupi moralişti!
NU AUZIŢI, oare, foşnetul munţilor Ţării, vuietul apelor, tropăitul cailor lui Bogdan Descălecătorul, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu-martir şi sfânt, Horia Cloşca, Crişan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Alexandru cel Bun? Dar sunetul ciocanului şi daltei meşterului Manole, sau lacrimile Anei, cea zidită în frumoasă mănăstire? Nu simţiţi durerea şi lacrimile lui HORIA, din „Închisoarea Unirii”, sub patrafirul părintelui ortodox Raţ?: „PLÂNG, PĂRINTE, NU PENTRU CĂ MI-E FRICĂ DE MOARTE, PLÂNG PENTRU CĂ M-AU TRĂDAT ROMÂNII MEI…”!
- De ce auziţi numai muzică stridentă străină?
Suntem, aşadar, în situaţia actuală a acestor trepăduşi, care mici la suflet românesc, mulţi şi lătrăi, au făcut conştient sau inconştient foarte mult rău Poporului şi Neamului Românesc.
Marile mănăstiri, în frunte cu marii lor ctitori, domnitori patrioţi şi creştini ortodocşi, dăinuie de mii de ani şi vor dăinui până la sfârşitul veacurilor; Trepăduşii, cozile de topor, hulpavii de Ţară vor dispărea înghiţiţi de ruşinea istoriei, sau în cel mai nefericit caz vor străbate istoria cu IUDA de mână, şi mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta, vor avea aceeaşi soartă ruşinoasă.
Pentru că tot aveţi idei multe, am să vă dau eu o soluţie pe care o discută Poporul şi care poate salva Ţara de la un dezastru fără margini: Ieşiţi în stradă şi manifestaţi până la ultima voastră picătură, pentru doar două lucruri: 1. Pragul electoral să fie 15% pentru a dispărea cele 127 de partide care înghit banii poporului şi a încheia problema cu partidele etnice; 2. Confiscarea tuturor averilor nejustificate, fără a-i închide pe jefuitorii de Ţară, ci lăsaţi să facă bani tot timpul.

Acest articol este un strigăt de durere! Un răspuns celor 33 de „SMERIŢI… DE LEMN”, care în Sfântul Post al lui Hristos, au semănat vânt şi au cules… furtună. Domnilor! Odinioară, auzindu-vă pe mulţi dintre domniile voastre cântând sau vorbind, lăcrimam şi eram mândru că sunt român. Acum aţi reuşit să uscaţi aceste lacrimi şi să aduceţi tristeţe peste sufletele a milioane de români, cărora în afară de Dumnezeu, NU le-a mai rămas nimic.
„Vă îndemn fraţilor: să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului Hristos, ci pântecelui lor şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate” (Romani 16, 17-18).

Îmi cer iertare tuturor celor care le-am fost „tulburare” prin acest articol, dar „pământul ”din mine nu mai suportă atâta umilire pentru biserica şi slujitorii lui Hristos; „dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele”, spune Sfânta Scriptură.

Cu toată dragostea creştinească pentru tot sufletul dreptmăritor creştin, indiferent de etnie, religie, concepţie, şi respect faţă de legea şi pământul sfânt românesc,

Categorie: