Postul Crăciunului, postul Bucuriei

Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc şi ultimul din anul civil. Din rânduielile bisericeşti aflăm că se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie. Însă, când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul se încheie pe 25 decembrie după săvârşirea Sfintei Liturghii, la ziua Naşterii Domnului.
Prin durata lui de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii (Ieşire 34, 28). Astfel, creştinii postind 40 de zile, se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat şi născut din Fecioara Maria.
Este un post al bucuriei pentru că la finalul acestuia ne întâlnim cu Pruncul Iisus Hristos şi Îl lăudăm atât de frumos prin colindele noastre româneşti. Postul Paştelui este cel mai aspru; deşi ne îndreaptă spre Înviere, traversăm mai înainte şi Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos.
Gândul la sărbătorile de iarnă ne întoarce la leagănul copilăriei noastre. Pe toţi, sărbătorile de iarnă ne umplu de mai multă voioşie: cu toţii parcă devenim mai buni, mai îngăduitori, mai primitori. În această frumoasă perioadă a anului parcă şi cele mai împietrite inimi se deschid.
Este un post al bucuriei şi din punct de vedere culinar, pentru că de mai multe ori, potrivit calendarului, în acest post este dezlegare la peşte. Acest post de 40 de zile ne aminteşte şi de călătoria ce au efectuat-o magii din îndepărtata Persie, conduşi de stea, care au venit să se închine Împăratului Hristos.
Perioada postului este una de pregătire nu numai trupească, ci mai ales sufletească pentru a pătrunde în taina Betleemului care este, prin Naşterea Domnului, începutul mântuirii noastre. De aceea, creştinii sunt îndemnaţi mai ales în timpul postului să se spovedească şi (dacă primesc binecuvântare de la duhovnic) să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Creştinul nu trebuie să uite că pregătirea sa pentru Crăciun nu este doar una culinară şi mercantilă, ci una duhovnicească, când omul îşi primeneşte sufletul pentru a sărbători creştineşte Crăciunul. Capătul timpului de postire pentru Naşterea Domnului este tocmai punctul său culminant, ziua Ajunului Crăciunului, când Biserica ne îndeamnă să o petrecem în postire adâncă şi pregătire în chip duhovnicesc pentru marea sărbătoare.
Începem o perioadă duhovnicească în care suntem chemaţi prin postire şi pocăinţă la întâlnirea cu Hristos euharistic, Care se naşte în peştera modestă a Betleemului pentru a lumina peştera întunecată de păcate a sufletului nostru. Este timpul când ne pregătim să L primim în inimi pe Domnul nostru Iisus Hristos, Copilul din ieslea Betleemului, prin colindele strămoşeşti, care deşteaptă inocenţa copilăriei la care ne cheamă Mântuitorul pentru a dobândi Împărăţia cerurilor.
Pr. II Adrian Stoian
Parohia Topliţa I - Centru
ROMÂNIA