Potârnichea de stâncă, exponatul lunii iulie la Muzeul Naţional al Banatului

Autor:

Cei care trec pragul Muzeului Naţional al Banatului (MNB) în iulie pot viziona exponatul lunii, fiind vorba de un exemplar de potârniche de stâncă, capturat în anul 1903, în localitatea cărăşeană Pescari, de către ornitologul Dionisie Linţia.
Specia se găseşte mai ales în sudul Europei, între Italia, Elveţia, Austria, Serbia, Bulgaria şi Grecia şi a fost reintrodusă în Belgia, Liban şi Spania, dar nu există date care să confirme prezenţa păsării pe teritoriul României.
Ea foloseşte o varietate de habitate de la altitudini de 3.000 m în Alpi, până la nivelul mării. Preferă habitate însorite şi aride, deschise, terenuri montane stâncoase, cu vegetaţie ierboasă şi tufişuri de dimensiuni mici. Este o specie terestră, sedentară, de aproximativ 35 cm înălţime, cu anvergura aripilor de 165-172 mm. Are spatele de culoare maro, pieptul este cenuşiu-albăstrui, burta arămie, bărbia albă cu striaţii de alb, negru, cenuşiu şi castaniu pe aripi, arată, vineri (2 iulie 2021 - n.n.), site-ul oficial al Muzeului Naţional al Banatului.
Specia este monogamă, are o singură pontă pe an, formată din 9 - 18 ouă, şi trăieşte în grupuri de 10 - 20 de indivizi, iar în perioada de reproducere perechile se separă. Cântecul este zgomotos.
Primele înregistrări pe teritoriul României au fost făcute în anul 1846, pe Valea Cernei şi în apropiere de Sibiu, în 1865.
În judeţul Caraş-Severin a fost înregistrată prezenţa potârnichii de stâncă în anii 1905 şi 1955, în zona Pescari - Liubcova, în 1953, la Baziaş, iar în 1955, la Sasca Montană. În prezent nu există date credibile care să ateste prezenţa păsării pe
teritoriul României.
Conform IUCN, Alectoria graeca are statut de specie aproape ameninţată cu dispariţia, mai ales datorită deteriorării şi restrângerii habitatelor, renunţării la activităţile agro-pastorale, dezvoltării industriei turistice, braconajului, vânătorii intensive, contactului redus între metapopulaţii, dar şi hibridizării cu indivizi crescuţi în captivitate.
Exemplarul expus la MNB este un mascul, capturat în anul 1903, în localitatea cărăşeană Pescari, de către Dionisie Linţia, erudit ornitolog, pasionat vânător, preparator şi colecţionar care s-a desăvârşit în arta dermoplastiei, autor a numeroase lucrări ştiinţifice.
Dionisie Linţia şi-a început activitatea de colectare în cadrul Societăţii de Ştiinţele Naturii din Timişoara, înfiinţate în anul 1873. În decursul anilor, el a reuşit să întocmească cea mai mare colecţie de păsări din România, pe care a donat-o Muzeului Banatului. Colecţia îi
poartă numele.

Categorie: