Pr. Dumitru Gabor

În ziua de joi, 26 februarie 2015, după o lungă suferinţă, ne-a părăsit părintele Dumitru Gabor, un apropiat al Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”.
Se cuvin inserate, aici, câteva repere din biografia exemplară a preotului Dumitru Gabor. S-a născut la 27 mai 1943, în localitatea Butea, din judeţul Iaşi. A absolvit Şcoala Generală de 7 clase, în anul 1957, la Butea, Şcoala de Cantori, în anul 1960, la Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, în anul 1966. A fost sfinţit preot, la 26 iunie 1966, la Iaşi, de către episcopul Petru Pleşca. A activat în diferite parohii fără numire (1966-1969), vicar la Răducăneni (1 februarie 1969 - 8 martie 1972), Răchiteni (8 martie 1972 - 1976), paroh la Răchiteni şi diriginte de şantier pentru construirea noii clădiri a Seminarului din Iaşi (1976-1985), vicar la Villemomble, Franţa (1985-1996), consilier la Episcopia de Iaşi (1996-2005), decan la Facultatea de Teologie pentru Laici din Iaşi (28 martie 1996 - 31 iulie 2002), inspector în probleme de învăţământ (28 martie 1996 - 1 decembrie 2005), responsabil al Oficiului Tehnic pentru Construcţii de Biserici şi Structuri Religioase (1 iunie 2005 - 24 octombrie 2010), paroh la Bacău „Fericitul Ieremia” (8 decembrie 2005 - 26 februarie 2015).
Preotul Dumitru Gabor a rămas în memoria celor din jur prin optimism, jovialitate şi generozi­tate. Avea pentru fiecare credincios un sfat bun, o vorbă bună.
Identitatea comunităţii catolicilor din Moldova (din care făcea parte) l-a frământat de-a lungul vieţii, în mod constant, pe părintele Dumitru Gabor. Câteva fericite coincidenţe cu cel care a dat numele Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova merită pomenite aici. Astfel, dincolo de purtarea aceluiaşi prenume, părintele Dumitru Gabor se născuse în aceeaşi localitate (Butea) cu Dumitru Mărtinaş, cel care, cu ani în urmă, afirmase cu tărie originea românească a catolicilor moldoveni. Apoi, puţină lume ştie faptul că preotul Dumitru Gabor îl însoţise pe profesorul Dumitru Mărtinaş în cercetările sale de teren privindu-i pe catolicii din
Dieceza de Iaşi.
În sfârşit, prelatul catolic de fericită amintire, pe care îl omagiem acum, a fost printre iniţiatorii Asociaţiei „Dumitru Mărtinaş”, contribuţia lui la promovarea imaginii acesteia, dar şi a identităţii româneşti a credincioşilor catolici pe care-i păstorea fiind remarcabilă.
De neuitat rămân intervenţiile sale publice în apărarea limbii române în Biserică, ameninţată la un moment dat de interese străine. În acest sens, sunt sugestive cuvintele cu care părintele Dumitru Gabor încheia una dintre intervenţii: „Fie ca noi, cei de azi, să nu trădăm Biserica, neamul şi limba, pentru vremelnice şi meschine interese!”.
Părintele Dumitru Gabor şi-a trăit cu grijă viaţa care i-a fost dăruită de părinţi (pe care i-a cins­tit cum se cuvine), sacrificându-se, totodată, pe sine.
Conform testamentului, trupul neînsufleţit al acestuia se va odih­ni (în cavoul preoţilor catolici din cimitirul central din Bacău) alături de un alt apărător al românităţii credincioşilor catolici din Moldova (părintele Ştefan Erdeş, fostul decan de Bacău), rudă apropiată a părintelui Dumitru Gabor. Aceasta a fost, de altfel, şi dorinţa celui trecut la cele veşnice: „Doresc să aştept ziua învierii în cimitirul din Bacău, alături de părintele Ştefan Erdeş, unchiul meu”.
Să se odihnească în pace!
Asociaţia Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş” Bacău,
preşedinte, ing. Gheorghe Bejan

Categorie: