PREOTUL, PROFESORUL ȘI EROUL DR. VASILE LUCACIU („Leul de la Șișești”)

1. În general este greu, chiar dificil, să scrii despre oameni mari (deosebiți). Aceștia se situează undeva sus, foarte sus, în sfera „frumosului (idealului) uman”, adică la înălțimi greu de atins.
Lucrările enciclopedice consacră un loc important memoriei lui Vasile Lucaciu, considerându-l om politic și preot. Se omite calitatea științifică de filozof (cercetător științific și profesor). În consecință, vom cerceta personalitatea eroului din trei direcții: mare preot - devotat trup și suflet lui Cristos; aprig luptător pentru drepturile și unitatea politică a românilor care l-au gratulat cu epitetul „Leul de la Șișești”; și valoros filozof și profesor, autorul celor trei volume monumentale de „Instituții filosofice” (Logica, Metafizica și Etica).
Una dintre cele mai de seamă figuri ale culturii și politicii românești, acest mare fiu al neamului, s-a născut la 21 ianuarie 1852, în comuna Apa, județul Satu Mare, fiind fiu al cantorului-învățător și nepot al iobagului Luca Lucaciu.
Vasile Lucaciu a făcut studii teologice și filozofice la Roma, obținând diploma de doctor în filozofie și teologie. Reîntors în Țară, a fost numit preot în comuna Eriu - Sâncrai (județul Satu Mare). De asemenea, continua să lucreze la opera filozofică și pedagocică „Instituții filosofice”, de peste 600 de pagini, apărută în trei volume (Logica, Metafizica, Etica), între 1881-1884, la Tipografia Liberă din Satu Mare, perioadă în care Lucaciu era profesor la liceul din orașul de pe Someș. Perioada didactică sătmăreană a fost însă scurtă (7 ani), până în 1885, când, perceput de birocrația imperială ca element subversiv, i se desființează postul. Un efect neașteptat al imensei sale popularități politice a fost însă erodarea și, cu timpul, trecerea sub tăcere a importanței operei filosofice și pedagogice, agravată și de anomalia că cea de-a doua jumătate a secolului XX românesc, a vitregit catolicismul de rit grec de posibilitățile manifestării lui religioase, culturale și identitare.Aceasta este și cauza pentru care o operă de așa mare importanță nu a fost reeditată, mai bine de 120 de ani (adică în anul 2005). Astfel și calitatea științifică de filozof a dr. Vasile Lucaciu a fost omisă sau neglijată de biografii eroului, supranumit „Leul de la Șișești”. A fost un filozof de forță, căruia îi plăceau construcțiile masive, riguroase, cu structuri puternice și coloane solide de suținere.
2. Cu privire la Liceul „dr. Vasile Lucaciu”, care în perioada 1944-1948 a funcționat ca liceu de băieți, cu numele menționat, iar din 1948, ca urmare a reformei învățământului a devenit Liceul „Mixt” Carei. În condițiile dificile de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, activitatea de învățământ din primii ani a fost organizată corespunzător, domnul director Andrei Bogdan (devenit mai târziu profesor universitar la Cluj) și colectivul de profesori depunând eforturi deosebite pentru înlăturarea lipsurilor inerente perioadei respective. Astfel, prima promoție de 82 de absolvenți de liceu am avut asigurată calitatea învățământului. În continuare, până la absolvire, prima promoție de elevi am beneficiat de o conducere activă a liceului prin domnul profesor Gheorghe Vaida și de sprijinul competent și sever al profesorilor. Aș remarca aici doar câțiva dintre valoroșii noștriprofesori: Cornelia Miculaș la Matematică, Iosif Pteancu la Științe Naturale (devenit profesor emerit, deși nu era membru de partid).
Totuși, trebuie să recunosc că cei 82 de absolvenți ai primei promoții a liceului am învățat și ne-am format în condiții grele. Familiile noastre erau sărăcite după război și marea secetă din anii 1946-1947. A intervenit reforma învățământului din 1948, care a adus modificări importante în sistemul de învățământ, în organizarea de ansamblu și în conținutul acestuia. Paralel au avut loc mari schimbări politice, sociale și economice în toată Țara.
Printr-un efort deosebit al familiilor noastre și prin seriozitatea pregătirii noastre cu sprijinul prețios al profesorilor, am reușit să absolvim liceul cei 82 de colegi. Profesorii au reușit să ne stârnescă interesul de a învăța și ne-au transmis, cu dragoste și pasiune, cunoștințe bogate și actuale din domeniile de specialitate ale fiecăruia.
Astfel pregătiți din liceu, mulți absolvenți am reușit să continuăm învățământul superior, devenind profesori universitari, profesori cu grade înalte, fie ne-am specializat în domeniile medicale, tehnice, juridice, economice etc..
3. Iese în evidență, cu drept cuvânt, activitatea de peste trei decenii a misiunii pastorale în localitatea Șișești, de lângă Baia Mare a preotului dr. Vasile Lucaciu, care a început în anul 1885, când, în condițiile arătate, a renunțat la catedră. În comuna Șișești manifestă preocupare pentru apărarea drepturilor și libertăților românilor și combaterea energică a politicii guvernelor austro-ungare de deznaționalizare.
Cea mai cunoscută activitate a dr. Vasile Lucaciu este, desigur, cea politică, pusă în slujba Națiunii Române. Orator renumit, a luat parte la toate luptele politice ale românilor supuși stăpânirii imperiale. Astfel, în anul 1887 este ales membru în Comitetul Național, iar în 1892 devine secretar general al Partidului Național Român. Pentru activitatea sa politică intensă a suferit de mai multe ori închisoarea. În timpul acțiunilor memorandumului a devenit idolul Națiunii Române, fiind condamnat la cinci ani închisoare, cea mai mare dintre pedepsele aplicate participanților de frunte a românilor la acțiunile respective.Doina lui Lucaciu, care a fost și imnul Liceului „dr. Vasile Lucaciu” din municipiul Carei (județul Satu Mare), la care a învățat și subsemnatul, se cânta pretutindeni în Ardeal. Doina aceasta se sfârșea cu versurile profetice:
„Vine-dalbă primăvară
Fi-va Lucaci liberi iară”.
În 1907, dr. Vasile Lucaciu a fost ales deputat de Beiuș în Parlamentul de la Budapesta (1907-1910), fiind considerat „cel mai brav fiu al românilor din Transilvania”. Activitatea lui a fost prodigioasă și hotărâtă, luptând pentru autonomia Transilvaniei și obținerea egalității în drepturi a tuturor naționalităților din Imperiul Habsburgic, fiind un foarte bun orator datorită vastelor și temeinicelor sale cunoștințe istorice, diplomatice, juridice și filozofice. Vasile Lucaciu devine ținta multor atacuri ale parlamentarilor maghiari.
În anul 1911, dr. Vasile Lucaciu participă la Congresul Naționalităților, organizat la Londra, unde susține că „înaintea culturii și civilizațiunii trebuie să dispară opresiunea și lipsa de libertate, pentru ca geniul omenirii să poată înainta neîmpiedicat pe calea glorioasă a înfrățirii popoarelor cu respectul naționalităților”. În anul următor (1912), dr. Vasile Lucaciu a luat o atitudine fermă împotriva înființării Episcopiei de la Hajdu-Dorogh din Ungaria, cu slujbă în limba maghiară. În decembrie 1914, împreună cu prietenul Octavian Goga, trece Carpații, fiind primit cu entuziasm pentru că era considerat conducătorul mișcării de liberare și unire a Transilvaniei. În București, ia legătura cu mari personalități ale vremii, Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Mihail Sadoveanu și alții, împreună cu care, în publicațiile vremii, continua lupta pentru Unirea Transilvaniei cu România.
A făcut propaganda în Italia (1915), SUA (1917), Franța și Elveția (1918), în favoarea revendicărilor de unire a românilor. În această perioadă a fost președintele Ligii Culturale, membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei între 1919-1920, președintele Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor și vicepreședinte al Consiliului Național al Unității Române, care activa la Paris.
În anul 1920, câștigă mandat de deputat, iar în ziua de 21 iunie a aceluiași an, dr. Vasile Lucaciu a condus lucrările primului Parlament al României Mari, în calitate de decan de vârstă. Din discursul ținut cu această ocazie, reținem următoarele pasaje memorabile:
„Mulțumesc providenței adorabile că am ajuns să pot prezida, măcar pentru un moment, această ilustră Adunare Națională, acest Parlament, în care pot saluta cu pietate nemărginită idealul nostru național înfăptuit, realizat.(...)
Avem, deci onor Cameră, România reîntregită. Dar dacă a fost greu a dobândi moștenirea mare și sfântă, așa de greu este a o conserva, a o consolida. Înconjurați de dușmani externi, Țara gemând de neajunsuri și dorind îmbunătățiri pe toate terenele, scumpa noastră România reclamă toată virtutea, tot devotamentul fiilor săi, să poată răspunde chemării sale înalte, de a fi santinela civilizației latine în orientul Europei, în gurile Dunării.
Geniul națiunii vă invită onor Cameră la muncă fără preget, ca să fie rodnică, nu prin lupte sterpe, de partide, ci prin rivalitate patriotică. Dea sluji binele obștesc”.
Cât de actual îndemn este cel de mai sus, ținând seama de situația grea, dificilă prin care trece Țara și poporul ei.
4. Din motive de sănătate, dr. Vasile Lucaciu se retrage din viața publică într-o odăiță din Satu Mare, iar în ziua de 29 noiembrie 1922 se va stinge din viață, după trei luni de suferință la pat. În urma deciziei Parlamentului de a i se organiza funeralii naționale, 1 decembrie 1922, ziua înmormântării sale, a fost declarată zi de doliu național. În aceeași zi, a fost omagiat în ședința Academiei Române printr-o cuvântare rostită de președintele acesteia de atunci, Dimitrie Onciul. Omagiul Țării și Națiunii Române i-a fost adus de Ionel I.C. Brătianu - primul ministru al României. Pe sicriu a fost așezat Marele Cordon al Ordinului Steaua României.
Octavian Goga, prieten și coleg de luptă întru Unirea cea Mare, a rostit un discurs emoționant, din care reproducem următorul fragment:
„Astăzi, cărbunele s-a stins din ochii părintelui, care s-au închis pe veci. Pleacă dintre noi cel din urmă romantic, reprezentantul perioadei eroice din politica Ardealului, lăsând generației de azi moștenire imaginea lui luminoasă, dar cel mai trebuincios într-o vreme copleșită de-o concepție pozitivă”.
La sicriul eroului au participat alte personalități publice importante, cum sunt: generalul Traian Moșoiu, ministrul Comunicațiilor, ing. N.G. Popovici, și preotul Emil Bran, ca delegați ai Senatului; Leon Mrejeru, Simionescu, Marmeliuc, Ștefan Ion și Gherman Pântea, ca delegați ai Camerei; Trancu Iași, Popovici Tască și Radianu, ca delegați ai Partidului Poporului; Ion Florescu, delegat al Ligii Culturale; Șt. Cicio Pop, delegatul Partidului Național. Prohodul a fost oficiat de către episcopii dr. Iuliu Hossu și dr. Valeriu Traian Frențiu.
Pe lespedea de marmură stă scris cu litere de aur:
„Sub această lespede smerită odihnește înflăcăratul apostol și tribun prin caregeniul românesc și-a purtat făclia redeșteptării și întregirii, părintele și profesorul Vasile Lucaciu”.
La Satu Mare, grație unor oameni înțelegători, aici în marginea cea mai râvnită, dar și cea mai trează a pământului românesc, de unde au plecat primele persecuții contra lui, în mijlocul poporului recunoscător, s-a dezvelit în ziua de 13 decembrie 1936, în centrul orașului, o statuie uriașă, care să stea de pază la destinele hotarului nostru de apus.
Cu ocazia grandioaselor serbări și manifestări ce au avut loc cu acest prilej, din sutele de telegrame primite, amintim pe cea a domnului Jean Seba, ministrul Cehoslovaciei la București, care scrie:
„Neputând fi prezent la marea manifestație românească ce organizați pentru pomenirea luptătorului neînfrânt Vasile Lucaciu și pentru afirmarea integrității frontierelor României întregite, vă rog să vă faceți interpreții sentimentelor de solidaritate și prietenie ale poporului cehoslovac”.
Aceasta este viața și acestea sunt faptele care îl așează pe dr. Vasile Lucaciu în galeria personalităților care au adus strălucire acestui pământ, acestei Țări și acestei Națiuni, chiar atunci când vitregia și falsitatea vremurilor ne dezavantaja.
La 99 de ani de la trecerea la cele veșnice a preotului, filozofului și marelui patriot, eroul dr. Vasile Lucaciu, înflăcăratul apostol, tribun și martir, prin care geniul românesc și-a purtat făclia redeșteptării și întregirii, ar trebui să ne redeștepte, să ne tezească patriotismul adormit, pentru a porni o nouă luptă pentru un viitor mai bun și mai luminos al României și al Poporului Român.

Nota Redacției: Acest eseu a fost prezentat în 8 iulie 2021 la Simpozionul „Țara Crăișorului”, ediția a 19-a, on-line, organizat de către Asociația „Țara Iancului - Iubirea Mea”, din municipiul Deva, județul Hunedoara - www.taraiancului.ro