Prezentarea revistei braşovene de poezie „Claviaturi”, Anul VI, Nr. 4 (24), Decembrie 2018

Din păcate, independent de voinţa mea, la întâlnirile de suflet cu claviaturiştii şi spectacolele de vibrantă poezie prilejuite de lansările numerelor 3 şi 4 / 2018 ale revistei braşovene de poezie Claviaturi, nu am putut participa. Dar, prin intermediul „micului aparat”, cum numeşte mediatorul acestor întâlniri-spectacol reportofonul, şi grija deosebită ce mi-o poartă prietenii mei George Echim şi Petru Cătană, am ajuns în posesia revistelor şi a tuturor momentelor privind desfăşurarea manifestărilor de lansare, dându-mi posibilitatea informării cititorilor bilunarului nostru „Condeiul ardelean” cu activitatea acestei publicaţii.
Revista, în cel de-al VI-lea an de apariţie, şi-a păstrat, cu excepţia eliminării capitolului „Poetul omagiat” şi acordarea libertăţii fiecărui colaborator de a publica un număr de trei poezii, structura cunoscută formată din: Poeţi din „Claviaturi”- serie veche, Cuvânt introductiv, Opinie, Lumină din lumină, Poeţii şi creaţiile lor - partea întâia şi a doua, Marea poezie, Din lirica internaţională, Consemnări, Text special şi Semnal. Interesante pentru toate categoriile de vârstă ale cititorilor, mai cu seamă a tineretului şcolar, din punct de vedere istoric - al începuturilor revistei, serie nouă - şi al evoluţiei Limbii Române, mi s-au părut cele două seriale, în proză, scrise de George Echim şi Sebastian Bazilescu, ambele ajunse la episodul al III-lea, intitulate „Din Istoria Revistei Claviaturi” şi respectiv, „Probleme actuale ale Limbii Române”, urmate de sensibilul articol de artă religioasă „Icoanele - ferestre spre suflet”, elaborat de scriitorul şi artistul plastic Gheorghe Oprea-Holbavianu. În cele cinci capitole următoare dedicate poeziei, cuprinzând nu mai puţin de 148 de pagini din spaţiul tipografic, sunt prezentate 110 creaţii poetice a 51 de autori, din care 45 români şi 6 de peste hotare - China (2), Cipru, Rusia, Columbia şi Republica Dominicană. De asemenea, 6 din cei 51 de poeţi sunt debutanţi în paginile revistei Claviaturi: Lidia Bora, Elena Grigore, Ilie Răzvan-Mihai, Duan Guang`an (China), Sorin Teodorescu şi Ion Weidner-Ciurea, din care, spre mândria şi bucuria mea, ultimii doi îmi sunt buni prieteni, vieţuind o perioadă îndelungată la Sfântu-Gheorghe sau în locul natal, oraşul Covasna.
În acest sens, îmi permit a informa cititorii noştri cu câteva date biobibliografice ale poetului Ion Weidner-Ciurea. *S-a născut la 20 februarie 1940, în oraşul Covasna, fiind al treilea copil al familiei Ciurea. Tatăl său, Gheorghe, era originar din Poiana-Sărată şi îndeplinea funcţia de brigadier silvic, iar mama sa, Magdalena, născută Acsinte, era originară din Părău - Făgăraş, fiind funcţionară. Familia se refugiază în anii 1940-1945 la Şercaia-Părău, la bunicii din partea mamei, revenind în 1946 la Covasna, unde Ion va urma studiile primare şi gimnaziale în perioada 1946-1951, studii continuate la Liceul de Stat de Băieţi Nr. 1 din oraşul Sighişoara. În anii 1958-1963, studiază la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, frecventând cursurile Facultăţii de Istorie-Filozofie, unde „la absolvire este reţinut în învăţământul superior, datorită mediei foarte bune”, devenind cadru didactic universitar, până în anul 1980, la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca. În această perioadă clujeană obţine titlul de Doctor în Filozofie cu teza „Problema agrar-ţărănească în gândirea social-politică din România la începutul secolului XX - 1900-1914. Doctrine. Idei. Figuri” (1973), realizează şi propune câteva proiecte de cercetare ştiinţifică importante publicate în două volume de comunicări ştiinţifice, pe care le prezintă la sesiunile ştiinţifice din principalele centre universitare ale Ţării. În anul 1980, se refugiază, împreună cu soţia sa, prof. univ. dr. Rodica Ciurea, în Germania Federală, urmând „trei ani de nesiguranţă, de zbateri, pentru întregirea familiei (aducerea în Germania a celor doi copii ai săi - n.n.), o perioadă dificilă de integrare, marcată de mutări din localitate în localitate, de învăţare a limbii germane (total necunoscută), de reconversie profesională. În 1981 îşi schimbă numele în Weidner (după numele de familie al unei bunici a soţiei, de origine germană), numele Ciurea fiind dificil de pronunţat de interlocutorii germani”. Din 1983, se încadrează ca jurnalist la Postul Internaţional de Radio Deutsche Welle, Redacţia română, cu sediul la Koln, unde îndeplineşte funcţiile de colaborator extern, redactor şi redactor principal, fiind primit, în anul 1985, în rândurile membrilor Uniunii Jurnaliştilor Germani. Din primăvara anului 1990, revine constant în Ţară, la Covasna, unde îşi construieşte o casă de vacanţă, cât şi ca invitat la numeroase sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane, cursuri ale Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului, saloane de carte românească şi alte manifestări cu caracter cultural-ştiinţific desfăşurate în întreaga Ţară. În poezie debutează editorial relativ târziu, în anul 1998, cu volumele de versuri Căutări şi Nelinişti, ambele publicate la Editura Junimea din Iaşi. Vor urma volumele de versuri Zbor între milenii (2000), şi Mă doare Ţara (2001), ambele volume publicate la Editura Orientul Latin din Braşov, şi volumele Veşnicia Trecerii (2006), Treceri (2013), Frunzele anotimpurilor (2013), Acasă. Peregrin în inima Ţării (2018), toate publicate la Editura „Eurocarpatica” din Sfântu-Gheorghe. Despre poetul Ioan Ciurea-Weidner cred că scurta caracterizare a dr. Alexandru Mircea Munteanu şi a soţiei sale, prof. Dorina Maria Munteanu, este relevantă: „Dacă menirea poetului este aceea de a încânta şi bucura sufletul cititorului prin măiestria cu care alege şi îmbină cuvintele, de a înşirui vorbele într-o curgere plăcută şi lină, de a le încărca cu puteri magice şi a le îndrepta spre cea mai ascunsă şi gingaşă ţintă - inima celui ce le soarbe -, atunci Ion Ciurea este un mare poet! Dacă menirea celui ce scrie versuri este aceea de a dezvălui frumuseţea gândurilor ce-l frământă şi de a-l aduce pe cititor în situaţia de a gândi el însuşi, ba mai mult, de a-l determina să se recunoască în tipul respectiv de gândire şi să exclame cu uimire „da, e adevărat…, aşa este…, dacă aş fi avut vremea, talentul sau energia necesară, m-aş fi ostenit să spun şi eu la fel!”, atunci Ion Ciurea scrie versuri minunate! Dacă datoria poetului este aceea de a surprinde intensitatea trăirilor omeneşti pe traseul bine-determinat „naştere-moarte” şi de a redimensiona prin cuvinte bucuria, tristeţea, frumuseţea, urâtul, dorul, atunci Ion Ciurea şi-a împlinit datoria!”. Pentru creaţia sa poetică Ion Ciurea-Weidner a fost distins cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov (2000), pentru volumele Căutări şi Nelinişti; Premiul special al Juriului Salonului Internaţional de Carte, Ediţia a IX-a, Iaşi (2000), pentru volumul Zbor între milenii; Premiul special al Juriului Salonului Internaţional de Carte, Ediţia a XI-a, Iaşi (2002) şi Diploma de Excelenţă pentru contribuţia şi afirmarea identităţii româneşti în Transilvania (2002), acordată de Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna.
Revenind la cuprinsul revistei Claviaturi, ţin să remarc faptul că redactorul-şef nu a uitat să ne reamintească de un bun prieten al său, de la Iaşi, cu prilejul unei frumoase aniversări. Este cazul poetului Constantin Mănuţă căruia îi sunt dedicate trei elogioase materiale - un colaj de aprecieri a cărui sursă o reprezintă prefaţa la cartea sărbătoritului Sub lupa criticii literare şi două articole: Un om, un scriitor, de Mircea Ţâmpău, şi Scriitorul Constantin Mănuţă la 70 de ani, de George G. Echim, ultimul articol poziţionat la capitolul Text special. La rubricile finale ale revistei, Consemnări şi Semnal, notăm, în ordinea enunţată, competentul comentariu al prof. Tatiana Scurtu Munteanu dovedit în articolul „Claviaturi” - o revistă de poezie cât o antologie şi Scurtă cronică a revistei precedente, nr. 3 (23)/2018, a prof. Vasile Stancu.
Cele 24 de numere ale revistei Claviaturi formează astăzi o carte de 3.950 de pagini al cărei conţinut cuprinde 2.263 de poezii, din care 104 bilingve, 347 materiale în proză (reprezentând introduceri, cronici literare, consemnări, opinii, biobibliografii, semnale, incrustaţii, referinţe critice, texte speciale, In memoriam), 370 de imagini (grafică, sculptură în lemn, în piatră-ceramică şi fotografii). Cartea înglobează truda şi talentul, demonstrate pe parcursul celor şase ani de existenţă, de un număr de 271 de autori - în versuri, proză, arte plastice, fotografie şi traducere - din care 203 români din întreaga Ţară şi 68 străini, din 29 de ţări de pe toate continentele lumi. Astăzi, la bilanţul celor 24 de numere şi în pragul lansării numărului 1 (25)/ 2019, Colectivul de redacţie şi colaboratorii bilunarului de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean” aduc laude rodnicei munci desfăşurate de Colegiul de redacţie cât şi celor implicaţi în elaborarea, redactarea, publicarea şi difuzarea revistei Claviaturi, practic tuturor acelora cărora nouă ne place să le spunem CLAVIATURIŞTI.
La mulţi ani dragă revistă, la mulţi ani dragi claviaturişti!
(*Sursa folosită pentru datele biobibliografice ale poetului a constituit-o volumul din colecţia „Profesioniştii noştri”, nr. 17, intitulat Ion Ciurea-Weidner - profesor universitar, jurnalist şi poet la 75 de ani, ediţie îngrijită de Ioan Lăcătuşu şi Catinca Agache, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2015, pp. 32-38, 665)

Categorie: