Prietenii noştrii


Autor: 

Ioan Mugur Topolniţchi

Ziua Drapelului a fost sărbătorită cu fastul meritat în toate reşedinţele judeţelor Ţării. Cu această ocazie, la Miercurea-Ciuc românii s-au strâns în păr să onoreze simbolul naţional cel mai drag, Tricolorul (roşu, galben, albastru) şi apoi să petreacă prin cânt şi joc, tradiţional. Bucuria le-a fost şi mai mare că alături de ei, pentru prima dată după anul 1989, a fost prezent şi preşedintele Ţării.
L-au putut vedea aievea, aşa cum în timp real l-a văzut toată Ţara prin intermediul televiziunilor, sărutând Drapelul Naţional cu respectul cuvenit (foto).

Din mulţimea prezentă, născută în covârşitoare pondere în Ţinutul Harghitei, au lipsit românii maghiarizaţi, născuţi şi ei aici, ajunşi să fie responsabili de administrarea locală la diferite niveluri, mergând până la cele municipal şi judeţean. Aceştia, românii maghiarizaţi din structurile de conducere ale unei uniuni culturale antiromâneşti, au descoperit cum să obţii averi pe seama iredentismului, şovinismului, xenofobiei. Încurajaţi pecuniar şi moral de adversarii românilor, atât din vest cât şi din est, au pornit cu voioşie, tupeu şi obraznicie pe calea mistificării, a minciunii, a sfidării aproapelui lor. Fără scrupule, au comis abuzuri. Şi-au atribuit terenuri agricole, păduri, terenuri intravilane, clădiri, ce niciodată nu le-au avut în proprietate, discriminând atât pe români cât şi pe românul maghiarizat, în folosul buzunarului propriu. Mai mult, au avut o contribuţie majoră la cheltuirea banilor alocaţi de Uniunea Europeană României pe materiale de propagandă antiromânească. Au cheltuit banii noştri pe foarte multe acţiuni împotriva noastră. Banul public nu l-au cheltuit în folosul comunităţii, ci pentru a face gogoaşa minciunilor mai mare. Pretind românii maghiarizaţi din UDMR că sunt născuţi aici pe pământul stămoşesc, în fel de fel de discursuri inepte. Şi ce dacă? Noi unde ne-am născut, trădătorilor?
Eee! Dragi politicieni români, aţi fost îngăduitori cu udemerăii. Încă mai sunteţi, deşi nu i-aţi mai pus să guverneze. Toată îngăduinţa voastră este răsplătită. Cu vârf şi îndesat! Ei nu participă la manifestări cu preşedintele României. Au obrăznicia să-l sfideze cu absenţa. Ei au alt preşedinte, cel al Ungariei! Cu el stau în vânt şi zloată la Cozmeni să-şi plângă dreapta înfrângere. Noi, românii, ne comemorăm morţii, ne cinstim simbolurile după victoriile date de Dumnezeu. Ei, românii maghiarizaţi, comemorează înfrângerile dacă ies bani şi privilegii date de Mamona. Câtă diferenţă de abordare a credinţei în Dumnezeu între cei rămaşi şi cei plecaţi, spiritual, dintre noi!
Rătăciţii ăştia trebuie recuperaţi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Cu cât va fi mai târziu, cu atât va fi mai greu. Stimabili politicieni, a venit timpul să-i reromânizaţi, spre bucuria strămoşilor lor ce au fost obligaţi pentru a trăi să se lase maghiarizaţi. Pentru o faptă bună nu e niciodată prea târziu. Asta nu înseamnă că trebuie să leneviţi.

Categorie: