Prietenul nostru, poetul George Echim

Anul trecut, cam pe timpul acesta, publicam articolul „Prietenul meu, poetul George Echim”, articol omagial dedicat personalităţii poetului, publicistului, rapsodului popular şi avocatului braşovean, cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 62 de ani. Încheiam articolul cu promisiunea că „despre autor şi cel de-al doilea volum al său, Împliniri, despre cele mai recente creaţii ale sale, despre Monor, monoreni şi Zilele Monorului, voi mai scrie şi-n viitor, iar publicaţia noastră de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean”, va mai publica, în măsura spaţiului tipografic, cele mai frumoase bijuterii lirice ale poetului”. A trecut de atunci un an pe care prietenul George l-a mai adăugat la cununa vieţii, cel de-al 63-lea, împlinit pe 3 martie 2014, fapt pentru care ţin să-l felicit prin intermediul acestui articol omagial din paginile bilunarului nostru.
Bilanţul acestui an, cel puţin în planul realizărilor literar-publicistice, socot eu, este cel mai bogat din întreaga sa activitate. În vara anului 2013, la Editura „Timpul” din Iaşi, îi apare cel de-al treilea volum de poezii, intitulat Frumoasa Cale, şi-n acelaşi an, este principalul colaborator, ca secretar de redacţie, al poetului Constantin Bihara (redactorul-şef), la iniţierea, elaborarea şi reapariţia, după şapte decenii, pe piaţa literară braşoveană a celor patru numere ale revistei trimestriale de poezie Claviaturi. Această revistă de înaltă ţinută poetică, a cărei primă apariţie, între anii 1941-1943, a avut ca director fondator pe celebrul jurist şi poet braşovean Vania Gherghinescu, număra printre colaboratorii săi pe Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Virgil Carianopol, Ştefan Baciu, Radu Stanca, Ştefan Augustin Doinaş şi alţi poeţi care s-au afirmat în perioada postbelică.
De la începutul acestui an, rolul poetului George Echim în elaborarea, structura, conţinutul, nivelul artistic şi orientarea poematică a viitoarelor numere a devenit hotărâtor prin preluarea funcţiei de redactor-şef al Claviaturilor. Aşteptăm deci, cu nerăbdare, numărul 1(5)/2014.
Numele său l-am întâlnit, de-a lungul timpului, în multe publicaţii din ţară, în: Arad, Bistriţa, Satu-Mare, Blaj, Târgu-Mureş, Piatra-Neamţ, Săcele, Braşov, Cluj-Napoca, Suceava, Iaşi. În ultimul an, numele său a fost legat de localităţile: Braşov, Araci, Orăştie, Năsăud, Iaşi, Piatra-Neamţ, Săcele, Bistriţa, Blaj. În legătură cu bogata sa activitate culturală l-am chestionat telefonic, realizând un „mini” interviu, răspunsurile sale fiind în sensul celor de mai jos:
- În afară de exercitarea cotidiană a profesiei de avocat şi de publicarea volumului de poezii „Frumoasa Cale”, la Editura „Timpul” din Iaşi, carte pe care am lansat-o mai întâi în cadrul programului cultural artistic „Zilele Monorului”, în comuna mea natală, Monor, din judeţul Bistriţa-Năsăud, la data de 31 august 2013, iar apoi şi la sediul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi în afară de publicarea primelor patru numere ale Revistei „Claviaturi” şi lansările lor la Braşov, mi-am găsit, printr-o riguroasă organizare a timpului, răgazul necesar de a mai participa în anul care a trecut la mai multe spectacole literar-omagiale Eminescu, „Hristosul neamului românesc”, cum îmi place să-i mai spun, la Casa Baiulescu şi Casa Armatei.
- Am mai colaborat la două spectacole folclorice organizate sub egida Şcolii Populare de Artă - Braşov, în cadrul festivalului „Flori din Ţara Bârsei”, la spectacole de colinde desfăşurate la Sala „Reduta” şi Casa Armatei, la un spectacol folcloric în Piaţa Sfatului, la emisiuni de televiziune în Braşov. Am participat şi la simpozionul omagial cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani a academicianului Alexandru Surdu, manifestare ce a avut loc la Facultatea „Titu Maiorescu” din Bucureşti, la lansările de carte ale colegilor mei din Liga Scriitorilor - Filiala Braşov, al cărei vicepreşedinte sunt. Desigur activităţile de mai sus sunt menţionate exemplificativ, în realitate fiind colaborator şi participând activ la mult mai multe activităţi cultural-artistice sub egida ASTRA, Liga Scriitorilor şi Şcoala Populară de Artă, al cărui absolvent sunt (Secţia Canto Popular) din anul 2012.
Uimit de multitudinea activităţilor la care a participat sau a fost protagonist, l-am întrebat scurt: - Câţi ani ai, domnule?
- Cum câţi? 63. Dar mă simt tânăr şi vreau să fiu tânăr. Dar stai că mai am de spus. M-ai întrebat de Săcele, Orăştie, Năsăud, Blaj. După cum ştii, eu sunt frate cu ASTRA, prin intermediul căreia ne-am cunoscut la Şomcuta-Mare şi Săcele. La Săcele sunt membru de onoare al Despărţământului „Fraţii Popeea”, condus de profesorul Liviu Nicolae Dârjan, la a cărui invitaţie am participat în vara lui 2013, atât ca astrist, cât şi în calitate de artist la manifestarea cultural-artistică ocazionată de vizita fraţilor noştri din Edineţ (Basarabia).
- În septembrie 2013, am fost la Orăştie, la Adunarea Generală a ASTREI. La Năsăud, în 3-5 octombrie 2013, s-au sărbătorit 150 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului Grăniceresc năsăudean, astăzi Colegiul Naţional „George Coşbuc”, dar a fost omagiat şi prietenul nostru, prof. Ioan Seni, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate desfăşurată ca preşedinte al Despărţământului ASTRA Năsăud. Pentru această manifestare am trimis comunicarea „Ioan Seni pildă de dăruire şi devotament”, încheiată cu poezia-dedicaţie „Fii Fericit!”.
- În Revista „Astra blăjeană”, Nr. 4 (69) decembrie 2013, a Despărţământului „Timotei Cipariu” din Blaj, a fost publicată recenzia «„Frumoasa Cale”, de George Echim», sub semnătura doamnei prof. dr. Claudia Oancea-Raica. În Revista „Mişcarea literară”, anul XII, nr. 2 (46)/2013, a fost publicată recenzia semnată de prof. dr. Elena Vieru, intitulată «George Echim - „Frumoasa Cale” (Elemente de stil şi de limbaj poetic)».
- Te rog, spune-mi ceva şi de Monorul tău cel drag.
- Ca în toţi anii, din 2005 încoace, şi în anul care a trecut s-a desfăşurat „Întâlnirea cu Fiii satului” din cadrul „Zilelor Monorului”, Ediţia a IX-a, 31 august-1 septembrie, şi, bineînţeles că am participat cu mare bucurie. În prima zi am lansat volumul „Frumoasa Cale” (aşa cum arătam mai sus), volum care a fost deosebit de bine primit de monorenii mei, ca de altfel şi celelalte două volume în anii precedenţi. M-am simţit extraordinar şi m-am încărcat de energiile binefăcătoare pentru încă un an. Vezi, şi din acest motiv am rămas tânăr şi mă simt tânăr. Când ai rădăcinile bine înfipte în ţarina natală, orice întoarcere îţi dă noi forţe, noi puteri.
- Ceva proiecte de viitor ai?
- Desigur. Publicarea unui volum de sonete, poate spre sfârşitul anului viitor, o antologie a celor mai frumoase poezii din creaţia mea şi încă două proiecte despre care deocamdată nu vreau să vorbesc.
La toate aceste activităţi trebuie să mai adaug un fapt cunoscut de mine. Prietenul nostru a colaborat şi la volumul VII al colecţiei „Profesioniştii noştri”, intitulat „Ilie Şandru - 60 de ani în slujba învăţământului şi culturii româneşti”, apărut în 2013, la Editura „Eurocarpatica” din Sfântu-Gheorghe, sub îngrijirea subsemnatului şi a dr. Ioan Lăcătuşu. Eroul volumului este de origine din Săcalul de Pădure, de peste deal de Monor, deci din aceleaşi locuri ca şi poetul care a „înţeles mai bine puterea cuvântului său şi l-am iubit mai mult”, aflând de vecinătatea locurilor lor natale. Colaborarea la volumul omagial despre Ilie Şandru s-a materializat cu un frumos mesaj de apreciere, dar mai ales de suflet, purtând titlul: „Profesorul Ilie Şandru - legendă vie şi spirit ales în cultura română”.
Uitându-mă în urmă, la cele doisprezece luni care au trecut de la publicarea articolului anterior, împlinite pe 3 martie, am făcut un mic rezumat al apariţiilor sale în paginile publicaţiei noastre. Numele poetului (secretar de redacţie al Revistei Claviaturi, în anul 2013, devenit redactor-şef începând cu ianuarie 2014), publicistului, astristului, rapsodului popular, omului de cultură, George Echim, şi al colegilor săi din filiala braşoveană a Ligii Scriitorilor din România (Cornel Vlad, Constantin Bihara, Viorica Popescu, Costel Ene), au apărut într-un spaţiu tipografic cuprinzând aproximativ 12 pagini, rezonanţa acestor nume începând a fi sesizată de cititorii noştri tradiţionali. În medie, o pagină pe lună a fost destinată creaţiilor, realizărilor editoriale cât şi activităţilor sale cultural-obşteşti. Au fost consemnate pe larg lansările şi evoluţia Revistei Claviaturi, au fost publicate trei dintre „frumoasele sale bijuterii lirice” - Dragi români, Să nu ne năruim (Citindu-vă...), Nu suntem melci! (Rămânem aici!), au fost reflectate poziţiile sale cu ocazia lansărilor revistei şi a unor evenimente importante desfăşurate în viaţa comunităţii româneşti din Harghita-Covasna: vezi cazul Sabina Elena, fetiţa cu tricolor; sărbătorirea unor personalităţi; desfăşurarea unor evenimente deosebite - reînfiinţarea Despărţământului „Buzăul Ardelean” al ASTREI. În acest sens, nu a mirat pe nimeni hotărârea directorului fondator, Doru Decebal Feldiorean, ca poetul George Echim să fie cuprins oficial în rândul colaboratorilor publicaţiei noastre, alături de prietenul său Cornel Vlad, şi dânsul cu mai multe creaţii publicate, argument decisiv în recunoaşterea acestui „titlu onorific”. Şi, spre satisfacţia şi onoarea noastră, poetul George Echim şi prietenul său, poetul Cornel Vlad, au primit cu bucurie „titlul” de colaboratori ai „Condeiului ardelean”. Acesta este motivul pentru care mi-am intitulat articolul omagial, cu prilejul împlinirii a 63 de ani de viaţă, Prietenul nostru, poetul George Echim. Al nostru, al tuturor colaboratorilor, al nostru, al tuturor cititorilor fideli care i-am citit cu plăcere versurile şi compoziţiile în publicaţia căreia ne place să-i spunem că este (şi chiar este) a noastră.
Astăzi, când scriu aceste rânduri, mă pot mândri că în biblioteca mea, care cuprinde câteva mii de cărţi şi publicaţii, am un corp special destinat cărţilor şi publicaţiilor primite cu autograf de la autori. Sunt peste patru sute şi fiecare dintre ele îmi aminteşte de împrejurările şi clipele plăcute petrecute cu autorii lor, mai cu seamă istorici, dar şi sociologi, filosofi, etnografi, muzicologi, poeţi, scriitori, preoţi, eseişti, publicişti, artişti plastici etc.. Printre acestea, la loc de cinste, sunt şi cele trei volume de poezii: Identitate (2008), Împliniri (2011) şi Frumoasa Cale (2013) ale prietenului nostru George Echim. În dese rânduri am mărturisit „mai puţina mea aplecare spre poezie”. Din păcate, sau din fericire, înclinaţiile mele, cultivate de foarte bunii mei profesori braşoveni, Ioan Popescu şi Stela Marinescu din şcoala generală şi liceu, au fost în domeniul Istoriei. Din acest motiv, cartea de poezie, mai cu seamă cea contemporană, m-a atras, cu mici excepţii, mai puţin. Poezia contemporană implică formarea unei culturi poetice deosebite, puţin accesibilă intelectualului „de rând”, fapt ce explică, în mare măsură, numărul din ce în ce mai redus al cititorilor de poezie. Cum se exprima un poet, mai zilele trecute, „astăzi sunt mai mulţi poeţi decât cititori”. Pentru mine, între acele puţine excepţii se numără şi cele trei volume, înainte amintite, care prezintă poezia într-un stil original, i-aş spune un stil „enciclopedic”, specific numai poetului George Echim. Dânsul foloseşte, în majoritatea poemelor unul, două, chiar şi trei motto-uri, precum şi bogate trimiteri la operele clasicilor filosofiei şi literaturii româneşti şi universale sau la înţelepciunea populară, fapt ce facilitează înţelegerea mesajului, cât şi deschiderea spre studiul autorilor acestora. Astfel, volumul Împliniri cuprinde „două secvenţe poetice inegale ca structură şi diversitate - Poezii şi Cântece (Constantin Mănuţă şi Magdalena Mănuţă, p. 29), formate din 123 + 19 poeme, deci 142, „numere ale căror semnificaţii nu sunt străine de caracterul magico-mistic în numerologia strămoşilor noştri” (G. Echim, p. 23); sunt 137 de motto-uri, numai 10 dintre poeme fiind lipsite de această podoabă de inspiraţie şi înţelegere a creaţiei autorului şi aproape 200 de trimiteri la diferite opere spirituale, literare şi ştiinţifice, şi la autorii lor.
În recentul volum, Frumoasa Cale, care cuprinde tot două părţi, poezie în formă clasică şi poezie cu acrostih, totalizând 123 de poeme, sunt nu mai puţin de 167 de motto-uri şi aproximativ 200 de trimiteri explicative, numai patru dintre poezii fiind fără aceste nestemate ale gândirii. Şi mai remarc un aspect. În volumul Împliniri, 18 dintre motto-uri, iar în volumul Frumoasa Cale - 37, sunt creaţii ale poetului, conţinutul lor, în majoritate, constând nu în versuri scrise anterior în alte publicaţii sau volume, ci în aforisme, maxime, reflecţii sau cugetări proprii, evidenţiind astfel marea sa putere de sinteză asupra complexităţii vieţii cotidiene şi a acumulărilor valorilor civilizaţiei româneşti şi universale însuşite de-a lungul timpului. Poate o viitoare carte de aforisme, maxime, cugetări, pe care sper să o scoată cât mai curând, ar reliefa reala imagine şi dimensiune a personalităţii sale intelectuale. Se pare că acesta este unul dintre secretele poetului, neîmpărtăşit în microinterviul redat, un viitor volum de Echimisme (Aforismele lui Echim). Dar pentru caracterizarea poetului şi a celor două volume din opera sa, Împliniri şi Frumoasa Cale, îi las pe specialişti să vorbească.
Filosoful, scriitorul şi criticul literar Aurel Ion Brumaru, din Braşov, în Cuvânt însoţitor la volumul de poezii Împliniri, spune: „Aşa cum au observat şi alţi comentatori, poezia lui George Echim cuprinde, nepremeditând selecţia, existenţa umană în polimorfia ei: iubirea în toate ipostazele (de cuplu şi de familie, de natură şi de semeni etc.), apoi insul raportat la sacru şi la comunitate, istoria (cu un accent apăsat pe istoria naţională) şi istoria recentă (aci nu vor lipsi critica socială, satira, ca şi o scriitură pamfletară nerefuzând blestemul şi batjocura), în fine crezul creştin neotestamentar (unele versuri comentând omiletic pericope din cărţile sfinte) etc.. De regulă, dezbaterea lirică se petrece la poet într-un spaţiu frecventabil, la îndemână, temele contemplate fiind deseori deduse din cotidian, din vieţuirea omului comun. Un univers animat însă de chemarea, peste orice depărtări şi în pofida dezbinărilor, la întâlnire şi înfrăţire, la bucurie, sub gândul luminos şi atoateveghetor al unei divinităţi iubitoare (...)”. Recenzia sub titlul Numele Împlinirii a fost publicată în Revista Vatra veche, nr. 11 din noiembrie 2011, p. 32.
Poetul, eseistul, publicistul şi editorul Cassian Maria Spiridon, despre volumul Împliniri, arată că „George Echim afirmă în noua sa carte, Împliniri, o viaţă povestită liric, în totul binecuvântată de zeii şi larii patriei. O înţelepciune a maturităţii, îmbrăcată în versuri clasice, de o evidentă acurateţe prozodică, impune cartea în întregul ei. Definitoriu pentru demersul liric din Împlinirile lui George Echim este următorul catren: „Cu tot ce este în natură / Am vrut să fiu în armonie, / Luptând cu ce e rău şi ură, / Topind iubirea-n poezie” (Momente) ”.
Scriitorul, eseistul şi criticul literar Nicolae Busuioc, în recenzia Comunicarea trăirilor obsesive, publicată în Revista Română, nr. 4 (66) din noiembrie 2011, editată de ASTRA - Despărţământul „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, p. 39-40, printre altele arată: „George Echim se lasă cutremurat de blândeţea inocentă a cuvintelor ştiind că în structura lor intimă se reflectă un program lăuntric care prinde contur ideatic şi estetic şi în care se prefigurează un tipar al creaţiei. Rezultatul de până acum sunt cele două volume de poezii - Identitate şi Împliniri. Din lectura lor, lesne se desprinde faptul că autorul adoptă firescul şi concizia cuvintelor. Doar prin abilitatea armonizării lor se poate ajunge la emoţie şi rigoare deopotrivă, la nuanţa care reliefează semantica mesajului. (...) Diversitatea tematică, aici intrând până şi universul profesiei, până şi ecoul sonor al rapsodului de la margine de codru înfrunzit, probează existenţa lecturilor succesive, trecându-se de la o etapă la alta, de la realitate la imagine şi imaginaţie, într-o derulare care provoacă şi pune pe gânduri. Lectura cărţii sale Împliniri (Timpul, Iaşi, 2011) confirmă ideea că actul receptării prin el însuşi poate fi o reacţie la o necesitate etică. (...) Reflexul lecturii cărţii, fără să-i cunoşti autorul, ne trimite la omul înţelept, cultivat, decent şi, în acelaşi timp, revoltat de ceea ce se întâmplă în jurul lui”.
Prof. dr. Elena Vieru, în recenzia George Echim - Împliniri. Nevoia de a construi prin cuvânt, publicată în Revista Citadela, nr. 1-2-3 (39-40-41), ianuarie-februarie-martie 2012, publicaţie a Asociaţiei Scriitorilor de Nord Vest, Satu-Mare, p. 39, concluzionează: „Împliniri, noul volum al poetului George Echim, apărut la Editura Timpul (Iaşi, 2011), îşi surprinde cititorul atât prin prospeţimea şi varietatea gândurilor picurate în cuvinte, cât şi prin tehnica scriiturii. (...) Impresionează neobosita practică a intertextualităţii utilizată ca manieră de configurare a substanţei poetice, dar, mai ales, ca pretext pentru notele de subsol. Acestea din urmă dezvăluie o veritabilă bibliografie, simbol al faptului că poezia lui George Echim se constituie într-o replică dată poeziei lumii. (...) Originalitatea cărţii lui George Echim constă în consecvenţa cu care autorul a cultivat notele de subsol, practică destul de rară în ceea ce priveşte alcătuirea unui parcurs liric. (...) Mai rar se întâlneşte o atare sinceritate, legată de sursele de inspiraţie, atitudine care nu poate decât să încânte. Aşa cum încântă, de altfel, toată poezia lui George Echim, independent de mesajul pe care îl transmite”.
Scriitorul şi criticul literar Constantin Tomşa, în recenzia Jurnal de lectură - Identitate şi Împliniri de George Echim, publicată în Revista Antiteze, nr. 3/2012, Editată de Societatea Scriitorilor din Judeţul Neamţ, p. 87-91, menţionează: „Ceea ce reţine atenţia cititorului, imediat ce deschide cărţile sale de poezie, sunt motto-urile ce preced aproape toate textele poetice - o curiozitate (ca la Camil Petrescu!?) -, citate decupate din creaţia unor nume celebre din literatura română sau universală, foarte interesante şi foarte atent alese, precum şi unele ziceri ce aparţin autorului. Acestea, alăturate, ar putea alcătui un adevărat compendiu / crestomaţie / antologie de înţelepciune din toate timpurile, atât din poezia română, cât şi din cea universală (...)”.
Poetul, scriitorul şi eseistul prof. Constantin Mănuţă, împreună cu doamna Magdalena Mănuţă, în prefaţa la volumul de poezii Frumoasa Cale, afirmă: „Poeziile din actualul volum conferă autorului un profil liric distinct în spaţiul literaturii contemporane, întreaga creaţie izvorând dintr-o bogată experienţă de viaţă, ca rod al trăirilor autentice şi al zbaterilor dilematice şi existenţiale care i-au marcat şi definitivat personalitatea artistică. Poezia lui George Echim din cele trei volume publicate este străbătută de fiorul metafizic al iubirii eterne faţă de semenii din jurul său - dimensiune orfică şi ontologică a trecerii şi prefigurării valenţelor nepieritoare de dăinuire a neamului românesc pe pământul străbun. George Echim scrie o poezie de tip reflexiv ca expresie a neliniştii sale interioare, unde caracterul elevat, uneori spontan, creează iluzia unei imaginaţii bogate, plină de luciditate, născută din nobleţea gândului ca un echilibru între simetrie şi fantezie, mai ales în poezia de tip parabolă. Poetul George Echim este un creator pe deplin format, convins fiind de forţa creatoare a cuvântului, cu o atitudine superioară faţă de actul creaţiei, miracol personal de mare răspundere morală şi artistică”.
Prof. dr. Elena Vieru, în recenzia „George Echim - «Frumoasa Cale». Elemente de stil şi de limbaj poetic”, publicată în Revista Mişcarea literară, Anul XII, Nr. 2 (46), 2013, Bistriţa, printre altele, spune: „Recentul volum al avocatului George Echim, intitulat Frumoasa Cale, oferă cu generozitate preţioase mostre de limbaj care trădează o limbă a autorului pe deplin închegată, particulară şi inconfundabilă. Principalele caracteristici ale acesteia sunt: simplitatea, tranzitivitatea, coexistenţa formelor literare şi populare în spaţiul aceluiaşi text, dar şi introducerea, în plan lexical, a unor termeni care divulgă fie profesia creatorului, fie afinităţile lui sociale sau politice. (...) În opera poetica a lui George Echim limbajul se realizează ca neîndoielnic, incontestabil şi atotcuprinzător. Poetul vede, înţelege şi gândeşte totul cu ochii acestui limbaj simplu, direct, care poartă amprenta unei sincerităţi debordante. Acest limbaj îi este dat dinlăuntru, în travaliul său intenţional, iar nu din afară, în specificitatea şi limitarea sa obiectivă. Este un limbaj special, unitar şi unic prin care autorul mai sus menţionat propune cititorului o poezie vie, în acord cu aşteptările lui avide să descopere enunţuri prin care, într-o manieră sau alta, se pune punctul pe i”.
Prof. Cristian Petru Vieru, în recenzia „George Echim - Poezia unei vieţi trăite frumos”, din volumul Frumoasa Cale, opinează: „Una dintre cele mai active voci lirice braşovene este cea a lui George Echim, care găseşte prin scris un mod de exprimare a unei vieţi trăite poetic. Avocat în viaţa civilă, adept al apărării moralităţii, autorul găseşte de cuviinţă să transforme experienţele de viaţă, gândurile intime şi convingerile proprii în cuvinte scrise. Urcând pe spirala volumelor, observăm un proces de maturizare a scriiturii în limitele unei tematici largi, dar constante. Iubirea, respectul pentru valorile naţionale, natura şi trecerea timpului se împletesc în mod armonios în lirica lui George Echim. De multe ori, frumuseţea ideilor poetice este dată chiar de simplitatea cu care ele sunt exprimate. Este o lirică fără artificii stilistice sofisticate, fără încercări de revoluţionare a limbajului poetic, dar scrisă cu patosul celui care crede într-adevăr în ideile în jurul cărora se concentrează titlurile. Nu este vorba de un gest artistic gratuit, ci de străduinţa unei sensibilităţi artistice aparte de a găsi calea de realizare a frumosului. Cuvântul este Calea prin care această sensibilitate este exprimată, versul este forma găsită de artist”.
Poetul Cornel Vlad, în postfaţa la volumul Frumoasa Cale, intitulată „Prieten... al lui Eminescu!”, printre altele, afirmă: „Este evident astfel că pe Frumoasa Cale a consacrării poetice, George Echim are Identitate şi Împliniri. Această trilogie a identităţii literare a poetului George Echim este (dintr-o anume perspectivă) expresia triplei valenţe a personalităţii sale: jurist (consilier juridic, judecător, avocat), scriitor (poet, eseist, filozof) şi rapsod popular (culegător, creator şi interpret de folclor). La rândul lor aceste valenţe se manifestă triptic din punct de vedere uman (cu privire la propria persoană, familie şi prieteni, societate), temporal (trecut, prezent şi viitor) şi istorico-filozofic (ca admirator al valorilor şi al istoriei naţionale, ca revoltat critic a tot ce este strâmbătate în prezent, şi ca om optimist pentru viitor) (...) Conceptul enciclopedic (prin motto-uri reprezentative şi bogate note ştiinţifice-explicative), temele şi tematicile abordate (identitatea personală, familială, religioasă, dragostea, natura, realitatea istorică, revolta social-politică în pamflete satirice şi protestatare), sunt caracteristici care se regăsesc şi în cărţile anterioare, dar tocmai datorită acestui fapt putem urmări continuitatea unei teme în trilogia poetică a lui George Echim. Pentru o înţelegere plenară a unei poezii este evident faptul că dedicaţia, motto-ul şi nota ştiinţifică au rolul lor bine definit în descifrarea mesajului ei. (...) La fel ca Eminescu - un mare poet şi o mare conştiinţă - şi George Echim apără cu hotărâre Fiinţa şi Valorile acestui Pământ Românesc şi acţionează cu teribilă revoltă împotriva a tot ce este strâmbătate. Toate acestea îl definesc pe George Echim ca veritabil prieten al lui Eminescu”.
Doamna prof. dr. Claudia Oancea-Raica, în recenzia „Frumoasa Cale, de George Echim”, publicată în Revista Astra blăjeană, An XVIII, Nr. 4 (69), decembrie 2013, printre altele arată următoarele: „Printr-un impresionant Cuvânt către cititori, autorul îşi îndeamnă cititorii să urmeze în viaţă calea senină prin trăirea cu sinceritate a învăţăturii creştine, „singura cale sigură, pe care trebuie s-o învăţăm mereu, în fiecare rând de oameni...”. În cadrul volumului se remarcă abordarea unor teme variate ce implică istoria, patriotismul şi politica. (...) Iubirea este o altă temă a liricii lui George Echim, pe care o regăsim în creaţii artistice de o mare sensibilitate. (...) Indiscutabil, partea cea mai captivantă a volumului o constituie poezia în acrostih. (...) Volumul, aparent heteroclit, scoate la lumină un căutător frenetic al drumului spre frumos, convins de nobleţea artei şi de funcţia demiurgică a cuvântului, versurile având rol de catharsis asupra receptorilor. Poeziile incluse în acest volum îşi extrag originalitatea dintr-o perfectă îmbinare a tradiţiei cu modernitatea, din lirismul reflexiv şi din aparenta simplitate a mijloacelor artistice utilizate, care pecetluiesc existenţa unui stil individual şi inconfundabil în lirica actuală”.
Există şi alţi analişti ai liricii lui George Echim, dar în această prezentare rezum comentariile, în sensul celor de mai sus.
Pentru prietenia noastră, pentru viitoare aduceri aminte, îl rugăm pe poetul George Echim să primească aceste rânduri ca semn de preţuire, recunoştinţă şi frăţească dragoste din partea celor care iubesc şi trudesc la „Condeiul ardelean”. La cei 63 de ani, împliniţi pe 3 martie, îţi dorim, dragă prietene, să ai parte de tinereţe veşnică, de multă sănătate, multă putere de muncă să-ţi poţi realiza proiectele pe care le ai, să te bucuri de mult noroc împreună cu toată familia ta, căreia îi urăm să crească cu cât mai multe Ane-Marii şi Georgei.
La Mulţi Ani, ţie şi celor dragi ţie!
În numele prietenilor de la „Condeiul ardelean”,
prof. Vasile Stancu

Categorie:

Aparut in :