Primarul Ilie Trif despre Octavian C. Tăslăuanu, la 140 de ani de la naşterea ilustrului fiu al Bilborului

În amurgul zilei de 5 februarie 2016, primarul comunei Bilbor, Ilie Trif, împreună cu distinsul profesor Ilie Şandru, ne-au întâmpinat cu căldura şi ospitalitatea care-i caracterizează la sosirea noastră pentru participarea la cea de-a IX-a ediţie a sesiunii de comunicări şi referate, numită din acest an Colocviile Naţionale „Octavian C. Tăslăuanu pe coordonatele timpului”. Amintirile frumoase din sesiunile precedente, sosirea altor oaspeţi dragi din Ţară, ne-au dezlegat limbile, discuţiile prelungindu-se până seara târziu. În această atmosferă de amiciţie şi bună dispoziţie, l-am rugat pe edilul acestei părticele a „Grădinii Maicii Domnului”, cum cred că este Bilborul, să-mi acorde un interviu pentru publicaţia noastră, „Condeiul ardelean”, vizând progresele economico-sociale şi cultural-spirituale realizate de oamenii locului de la ultima mea vizită, cu atât mai mult cu cât acestea erau vizibile prin starea şoselei de acces în localitate, edificiile publice şi casele bilborenilor. A zâmbit şi mi-a spus că despre frumuseţile locului, calităţile bilborenilor şi progresele înfăptuite de ei tocmai s-a pronunţat profesorul Şandru, care concluziona: „Bilborul de astăzi nu seamănă nici pe departe cu Bilborul venirii mele, acum o jumătate de veac. Este radical schimbat în bine!”. Şi mi-a mai spus primarul Ilie Trif că despre toate acestea eu am mai scris „chiar de vreo 7-8 ori în ultimii 4-5 ani. Eu vreau însă, de această dată - mi-a spus dânsul -, să vă vorbesc despre altceva. Despre omul care va determinat să veniţi aici, în această veritabilă Oază de civilizaţie pe creste de munte”, amintindu-mi astfel de titlul unuia din articolele scrise despre aceste locuri. „De această dată - domnule profesor - vreau să-mi spun şi eu părerile despre Octavian C. Tăslăuanu, adică despre omul care a făcut cunoscut în Ţară şi chiar în afara hotarelor numele acestui minunat sat.”
Ştiind că manifestarea va debuta cu alocuţiunea de bun venit adresată participanţilor de primarul Bilborului, Ilie Trif, precum şi cu evidenţierea semnificaţiei Coloviilor, am înregistrat cuvântarea sa realizând nu un interviu, ci mai mult o consemnare a părerilor despre Octavian C. Tăslăuanu, aşa cum şi-a dorit edilul, din care redau fragmentele următoare:
„Stimaţi participanţi la cea de-a IX-a ediţie a Colocviilor Naţionale „Octavian C. Tăslăuanu” - Bine aţi venit la Bilbor! Vă mulţumim că aţi răspuns invitaţiei noastre pentru a ne reîntâlni aici, la Bilbor, „satul frumos ca-n poveşti, aninat pe crestele Carpaţilor”, în care, în urmă cu 140 de ani, a văzut lumina zilei cel mai ilustru fiu al comunei noastre, Octavian Codru Tăslăuanu, unul dintre marii bărbaţi ai neamului nostru, care şi-a pus viaţa şi activitatea sa multilaterală în slujba Patriei şi a Poporului Român.
Născându-se aici, la peste 1.000 de metri altitudine, între trei mari masive muntoase ale Carpaţilor Orientali, adică într-un leagăn mai aproape de cer, Tăslăuanu a simţit că fiinţa lui a fost întotdeauna mai aproape de cer decât de pământ! De aceea şi zborul său în viaţă a fost tot timpul la înălţimea marilor momente istorice pe care le-a trăit, între care la loc de frunte este cel al Marii Uniri din 1918 şi făurirea României Mari. I-a fost dat, deci, să trăiască şi să vadă împlinit marele vis pentru care a militat toată viaţa, prin tot ce a făcut: ca şi ctitor al revistei „Luceafărul”, ca scriitor, ca luptător cu pana şi cu arma pentru cauza neamului său, ca patriot şi om politic.
Din păcate, i-a fost dat să constate, cu multă amărăciune în suflet, că Ţara „mărită cu atâtea suferinţe şi cu atâtea jertfe” a încăput pe mâna unor „lichele şi slugi plecate”, oameni „lipsiţi de pregătire şi de conştiinţă”, motiv pentru care „străinii ni s-au urcat în cap şi ne râd în nas!”. Când citim asemenea afirmaţii, scrise cu aproape un veac în urmă, putem avea „straniul sentiment că Octavian C. Tăslăuanu ne e contemporan şi ne vorbeşte ca un veritabil politician, lucid, clarvăzător”, cum scria domnul Nicolae Băciuţ în cuvântul introductiv la cea de-a doua ediţie a volumului „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu” - 2012, a domnului prof. Ilie Şandru.
Octavian C. Tăslăuanu s-a simţit toată viaţa legat sufleteşte „prin miliarde de fire” de satul său. Bilborul nu a fost pentru el doar leagănul acela spiritual, mai aproape de cer, în care s-a născut şi şi-a petrecut copilăria, ci şi locul în care şi-a clădit şi şi-a desăvârşit o bună parte din pregătirea sa intelectuală. „Cât am stat vara acasă, pe vreme senină, mă duceam între brazii din bâtca bisericii şi citeam. La câţiva paşi curgea Bistricioara în valurile căreia mă scăldam în zilele cu arşiţă. … Acolo mi-am făcut cele mai temeinice lecturi care m-au călăuzit în viaţă. De aceea satul meu natal a avut un rol important în cursul studiilor mele din tinereţe.” Nu întâmplător ciclul „Spovedanii” se deschide cu volumul „Satul meu - amintiri din copilărie şi tinereţe”. „Acest volum al copilăriei şi tinereţii mele ce deschide seria (ciclul Spovedaniilor) e scris cu o nespusă plăcere. Scenele din copilăria mea, din satul acela de munte, au fost cele mai frumoase, de care mi-am adus aminte întotdeauna cu o adevărată desfătare sufletească.”
Iată că ne reîntâlnim în satul lui Octavian C. Tăslăuanu, acum, după 140 de ani de la naşterea sa, în Bilborul de la începutul veacului al XXI-lea, pe care el cu siguranţă nu l-ar mai recunoaşte. Vă mulţumesc încă o dată pentru efortul făcut spre a ajunge la noi şi pentru că prin contribuţia dumneavoastră personalitatea lui Tăslăuanu va intra în conştiinţa generaţiilor de astăzi, punându-se astfel încă o cărămidă la eternizarea memoriei sale. Vă urez succes în activitatea dumneavoastră!”.
A consemnat pentru cititorii „Condeiului ardelean”, prof. Vasile Stancu

Categorie: