Problematica Tratatului de la Trianon în mass-media maghiară

Împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon (4 iunie 1920) a prilejuit intensificarea unei campanii mediatice anti-Trianon, derulată în presa de limbă maghiară din Ungaria şi din Ţara noastră. Evenimentul de acum 100 de ani a fost „exploatat” de publicaţiile de expresie maghiară în scopul promovării punctului de vedere al istoriografiei maghiare faţă de acest important eveniment istoric. În anul 2005, dezbaterile pe această temă au fost stimulate de vizionarea filmului „Trianon”, al regizorului Koltay Gabor şi istoricului Raffay Erno. În anul 2015, la Budapesta a fost înfiinţat Departamentul de Cercetare Trianon 100, proiect iniţiat de către Academia Maghiară de Ştiinţe (MTA) pentru tinerii cercetători şi care a primit un sprijin din partea Guvernului Ungariei în valoare de 30 de milioane de forinţi. Scopul a fost realizarea de studii şi cercetări privind Tratatul de la Trianon, proiectul desfăşurându-se pe o perioadă de cinci ani. Concomitent, site-ul www.trianon100.hu promovează o hartă etnografică a Ungariei din 1918, pe care autorităţile de la Budapesta au intenţionat să o utilizeze în timpul negocierilor din Paris, dar fără succes, pentru a trasa graniţele viitorului stat ungar conform propriilor interese. Acelaşi site promovează recenzia „Destrămarea Ungariei istorice şi Tratatul de Pace de la Paris” a istoricului Zahoran Csaba şi tot aici sunt promovate imagini referitoare la mai multe monumente dedicate Trianonului, din care unul reprezintă harta Ungariei Mari.
Acţiunile, proiectele şi manifestările planificate a avea loc în anul 2020, pentru marcarea a 100 de ani de la Trataul de la Trianon, au fost mult diminuate din cauza cunoscutei pandemii. Cu toată această situaţie neprevăzută, atât în Ungaria, cât şi în România, instituţiile, asociaţiile, mass-media maghiară au organizat şi reflectat pe larg problematica Trianonului. Din multitudinea acestor manifestări redăm pe cele mai principale, aşa cum sunt prezentate în presa maghiară: Radio Kossuth a inaugurat emisiunea în 200 de ediţii „Cred într-o patrie”; Mişcarea „Patria Noastră” a iniţiat o propunere de abrogare a Legii de ratificare a Tratatului de la Trianon şi alta de strângere de semnături pentru înaintarea la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a unei solicitări de revizuire a Tratatului de la Trianon; iniţiativa primarului Budapestei, Gergely Karacsony, prin care a cerut cetăţenilor să oprească activitatea în capitala Ungariei, pentru un minut, în 4 iunie, ora 16.30, data şi ora deciziei de la Trianon; spectacolul „Anul Memorial Trianon la Teatrul Naţional din Budapesta”; publicarea scrisorii primului ministru al Ungariei, Orban Viktor (foto), către maghiarii din străinătate, document în care se face referire şi la comemorarea a 100 de ani de la Trianon. „Ungaria nu poate exista fără comunităţi transfrontaliere, ale căror drepturi, protecţie şi consolidare este sarcina şi responsabilitatea noastră comună”, a afirmat premierul Ungariei. Neuitând „rănile trecutului”, în acelaşi timp, unele articole transmit mesajul de încredere şi speranţă în viitor, subliniindu-se necesitatea de a „lucra pentru următoarele sute de ani”. O modalitate concretă enunţată privind soluţionarea consecinţelor „Dictatului” de la Trianon este cea a obţinerii autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc.
În toţi aceşti ani, presa de limbă maghiară din Ungaria şi din România informează pe larg cititorii despre „obsedanta” problemă a Trianonului. Materialele de presă abordează pe larg consecinţele actuale asupra maghiarimii din Ungaria şi din afara graniţelor acesteia ale evenimentului de acum 100 de ani şi prezintă propuneri pentru „remedierea acestei nedreptăţi istorice”. Tema în discuţie a fost abordată într-o multitudine de genuri jurnalistice, de la ştiri, reportaje şi interviuri, la redarea integrală a unor documente programatice. Opiniile exprimate aparţin, în cea mai mare parte, jurnaliştilor (de regulă cei mai apreciaţi lideri de opinie din generaţia vârstnică, dar şi din cea tânără), principalilor lideri politici şi civici din Ungaria şi din Transilvania (atât din aripa „moderată”, cât şi din cea „radicală”), dar şi unor istorici sau intelectuali „specializaţi” în problematica Trianonului din perspectivă maghiară.
Indiferent de genul jurnalistic sau de caracteristicile specifice ale „emiţătorilor”, problematica Trianonului este tratată exclusiv din perspectiva nostalgicilor după refacerea „Ungariei Mari”. În toate materialele de presă analizate sunt reluate şi repetate cu obstinaţie cunoscutele şi inconsistentele „teze” ale propagandei hungariste, conform cărora Ungaria ar fi fost „ciuntită” şi „nedreptăţită” la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919-1920 şi că marile puteri s-au „răzbunat” pe Ungaria, favorizându-i pe români, sârbi, sloveni, croaţi, cehi, slovaci şi austrieci, exprimându-se regretul pentru „destrămarea teritoriului istoric maghiar”. Peste tot, este folosită expresia „Dictatul de la Trianon”, deşi Tratatul de Pace de la Trianon n-a reprezentat nicidecum un „dictat”, n-a fost rodul unor decizii lipsite de „motivaţie concretă”, un act de răzbunare ori un „cadou” oferit României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
În numele şi pe altarul „intereselor comunităţii maghiare”, redacţiile publicaţiilor minoritare publică doar materialele care se înscriu în politica redacţională cu puternice accente etnocentriste, nostalgice şi neorevizioniste. Publicul ţintă al mass-media de expresie maghiară îl constituie, în principal, cititorii şi ascultătorii de limbă maghiară; mesajele acestora întreţin un ton revendicativ, o atitudine neamicală faţă de România.