Profesorul Vasile Stancu, la 70 de ani

Profesorul Vasile Stancu (foto), pentru apropiaţi Bebe, neobosit şi de nădejde colaborator al publicaţiei „Condeiul ardelean”, împlineşte, peste numai câteva zile, frumoasa vârstă de 70 de ani. Astăzi, cel care a realizat nenumărate interviuri pentru ziarul nostru, a acceptat rolul intervievatului. Aşadar, am făcut schimb de scaune şi, fiecare emoţionat de rolul lui nou, am început să discutăm.

- Domnule profesor, aveţi cuvântul!
- M-am născut în data de 3 aprilie 1946, în localitatea Zărneşti din judeţul Braşov. Tata, Vasile Stancu, era muncitor la staţia CFR Zărneşti, iar mama, Ecaterina, era casnică. Am doi fraţi mai mari, Niculina, economist, şi Ştefan, profesor de matematică, amândoi pensionari acum. În 1953, tata a fost mutat cu serviciul în staţia CFR Braşov Călători, în funcţia de conductor şi şef de tren, astfel că întreaga familie s-a mutat la Braşov, în cartierul muncitoresc din apropierea vechii gări centrale (zona Piaţa de Miercuri - Cartierul Provinciilor). După cei 12 ani de elev la şcoli braşovene, mi-am urmat chemarea: Institutul Pedagogic de 3 ani, Facultatea de Istorie-Geografie Bucureşti (1964-1967); Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie-Filosofie, secţia f.f. (1978-1982); Postuniversitar Filosofie, Academia de Studii Social-Politice, Bucureşti (1987-1988).
- Aţi fost profesor o viaţă întreagă. Pe unde v-au purtat paşii şi menirea de dascăl?
- În 1967, am primit repartiţie ministerială la Şcoala Generală Întorsura-Buzăului, unde am funcţionat la catedra de Istorie, până în anul 1976. În anul 1968, şcoala devine liceu şi în perioada 1971-1976, am ocupat funcţia de director adjunct. Din 1976 până în 1984, am fost detaşat la Casa Pionerilor Întorsura-Buzăului, unitate şcolară nou înfiinţată, având funcţia de director, apoi am ajuns la Sfântu-Gheorghe, ca şef la catedra de Istorie - Politică Externă a Cabinetului Judeţean de partid, unde am funcţionat până la 25 decembrie 1989. La 26 decembrie 1989, am revenit la catedra de Istorie de la Şcoala Generală Întorsura-Buzăului, unde, în perioada 1990-1994, am fost şi director adjunct. În 1994, m-am prezentat la concursul pentru ocuparea unei catedre în municipiul Sfântu-Gheorghe, unde locuiam împreună cu familia. În urma concursului, am obţinut titularizarea la noua Şcoală Generală Nr. 1 din Sfântu-Gheorghe, numită ulterior „Nicolae Colan”, unde am profesat până în 2010, când am ieşit la pensie, paralel având ore şi la Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”, fosta Şcoală de Cooperaţie din municipiu, actualul Liceu Tehnologic „Constantin Brâncuşi”. În perioada 1995-1997, am fost detaşat la Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna pe funcţia de inspector şcolar de istorie-religie-ştiinţe socio-umane, iar între 1997 şi 2008, am fost metodist, la disciplina Istorie, al ISJ Covasna.
- Aveţi în spate o carieră didactică de excepţie. Cea mai mare răsplată a unui profesor o reprezintă realizările elevilor pe care îi pregăteşte. Ce astfel de reuşite notabile aţi avut?
- Deoarece nu am ţinut o statistică a premiilor obţinute la concursurile şi olimpiadele şcolare cu elevii, în perioada 1967- 1994, nu pot spune concret câte locuri I, II, III am obţinut la fazele judeţene şi naţionale. Cert este că am obţinut premii, în marea lor majoritate la fazele judeţene. În perioada 1994-2004, la olimpiadele de Istorie, faza judeţeană, cu elevii de la Şcoala „Nicolae Colan” am obţinut trei premii I, două premii II, patru premii III, 14 menţiuni, la faza naţională un loc VII în ierarhia rezultatelor individuale şi un loc I cu echipa judeţului Covasna. În aceeaşi perioadă de timp, am obţinut cu echipa şcolii, la Concursul de Istorie „Mihai Viteazul şi visul Unirii”, organizat anual pe plan judeţean, patru premii I, trei premii II şi trei premii III, echipa fiind permanent pe podium, iar cu elevii Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”, mai multe premii II, III şi menţiuni. De asemenea, echipa a ocupat locul I la Concursul Judeţean de Istorie „Ştefan cel Mare - Putna-500”. Şi în anii următori, media rezultatelor la olimpiada de Istorie, faza judeţeană, şi concursurile de istorie s-a păstrat aproximativ la acelaşi nivel. Mai menţionez faptul că, în fiecare an, în perioada 1997-2010, în ziua de 6 decembrie, am organizat excursii cu elevii la mormântul patronului spiritual al şcolii, Mitropolitul Nicolae Colan, la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, unde au fost ţinute slujbe de pomenire şi au fost depuse coroane de flori. Am organizat zeci de excursii în întreaga Ţară, la obiectivele istorice şi spirituale. Am colaborat la revistele şcolare ale unităţilor în care am lucrat: Muguri a Casei Pionerilor, Zbor înalt a Şcolii Generale „Nicolae Colan” şi Aventura cunoaşterii a Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”. În anul şcolar 1996/97, pe când eram inspector şcolar, echipa judeţului Covasna a obţinut premiul I la faza naţională a Olimpiadei de Istorie desfăşurată la Brăila, clasându-se înaintea marilor centre universitare cu facultăţi de istorie, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara ş.a.m.d..
- Meritele dumneavoastră profesionale au fost recunoscute şi răsplătite prin diferite distincţii. În anul 2014, aţi primit Diploma de Excelenţă „pentru întreaga activitate derulată în sprijinul învăţământului românesc”, din partea Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna.
- Datorită rezultatelor obţinute în activităţile şcolare cu elevii, am fost distins, de-a lungul timpului, cu mai multe astfel de diplome: în 1983 şi 1989, Diploma de Onoare a Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionerilor; 1994-2010, Diploma de Onoare a Fundaţiei „Mihai Viteazul” pentru merite deosebite în pregătirea elevilor pentru concursul „Mihai Viteazul şi visul Unirii”; 2004, Diplomă „pentru întreaga activitate” din partea „Clubului copiilor şi elevilor” Întorsura-Buzăului; 2004, Diploma Fundaţiei Naţionale „Neamul Românesc” - Filiala Covasna pentru merite deosebite în pregătirea elevilor; 2010, Diplomă de Merit „pentru întreaga activitate din învăţământ” acordată de conducerea Şcolii cu Clasele I-VIII „Nicolae Colan”, Sfântu-Gheorghe; 2010, Scrisoare de Mulţumire din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna „pentru întreaga activitate depusă în slujba educaţiei”; 2014, Medalia „pentru întreaga activitate didactică” din partea Asociaţiei Pedagogilor Români” din Judeţul Covasna.
- Ce părere aveţi despre situaţia actuală a predării disciplinei Istorie în şcoală?
- Există o legătură directă între predarea istoriei naţionale a unui stat şi statutul său internaţional. Într-un stat independent şi suveran, istoria este scrisă şi interpretată de istorici pe baza cercetărilor izvoarelor scrise sau nescrise în spiritul cunoaşterii adevărului ştiinţific al evoluţiei poporului respectiv, de la apariţia sa şi până în prezent. Însuşirea sa de tânăra generaţie se face, în principal, prin intermediul şcolii pe baza unei concepţii unitare reflectată de programele şcolare elaborate de Ministerul Învăţământului din ţara respectivă. Cu totul altceva este când statul este dependent de un alt stat, uniune de state sau foruri internaţionale, în care interesele naţionale sunt subordonate acestora. După 26 de ani de guvernare iresponsabilă, de transformare a economiei naţionale, în mod deosebit a industriei, într-o ruină, vânzarea la preţuri de nimic a bogăţiilor naturale, precum şi a pământului, de 10 ori mai ieftin decât în afara statului, românii au fost aduşi în situaţia de a-şi părăsi Ţara, cu milioanele, pentru o bucată de pâine. În timpul celor peste 25 de miniştri perindaţi pe la cârma Ministerului Educaţiei, unii mai „specialişti” ca alţii, s-au făcut repetate „reforme” care, pur şi simplu, au bulversat învăţământul românesc. Dar, s-a constatat, spunea prof. univ. dr. Ioan Scurtu, că învăţământul „mai păstrează unele discipline prin care cultivă conştiinţa şi demnitatea naţională”, între care Istoria Românilor, Limba Română şi limba latină au un rol determinant. „Adevărul este - mai spunea istoricul Scurtu - că „reformatorii” au decis să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi evident, fără viitor… Pentru guvernanţi Istoria este un „pericol”, pentru că elevii, românii în general, vor şti de unde vin, ce au făcut şi ce au reprezentat de-a lungul timpului şi pot face comparaţii cu situaţia de astăzi… Lipsirea tineretului de cunoaşterea trecutului înseamnă ţinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziua de mâine. Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale Ţării, de care se ocupă politicienii, care, la rândul lor, fac „ceea ce trebuie” (adică ce li se cere). Se cultivă astfel înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni. De aici până la dezintegrare nu mai este decât un pas.” Acestea sunt motivele pentru care, spre exemplu, Istoria la ciclul gimnazial s-a redus de la 8 ore săptămânal, din care 4 ore de Istoria Românilor, la 5 ore săptămânal, din care doar 2 ore de Istoria Românilor. De reducerea conţinuturilor ce să mai vorbesc… Voievozilor Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare le sunt destinate 11 rânduri în manualul de clasa a VIII-a, Editura Humanitas Educaţional.
- Ni l-aţi prezentat pe Vasile Stancu, PROFESORUL. Dar judeţul Covasna vă cunoaşte profund implicat în activităţi cultural-civice…
- În perioada 1967-1984, cât timp mi-am desfăşurat activitatea la Întorsura-Buzăului, am făcut parte din formaţiile Casei de Cultură din localitate şi am fost redactorul emisiunii locale de radio, între anii 1974-1984. Sunt membru al Fundaţiei „Mihai Viteazul” de la înfiinţarea sa în 1990, unde am îndeplinit şi funcţia de preşedinte, actualmente fiind vicepreşedinte; sunt membru fondator, în 1992, al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, membru al Comitetului său de Acţiune şi membru al Comitetului de Conducere; membru fondator, din 2001, al Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna; membru fondator, în 1996, şi membru al Comitetului de Conducere al Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita; membru al Fundaţiei Naţionale „Neamul Românesc” - Filiala Covasna; membru al Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş; membru al Centrului European de Studii Covasna-Harghita; membru fondator al Grupului de Cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei. Am fost membru al Comisiei Inspectoratului Şcolar Judeţean de denumire a şcolilor, în perioada 1991-1997, şi membru al Comisiei Judeţene de aprobare a stemelor localităţilor şi de aprobare a numirii unor obiective şi străzi, dar numai în perioada în care la nivelul judeţului Covasna a fost un prefect român. Am fost înlocuit în aceste comisii de fiecare dată când în fruntea judeţului a fost un prefect maghiar. Ca activist, în toate aceste organizaţii neguvernamentale, am susţinut sute de expuneri, am participat la numeroase mese rotunde, dezbateri pe teme heraldice, manifestaţii civice, întâlniri cu ierarhii Bisericii Ortodoxe, parlamentari şi membri ai guvernelor postrevoluţionare, cursuri ale Universităţilor de Vară de la Izvorul-Mureşului şi Vălenii de Munte, întâlniri cu delegaţii ale românilor din Bulgaria, Bucovina, Serbia, Ungaria şi Republica Moldova, atât în Ţară, cât şi peste graniţe, cu preponderenţă în oraşele basarabene: Chişinău, Aneni Noi, Cahul etc..
- Îngăduiţi-mi să vă cer acum detalii despre Vasile Stancu, PUBLICISTUL şi CERCETĂTORUL istoriei locale, colaborator apropiat al Centrului European de Studii Covasna-Harghita.
- De-a lungul timpului, am colaborat la numeroase publicaţii: Cuvântul nou, Info Eurocarpatica, Mesagerul de Covasna (Sfântu-Gheorghe), Grai românesc, Informaţia Harghitei (Miercurea-Ciuc), Pro Memoria 1940-1945 (Cluj-Napoca), Cuvântul liber (Târgu-Mureş), revistele Vatra veche (Târgu-Mureş), Ţara Iancului (Deva), Claviaturi (Braşov). La Adevărul Covasnei, după 35 de ediţii de la apariţie numit apoi Condeiul ardelean, publicaţie regională difuzată în judeţele Covasna, Harghita, Mureş, Alba, Sibiu, Braşov şi prin abonament în întreaga Ţară, am publicat câteva sute de articole, problematica cuprinzând istorie naţională şi locală, cercetare istorică locală, literatură, cultură, politică, precum şi numeroase portrete de personalităţi naţionale, cât şi ale vieţii cultural-ştiinţifice contemporane, zeci de recenzii şi prezentări de carte sau publicaţii. În urma cercetării istorice şi arhivistice, am elaborat studii şi articole de istorie pe care le-am publicat în revistele de specialitate: Acta Bacoviensia (Bacău), Anuarul Arhivelor Mureşene Seria Nouă (Târgu-Mureş), Angvstia (Sfântu-Gheorghe), Acta Carpatica (Sfântu-Gheorghe), Sangidava (Topliţa), Pro Memoria 1940-1545 (Cluj-Napoca), Credinţă şi Mărturisire, Taină şi Mărturisire, Taină şi Comunicare (Caransebeş), Românii din afara graniţelor Ţării (Iaşi), 1918 - Un vis împlinit (Ploieşti), 1940 Dictatul de la Viena în istoria şi mentalul românilor (Oradea), Sesiunea de comunicări şi referate „Octavian Codru Tăslăuanu” (Bilbor), Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” (Sfântu-Gheorghe), Profesioniştii noştri (Sfântu-Gheorghe), ASTRA-Buzăul Ardelean (Întorsura-Buzăului), Eroii Neamului (Satu-Mare), Tradiţie, cultură, spiritualitate în Deda şi împrejurimi (Deda), Observatorul (Toronto, Canada), Art-Emis (Stuttgart, Germania). Bibliografia istorică personală cuprinde peste 100 de studii, numeroase articole şi comunicări ştiinţifice, în cea mai mare parte legate de Istoria Românilor din sud-estul Transilvaniei, de unele personalităţi din zonă sau din Ţară, precum Episcopii Justinian Teculescu şi Veniamin Nistor, Mitropoliţii Ardealului Nicolae Colan şi Vasile Mangra, Mitropolitul Bucovinei Visarion Puiu, Patriarhul României Miron Cristea, medicul şi astristul Pompiliu Nistor, scriitorul şi omul politic Octavian C. Tăslăuanu, de personalităţi contemporane nouă: istoricul Ioan Ranca, istoricul şi deputatul Petre Ţurlea, poetul şi publicistul Lazăr Lădariu, istoricul şi arhivistul Liviu Boar, profesorul şi publicistul Ilie Şandru, sociologul şi arhivistul Ioan Lăcătuşu, avocatul Ioan Solomon, etnograful Doiniţa Ana Dobrean, silvicultorii Ilie Muşat, Ion Micu, Ioan Cotici, Toth Arpad, preotul poet şi publicist Ioan Tămaş Delavâlcele, profesorul inginer Stela Buda, învăţătorul ghimeşan de excepţie Petrică Bilibok-Bârsan etc. şi de legăturile dintre românii din zonă cu românii din Moldova şi Ţara Românească, în perioada întregului Ev Mediu şi perioada modernă a Istoriei României. Pentru susţinerea studiilor şi comunicărilor ştiinţifice, numai în ultimii 15 ani, am participat la 160 de Simpozioane Naţionale şi Internaţionale, Sesiuni de Comunicări Ştiinţifice în 46 de localităţi din România şi Republica Moldova. Numeroase studii publicate de mine au fost folosite ca izvoare istorice şi bibliografice pentru lucrări de licenţă, doctorate şi cărţi publicate având ca temă Istoria Românilor din sud-estul Transilvaniei. Am alcătuit şi îngrijit volumele: Analele Şcolii Generale cu clasele I-VIII „Nicolae Colan” - 1994-2004, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2004; Mitropolitul Visarion Puiu contemporanul nostru, carte publicată pe internet, 2009; Cronologie istorică - Sfântu-Gheorghe - 550 de ani de atestare ca oraş, 550 pagini, împreună cu dr. Ioan Lăcătuşu şi drd. Vasile Lechinţan, postată pe internet, fragmente publicate în cotidianul „Mesagerul de Covasna”, în curs de apariţie la Editura Eurocarpatica; am îngrijit şi prefaţat cartea Ioan Lăcătuşu arhivist, istoric, sociolog la 65 de ani, două volume, 1264 pagini, în colecţia „Profesioniştii noştri”, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2012; am prefaţat şi îngrijit, împreună cu Ioan Lăcătuşu, volumul Ilie Şandru, 60 de ani în slujba învăţământului şi culturii româneşti, în colecţia „Profesioniştii noştri”, 624 pagini, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2013; am îngrijit şi am scris cuvântul introductiv la vol. I Eseuri de Ioan Tămaş Delavâlcele, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2013; la volumul Nunta ghimeşană, de Petrică Bilibok-Bârsan, Editura „Print”, Bacău, 2014, am scris prefaţa; volumul Ioan Solomon la 60 de ani, ediţie îngrijită de Ioan Lăcătuşu şi Vasile Stancu în colecţia „Profesioniştii noştri” (2015). Am în pregătire pentru publicare două volume de istorie locală, unul împreună cu dr. Ioan Lăcătuşu şi altul cu studii proprii.
- Ne dezvăluiţi, în avanpremieră, subiectul acestora?
- Contribuţii la istoria românilor transilvăneni - cuprinde 30 de studii personale publicate în diverse reviste de specialitate şi 30 de articole de istorie publicate în Adevărul Covasnei şi Condeiul ardelean. Studiile tratează în special teme privind istoria unor organizaţii locale din judeţele Trei Scaune (sau Covasna), Harghita, Mureş (Frontul Plugarilor, ASTRA, Straja Ţării), tradiţiile românilor din zonă, relaţiile funciare şi silvice, activitatea unor personalităţi (Justinian Teculescu, Nicolae Colan, Veniamin Nistor, Vasile Mangra, Octavian C. Tăslăuanu), evenimente şi personalităţi ale istoriei naţionale - războiul de reîntregire naţională, revoluţia de la 1848-1849, Marea Unire, Unirea Principatelor, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.. Cartea va avea aproximativ 400 de pagini. Volumul Aspecte privind istoria românilor transilvăneni în acte şi documente, în aproximativ 450 de pagini, va cuprinde 27 de studii scrise în colaborare cu dr. Ioan Lăcătuşu, privitoare la evenimente şi personalităţi, bazate pe documente din Arhiva Naţională - Filiala Covasna.
- Ştiu că nu vă place să vă lăudaţi, însă vă rog să ne spuneţi despre numeroasele premii şi distincţii primite, de-a lungul anilor, pentru devotamentul avut ca om al cetăţii.
- În urma activităţilor desfăşurate în domeniul civic, cultural-ştiinţific şi de valorificare a documentelor arhivistice, am fost distins cu numeroase Diplome de Excelenţă, de Onoare, Jubiliare şi medalii: 1974 - Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă”; 1977 - Insigna „100 de ani de independenţă naţională - 1877-1977”; 2006 - Diplomă pentru merite deosebite „în activitatea de cinstire a memoriei Eroilor şi Martirilor Neamului Românesc” din partea Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”, Bucureşti; 2008 - Diploma de Onoare a Arhivelor Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Covasna, „pentru merite deosebite în sprijinirea Direcţiei Judeţene Covasna a Arhivelor Naţionale în vederea realizării misiuni sale de administrare a patrimoniului documentar în spiritul legii şi în slujba comunităţii”; 2008 - Medalia aniversară „90 de ani de la Marea Unire - 1918-2008” a Consiliului Judeţean Arad; 2008 - Medalia „600 de ani de la prima atestare documentară” şi insigna aniversară, din partea Arhivelor Naţionale Bacău şi Primăria Municipiului Bacău; 2009 - Diplomă de Excelenţă din partea Asociaţiei „Visarion Puiu”, Roman, „pentru contribuţiile aduse restituirii personalităţii Mitropolitului Visarion Puiu, slujitor al Bisericii şi al idealurilor Neamului Românesc”; 2010 - Diplomă de Onoare din partea Instituţiei Prefectului Judeţului Satu Mare „pentru merite deosebite în promovarea valorilor naţionale româneşti”; 2010 - Diplomă de Excelenţă a Fundaţiei Culturale „Mihai Viteazul”, Sfântu-Gheorghe, „pentru activitatea desfăşurată în cadrul Fundaţiei”; 2010 - Diplomă de Excelenţă conferită de Asociaţia Judeţeană Cluj a Cetăţenilor Români Refugiaţi - Strămutaţi, Expulzaţi şi Deportaţi „pentru deosebita contribuţie la promovarea valorilor istoriei, tradiţiilor şi idealurilor Poporului Român de unitate, solidaritate, coeziune în interes naţional”; 2011 - Diplomă de Onoare din partea ASTRA, Despărţământul Covasna-Harghita, „pentru fidelitatea şi devotamentul cu care slujiţi idealurile astriste”; 2011 - Medalia „Asociaţiunea ASTRA - 150 de ani (1861-2011) a ASTREI centrale de la Sibiu „ca simbol al gratitudinii noastre pentru meritele deosebite în implementarea activităţii Asociaţiunii ASTRA şi promovarea culturii naţionale”; 2011 - Medalia şi insigna aniversară „60 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Naţionale Arad”, din partea conducerii Arhivelor Naţionale Arad; 2011 - Diplomă de Excelenţă din partea Arhivelor Naţionale Bacău „pentru activitatea de cercetare şi valorificare a informaţiilor din documente, precum şi pentru aportul adus în vederea promovării imaginii instituţiei Arhivelor Naţionale”; 2011 - Scrisoare Omagială din partea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita, Mureş cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani; 2012 - Medalia comemorativă „Miron Cristea 1868-1939” din partea Fundaţiei „Miron Cristea” şi a Primăriei Municipiului Topliţa; 2012 - Diplomă de Onoare din partea Cercului ASTRA Bilbor „pentru meritele deosebite în studierea şi cunoaşterea personalităţii şi operei scriitorului Octavian Codru Tăslăuanu”; 2012 - Diplomă de Excelenţă a Fundaţiei Culturale „Mihai Viteazul”, Sfântu-Gheorghe, „pentru performanţe deosebite şi contribuţii de valoare în cadrul comunităţii”; 2012 - Diplomă de Excelenţă din partea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, Sfântu-Gheorghe, „pentru contribuţia adusă la păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti în judeţul Covasna”; 2012 - Diplomă jubiliară, din partea Primăriei Municipiului Arad, Serviciului Judeţean al Arhivelor Statului Arad, Centrului Cultural Arad, cu ocazia Centenarului Zbor al lui Aurel Vlaicu, Arad, 1912-2012; 2012 - Diplomă Specială „pentru colaborare fructuoasă în domeniul limbii române şi a istoriei naţionale” din partea Liceului „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ, Serbia; 2013 - Diplomă din partea Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, Deva, „pentru promovarea constantă în scrierile şi articolele publicate a spiritului de românism, de frumos, de valoare, de unitate, dreptate şi demnitate”; 2013 - Medalia jubiliară „A X-a Conferinţă Ştiinţifică a Arhivelor Naţionale Arad” din partea Filialei Arad a Arhivelor Naţionale; 2015 - Laudatio din partea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pentru sprijinul acordat FCRCHM în primul său deceniu de activitate, întru păstrarea şi afirmarea identităţii culturale, asigurarea dăinuirii româneşti şi apărarea demnităţii naţionale pe binecuvântatele meleaguri strămoşeşti; 2015 - Diploma de Excelenţă din partea Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, Filiala judeţului Satu Mare, în semn de înaltă apreciere pentru interesul deosebit şi angajarea dovedite în promovarea cu responsabilitate a acţiunilor dedicate cinstirii eroilor, temelia unităţii şi propăşirii Neamului Românesc.
- Dacă ar fi să privim în urmă, putem spune că sunteţi un om care şi-a dedicat viaţa meseriei. Haideţi să facem cunoştinţă şi cu Vasile Stancu, FAMILISTUL.
- Sunt căsătorit, din 1967, cu Ileana Parascan, absolventă a Institutului Pedagogic de 3 ani, Bucureşti, facultatea de Istorie-Geografie, colegă de an, născută în Capitală, care a primit repartiţie ministerială la Sita-Buzăului. În familia noastră, doar eu şi soţia nu suntem matematicieni. Asta pentru că, în liceu, am avut o profesoară de Istorie extraordinară, îi ţin minte şi numele, Stela Marinescu. Şi frumoasă, şi deşteaptă. Toată clasa (profil de Matematică!) învăţa Istorie de dragul ei. Şi, în loc să dau examen la Matematică, cum mă pregătisem ani de zile, unde erau 5-6 candidaţi pe loc, m-am dus la Bucureşti, la Istorie, şi am concurat cu alţi 12 candidaţi pe loc. Dar mi-a plăcut Istoria întotdeauna. Şi soţia este profesoară de Istorie. Avem doi copii: Alina, născută la 18 septembrie 1968, absolventă a Universităţii Bucureşti, Facultatea de Matematică, promoţia 1990, doctor în matematică, 1995, la Universitatea Rochester, statul New York, SUA, actualmente profesor universitar la Universitatea „Concordia” din Montreal, Canada; şi Alin Adrian, născut la 15 mai 1975, absolvent al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Matematică, promoţia 1997, doctor în matematică, 2004, al Universităţii Buffalo, statul New York, actualmente conferenţiar universitar la Universitate Columbus, statul Georgia, SUA. Avem trei nepoţele în America, iar în Canada, Alina are un băiat. Nu vin foarte des în România. Ne e dor de ei, dar vorbim şi ne vedem în fiecare sfârşit de săptămână, prin internet. Le trimitem cărţi în Limba Română, basme, povestiri, fostele manuale de Istorie din România… Copiii noştri iubesc România! Au ajuns acolo în căutarea unei vieţi mai bune, nu se puteau realiza profesional aici. Băiatul câştigă 90.000 de dolari pe an. A plecat de la un salariu de 800 de lei…
- Am văzut în ultima ediţie a „Condeiul ardelean” o statistică pe care aţi făcut-o cu date din/despre colecţia „Profesioniştii noştri”, realizare de excepţie a Editurii Eurocarpatica şi a Centrului European de Studii Covasna-Harghita. Ce părere aveţi despre un volum dedicat profesorului, activistului civic, publicistului, cercetătorului Vasile Stancu?
- Să fac parte din rândul celor prezentaţi în această colecţie, ar fi o foarte mare onoare. Dacă unii s-au gândit la acest lucru… poate la 75 de ani.
- Un mesaj pentru cititorii publicaţiei noastre? Care, de fapt, sunt cei care vă urmăresc, ediţie de ediţie, materialele publicate aici.
- Fiind colaborator la această publicaţie serioasă, de atitudine şi cultură, editată aici, prin părţile noastre, unde traiul nu este chiar cel mai uşor, primesc multe reacţii de la cititori, mai ales de la cei din Ţară. Eu mă aşez în genunchi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa cititorilor de la „Condeiul”, pentru faptul că ne citesc şi mă citesc. Şi multă sănătate le doresc!

Vă urăm să vă citească mult timp de acum încolo, domnule profesor Vasile Stancu! La Mulţi Ani, cu sănătate şi frumoase realizări şi pe mai departe!