Răchiţele, la întâiu a lui Cireşar, 2010 de la Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos


Autor: 

prof. Alexandru Ciubîcă

Dragu’ mamii drag,

Am pus azi ţăruza pe hârtie, da’ de bine nu-ţi pot a scrie. Drag mi-ai fost când stăteai acolo, mic-mic, în copaie, şi când, drăgălaş, mai şi dădeai din picioruşe. E drept, parcă şi pe atunci ele zâceau stâng-drept, stângdrept, ca la armată. Şi uite că năravul ăl prost de pe atunci nu l-ai lăsat nici amu, de vrei ca o ţară întreagă să facă stâng-drept, stâng-drept înaintea ta şi a cârmaciului fără corăbii, care te cam duce de năsuc.
Maică, să mă ierţi, da’ noi, din neam în neam, n-am văz’t pre bine. Şî tot am fost pe la poticari de ne-au făcut înaintaşi. Aşa că, dragu’ mamii, cum cutezat-ai tu, cu viderile alea scurte, să porţi neamul ăsta înspre viitor? Parcă n-a mai fost unu’ ca tine, tot de pe la noi şi tot chior, mi să pare, care vide luiminiţa de la capăt de tunel şi care tot în beznă s-o scufundat?!
Nesăbuinţa ta, fi ule, iar ţi-o plâng: cum ai putea tu să dai, cu pumnuţu’ tău, în toţ hoţii din astă ţară, că-s ei 300, că-s 500, că-s câteva sute de mii? Ori te prefaci numa’ că vrei să faci asta, ca să te tot cheme să te pună pe sticlă, ş-atunci, dragule, începe a-mi fi ruşâne cu tine! Iar amu’, dac-ai ajuns la ananghie, altă cale n-ai găs’t decât să tai din salariile şî pensiile amărâţâlor?
Şî ce-i cu vaporeanul ăla cu care te-ai înhăitat? Când eram şî ieu tânără, un pluş mi-e făcut ochi dulci. Da’ mama mi-o zis: „Plutăreţul să tot duce / Inima o să-ţi usuce!”. Vezi, dragul mamii, să n-ai vreo sminteală şi să nu ajungi de basnă din astă urâtă cârdăşie!
În vremea „fostului” şi „împuşcatului” bună şcoală ai mai făcut; că de nu era el şi regimul lui, cum tare sărăcuţi mai eram, ş-acum dădeai cu coastă şi muierea îţi căpălea ogoru’. Ş-ai ajuns, dragu’ mamii, la Universitate. Şî bine ar fi fost să rămâi acolo, nu să te apuci de prostii şî de politică! Ai tras, puiu’ mamii, la un fotei portocaliu-căcăniu, dungat verzui pe la margini, şî rău ai făcut! Trăbuia să stai pe ouţăle tale, că ai fi rămas un om curat, nu ca azi, când te blastămă nu tot’ satul, ci o ţară întreagă… Tu tăt n-ai înţăles că de unde nu-i, nici Dumnezău nu cere şî trăbuia să laşi altora politichia şî să te fi ocupat cu ceea ce te pricepi!
Mamă, de luni de zile parcă nu-mi mai vine a ieşi din casă; nu de frică, ci de ruşâne: că în satul acesta am vinit pe lume, aici am trăit ş-aicea aş vrea să mor. Iar ochii tuturora parcă mi-aruncă o dojană: de ce, lele, îţi laşi fi ciorul să-şi facă în aşa hal mendrele prin capitală? Şî din copchil de lele şî din sămânţă ră şî afurisâtă nu te mai scot! Ba unii mai spun că pune-vor în mămăligă silistă şi pucioasă, să vadă mapamondul că şî ea poate face bum-bum! Fereşte-ne, Doamne, de o aşa năpastă! Şî azi mi s-o împlut sufletul de amărală, când am văz’t că tăt românu’, din Botşăni şî până-n Timişoară, din Constanţă şî pân’ la Baie o ieşât în stradă şi-n piaţă şî te-or probozât! Şî ai grijă, puiule, că răii ăia au început să strige că şî poliţia e cu ei şî c-o să bată la uşa ta; şî de te-o părăsi şî armata şî ăi cu ochi albaştri şî cu păru’ scurt, Târgoviştea te paşte! Doamne- nconjură şî ne păzeşte!
Aşa că, dragu’ mamii, fă bine şî te coboară încetişor de pe foteiul acela lunecos, ai grijă să nu-ţ rupi oscioarele, şî vin’ degrabă „în căsuţa noastră dragă”, lângă
A ta îndurerată mamă, care cu tot sufl etul te aşteaptă. Pentru conformitate,
N.B.: Acest material este un pamfl et şi el trebuie interpretat ca atare.

Categorie: