RĂU ŞI BINE

În fiecare zi şi noapte mă cert cu Bunul Dumnezeu,
De câte rele zac în oameni şi cât de răi sunt mai mereu,
De câte-n el păcate încă de-o bună vreme se adună
De parc-ar fi de-acum sfârşitul, la astă lume, ce-i nebună.

Eu tot Îi cer în rugi, fierbinte, oprească timpul Lui în loc,
Adune răul într-o parte şi-ntr-o clipită deie-i foc,
Rămâie cealaltă curată de-acuma cât o fi să fie,
Dar Domnul, cu înţelepciunea-i, voi ştiţi ce tot îmi spus-a mie?

Că de aşa cum cer Ar face, am fi mai toţi în partea rea,
Că nu doar fapta, ci şi gândul la toţi din noi, e-n partea cea
În care-am vrea, fără a spune, să fim ca ceia păcătoşi,
Plin de avere şi putere, da-n vorbe suntem mincinoşi.

Aşa că n-ar mai fi cu cine să ţină lumea pământească,
Iar pentru două babe surde, ce nu au cum păcătuiască,
Nu-i târgul bun şi rost nu are pe ceia răi să mi-i stârpească,
Că mult n-o trece şi cei bunii, vor şti din nou să se-nhoţească.

De-aceea lumea să rămâie aşa cum e, şi cum o ştim,
Cât rău în viaţa asta facem, la urmă tot noi îl plătim,
Ne-a dat Măritul judecată să cântărim ce-i rău şi bine,
Să facem cum ne duce capul, c-apoi răsplata-n urmă vine.

Categorie: