Războiul româno-român

E o sintagmă verosimilă care exprimă realitatea din comunitatea românilor de pretutindeni. S-a răspândit vestea în toată lumea că zavistia, pizma şi ura fac ravagii între românii de acasă şi din diaspora. Dacă trei români se întâlnesc în societate şi se văd pentru prima oară, după primul schimb de replici, doi se vor uni în mod tacit şi viclean pentru a-l reduce la tăcere pe al treilea. Balada Mioriţa este pilduitoare în acest sens.
Oriunde ai intra, în cancelaria unei şcoli, în spitale, cazărmi şi instituţii de tot soiul veţi fi martorii unei atmosfere de încrâncenare, de pizmă şi de ură a unora împotriva celorlalţi. E o stare vecină cu nebunia de clevetire, de defăimare şi de instigare la ură de îţi vine să iei calea pustiei.
Chiar nu aveau loc cei doi ciobani, dintr-o mie şi mai bine de munţi câţi alcătuiesc Carpaţii româneşti, să pască oile? Chiar nu aveau aer să respire şi loc să trăiască? Noi, când nu avem duşmani în afara hotarelor, ne facem fulgerător în interiorul Ţării.
Desigur că este loc destul pe pământ, dar avem în genă răutatea lui Cain. Toţi, fără excepţie, am moştenit starea de cuget trupesc a lui Cain. Ne salvează doar împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu din Evanghelie.
Nu aveau loc în Ţară cei cinci milioane de români care suferă acum în bolgia emigraţiei sau a străinătăţii? Aveau şi este loc berechet! Dar nimeni nu se ridică dintre ai noştri să pacifice stare de război dintre români. Dacă în Parlament e sfadă, la televizor este mândrie drăcească şi senzualitate maximală. Pe internet domneşte pornografia şi vulgul; atunci chiar nicio instituţie nu se angajează să cureţe internetul de abjecţia sodomiei?! În timp ce musulmanii şi budiştii au scos de pe internet orice vulgaritate, la noi domnesc Drepturile omului inspirate din atmosfera infernului şi a iraţionalului. Deci instituţiile par a fi apocaliptice, iar cei care le conduc nici nu au discernământul cuvenit să înţeleagă că slujesc forţei răului. Cum facem să vină pacea pe cerul şi pământul României? Fără îndoială că apelăm la Sfinţi, la prietenii lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur „… descoperă oamenilor că refacerea morală şi spirituală a lumii e strâns legată de ascultarea şi împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu”.
Dar… mai suntem capabili să lăsăm telefonul, televizorul şi internetul şi să citim Cartea Cărţilor? Şi să începem cu Vieţile Sfinţilor, aşa cum cu atâta dragoste şi patos îndemna Părintele Nicolae Steinhardt. Să mergem la Sfânta Biserică. Să rugăm preotul din Parohie să slujească Sfânta Liturghie în fiecare zi.
Să ducem copiii şi tinerii la Cateheză în fiecare sâmbătă înainte de Vecernie, cum au îndemnat o mulţime de cuvioşi Sfinţi Părinţi. Prin urmare, rugăciunea la Domnul Iisus Hristos poate într-o clipă aduce pacea între români.