Reeditarea integrală a volumelor, studiilor, articolelor şi conferinţelor lui Nicolae Iorga, referitoare la Transilvania şi la românii ardeleni (II)


Un proiect de anvergură
Autor: 

dr. Ioan Lăcătuşu

Spiritul enciclopedic al marelui istoric este pe deplin evidenţiat în abordarea istoriei ungurilor în general, şi a celor din Ardeal, în special. Aria subiectelor pe această temă este foarte vastă, de la problemele de fond ale continuităţii românilor la principalele evenimente care au marcat istoria acestor locuri, după aşezarea ungurilor în câmpia Panoniei şi extinderea dominaţiei lor asupra Transilvaniei, până la aspectele punctuale referitoare la Revoluţia de la 1848/1849, dualismul austro-ungar, procesul memorandiştilor, înfiinţarea Episcopiei de Hajdu- Dorog şi „lupta cu revizionismul maghiar” din perioada interbelică ş.a.. Raportate la situaţia de astăzi, când atâtea lucrări tendenţioase ale istoriografiei maghiare, cât şi demersuri publicistice care răstălmăcesc adevărul istoric, sau au mesaje nostalgice şi revizioniste, rămân fără răspunsurile cuvenite din partea mediului academic şi publicistic românesc, prestaţia ştiinţifică şi publicistică a lui Nicolae Iorga este impresionantă şi rămâne un model exemplar de urmat. Deşi nu beneficia de facilităţile existente în prezent de transmitere a informaţiei, totuşi, marele savant, găsea timpul şi modalităţile adecvate de a da replicile cuvenite, atât colegilor istorici maghiari şi celor din alte ţări care susţineau „teoriile” acestora, cât şi ziariştilor de la publicaţiile maghiare centrale sau regionale. În acest sens, deosebit de utile sunt „Notele şi comentariile”, publicate la sfârşitul volumelor cinci, şase şi şapte. De remarcat ţinuta ştiinţifică a volumelor, care sunt însoţite de „note asupra ediţiei”, „addenda”, şi „indice de nume”.
Volumul 1, intitulat Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, a apărut la editura amintită din Bucureşti, în anul 2005, ediţia fiind îngrijită şi prefaţată de I. Oprişan. Pe coperta a IV-a, I. Oprişan redă un citat din prefaţa volumului, în care se spune: „Conştient ca nimeni altul de importanţa Transilvaniei în ansamblul existenţei naţionale (istorice, sociale, culturale, politice etc.), Nicolae Iorga i-a acordat o atenţie cu totul aparte, scriind, probabil, despre această parte a ţării mai mult decât despre oricare altă provincie istorică românească. Volumul de faţă deschide seria reeditărilor tuturor volumelor şi articolelor dedicate de marele istoric Transilvaniei”.
Prefaţa intitulată „O carte care a înrâurit istoria” cuprinde subtitluri care vorbesc elocvent despre analiza pertinentă făcută lucrării reeditate: O oglindă a românimii, Pe urmele lui Eminescu, Când a călătorit N. Iorga în Transilvania, Trăsături distinctive ale lucrării, Idei istorice fundamentale, Manifestări de intoleranţă, aspecte literare şi o operă memorabilă, din care cităm: „Scrisă dintr-o suflare, la 34 de ani, în plină epocă de expansiune a personalităţii sale, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească sintetizează toate calităţile ştiinţifice şi artistice ale lui Nicolae Iorga. Îndrăzneala aventurii în experimente dificile şi periculoase, orizonturile larg deschise către toate zările istoriografiei şi umanisticii, puterea de anticipare a viitorului, forţa de materializare a gândului, patosul trăirilor sufleteşti şi, mai presus de orice, iubirea neţărmurită faţă de tot ce e românesc se străvăd cu prisosinţă în paginile cărţii, care a devenit, după apariţie, una din pârghiile de influenţare a istoriei însăşi, trezind conştiinţe şi apropiind ceasul întregirii noastre naţionale”.
În volumul 1, sunt reproduse prefeţele la ediţiile a I-a şi a II-a, precum şi cele 24 de „cărţi”, respectiv capitole, după cum urmează: Ţinutul Braşovului, Ţinutul Făgăraşului, Ţinutul Sibiului, Ţinutul Miercurii şi Sebeşului, În jurul Albei-Iulii, Ţinutul Orăştiei, Ţinutul Haţegului, Ţinutul Inidoarei, Ţinutul Devei, Munţii Apuseni, În Ţara vinului, Ţinutul Târnavelor, Aiudul, Turda şi Clujul, Pe Valea Someşului, Ţinutul Bistriţei, Maramurăşul, Baia Mare şi Chioarul, Sălagiul, Sătmarul, Oradea Mare, Ţinutul Beiuşului, Aradul şi împrejurimile, Banatul de Sus, În Banatul de Jos, Cu trenul prin Banat şi mijlocul Ardealului, Prin secuime şi În părţile liberate, la 1923.
Ioan Oprişan încadrează primele volume ale lui Nicolae Iorga despre Transilvania, în aşa-zisa categorie a „însemnărilor de călătorie”, la hotarul dintre literatură şi diverse genuri ale comunicării, dar, având în vedere formaţia specială a autorului şi atât de frecventele instrucţiuni în trecutul localităţilor şi zonelor cercetate... lucrările se situează, la interferenţa cu expozeul istoric, căpătând, nu odată, aspectul de studiu propriu-zis de istorie sau de comentariu de documente..., dar pot fi privite ca un amplu şi documentat reportaj în actualitatea imediată a ţinuturilor locuite de români.
Îngrijitorul volumului evidenţiază ideile istorice fundamentale prezente în primele volume ale marelui savant despre Transilvania: continuitatea neamului românesc în Transilvania din timpuri imemoriale, permanenţa legăturilor dintre românii de pe ambele versante ale Carpaţilor... acordând o atenţie deosebită ţinuturilor, localităţilor şi cetăţilor ridicate sau stăpânite de domnii români în cuprinsul Transilvaniei, importanţa acordată intelectualilor (preoţi, ierarhi, învăţători) în deşteptarea conştiinţei naţionale şi îmbunătăţirea soartei românilor din Transilvania. La acestea se adaugă observaţii pertinente precum: sporul nostru numeric - semn sigur al izbânzilor de mâine ori manifestările de intoleranţă faţă de români.
(va urma)

Categorie: