Reeditarea integrală a volumelor, studiilor, articolelor şi conferinţelor lui Nicolae Iorga, referitoare la Transilvania şi la românii ardeleni (III)


Autor: 

dr. Ioan Lăcătuşu

Volumul 2, intitulat Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, volumul I. Până la mişcarea lui Horea (1784), a apărut în anul 2006, ediţie îngrijită şi prefaţată de Ioan Oprişan. De data aceasta, prefaţa îngrijitorului de ediţie este intitulată „O carte cerută de vremuri” şi cuprinde subtitluri precum: „Istoria - carte de învăţătură, Preexistenţa şi continuitatea românilor în Transilvania, Funcţiile statului naţional suplinite în Transilvania de Biserică”, din care cităm: „Un popor care simte nevoia unei vieţi politice, poate s-o trăiască în afară de formele politice. Poporul românesc din Ardeal, care este capabil de o viaţă politică, pe care a trăit- o de multe ori în formă străină şi-a trăit pe urmă alături de partea de viaţă pe care a dat-o străinului, viaţa sa proprie în forme religioase pe care în locul voievodului a răsărit vlădica, în locul cneazului sau judelui, protopopul, în locul ostaşului - preotul”.
Cele 20 de capitole ale volumului sunt intitulate astfel: „O introducere despre cuprins şi metodă; Românii din Ardeal înaintea cuceririi ungureşti şi a aşezării saşilor; Aşezarea saşilor în Ardeal şi urmările pentru români; Românii din Ardeal şi urmările năvălirii tătărăşti până la stabilirea dinastiei angevine; Noua situaţie a românilor sub Angevini; De la moartea lui Ludovic cel Mare până la Iancu-Vodă de Inidoara; Fenomene sufleteşti în viaţa românilor din Ardeal în decursul veacului al XV-lea; Feude domneşti în Ardeal şi Vlădici pentru români; Un domn moldovean râvnitor al Ardealului; Petru Rareş şi opera lui; Românii din Ardeal şi reforma religioasă; Mihai Viteazul şi Ardealul: „Craiul Mihai”; După Mihai Viteazul până la noua consolidare a Ardealului; Românii din Ardeal în epoca Rakoczeştilor: lupta pentru naţionalitate în forma „legii româneşti”; Românii din Ardeal de la căderea dinastiei Rakoczy până la unirea bisericească; Viaţa românilor din Ardeal în epoca ocupaţiei şi stabilirii austriace; Imperialii în Ardeal: unirea cu Biserica Romei; Decăderea Bisericii unite în luptă cu ortodoxia sârbească; Vlădicia de Făgăraş; Lupta pentru drepturile politice româneşti a Vlădicăi Ioan Ionechentie Clain; Mişcări ţărăneşti ale românilor în numele Ortodoxiei; Cele dintâi pregătiri ale liberării românilor prin cultura naţională: Blajul şi cărturarii neatârnaţi”.
Pe coperta a IV-a este redat un citat din Prefaţa volumului, datată Vălenii de Munte, 8 septembrie 1915, în care se spune: „Mă voi îngriji de traducerea (cărţii) într-o limbă mai înţeleasă în lume. Azi, mai ales, cred că e nevoie să se ştie de toţi că n-am fost acolo (în Transilvania) o plebe fără trecut şi fără aspiraţii, că dacă noi am căzut, luptasem şi, dacă am răbdat, ne durea totuşi, că în fundul celor mai adânci temniţi, peste dărâmăturile edificiului nostru naţional, am văzut o stea, totdeauna aceeaşi - care ne cheamă şi astăzi, până vor fi oameni care să îndrăznească, simţindu-se tari, a merge după dânsa, până la capăt”.
Volumul 3 este intitulat Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, volumul II. De la mişcarea lui Horea până azi (1915) şi a văzut lumina tiparului tot în anul 2006, la aceeaşi editură Saeculum I.O., ediţia fiind îngrijită şi prefaţată tot de Ioan Oprişan
Pentru a ne forma o idee despre conţinutul volumului, redăm şi în acest caz titlurile celor 21 de capitole: „Înainte de răscoala lui Horea; Împăratul şi răscoala lui Horea; Izvoarele mişcării lui Horea şi caracterul ei; Măsuri legislative şi schimbări constituţionale supt Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea; Românii în cursul războaielor napoleoniene; Vasile Moga, episcop neunit în Ardeal; Emigraţia intelectualilor ardeleni şi bănăţeni în Principate; Noua presă ardeleană şi manifestaţiile politice dintre anii 1830-1840; Personalitatea lui Andrei Şaguna; Pregătirea mişcării de la 1848; Mişcarea de la 1848: ziua de 3 mai; Urmările zilei de 3 mai 1848; Era speranţelor: începutul domniei lui Francisc-Iosif I; Triumful Împăratului şi răsplata românilor; Lupta pentru Mitropolia nouă; „Noua eră austriacă” până la dualism şi românii; Dualismul austro-maghiar şi românii; Cultura populară la românii din Ungaria în preajma anului 1870; Agonia activismului (1868 - 1872); Până la programul din 1881; Formarea „Partidului Naţional Român”; „Memorandul” şi urmările sale; Epilog. O scrisoare inedită din 1849 a lui Nicolae Bălcescu către Costachi Glogoveanu”.
Pe coperta volumului, îngrijitorul acestuia redă un citat al lui Nicolae Iorga, în care istoricul reia tema importanţei Bisericii pentru prezervarea şi afirmarea identităţii confesionale, lingvistice şi culturale a românilor ardeleni: „Un popor care simte nevoia unei vieţi politice poate s-o trăiască în afară de formele politice. Poporul românesc din Ardeal, care este capabil de o viaţă politică, pe care a trăit- o de multe ori în forma străină - şi noi suntem datori să urmărim forma străină supt care se ascunde viaţa noastră naţională, care a trăit viaţă militară numai supt steagul regilor Ungariei secole întregi, şi de aici a răsărit un Ioan Corvinul -, poporul acesta şi-a trăit pe urmă, alături de partea de viaţă pe care a dat-o străinului, viaţa sa proprie în formele religioase prin care în locul voievodului a răsărit vlădica, în locul cneazului sau judelui, protopopul, în locul ostaşului, preotul. Astfel, la dânşii viaţa aceasta bisericească este nesfârşit superioară ca valoare vieţii bisericeşti de la noi, fiindcă în singura formă pe care ei o aveau la îndemână au concentrat toate necesităţile lor de manifestare pe toate terenurile”. (va urma)

Categorie: