„Revoluţiile române transilvane de la 1784 (234 de ani), 1848 (170 de ani) şi 1918 (100 de ani) cu ofurile, cicatricile şi rănile lor care mai dor”

Cronica Festivalului cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, organizat de Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” Deva, ediţia a XI-a, 18-19 mai 2018

În mai 2011 scriam pentru prima dată în „Condeiul ardelean” despre Asociaţia non-profit şi apolitică „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara, arătând ce este şi pe cine reprezintă această organizaţie neguvernamentală, cu un nume de mare rezonanţă şi semnificaţie istorică. Impresionat fiind de gama largă a activităţilor desfăşurate, în mod deosebit cu tineretul şcolar, afirmam că „Asociaţia trebuie cunoscută de orice român”. Reamintesc că Asociaţia a luat fiinţă cu aproape 11 ani în urmă şi şi-a propus în statutul său, cuprinzând 7 capitole, cu 28 de articole, scopul, obiectivele, mijloacele, metodele şi formele de acţiune, organele de conducere, cine poate deveni membru, patrimoniul - în general tot ce prevede legislaţia actuală pentru funcţionarea legală a unei organizaţii apolitice şi non-profit. După cum mărturisea pe atunci ing. Ioan Paul Mărginean, preşedintele fondator al Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, „Statutul poate fi sintetizat, în câteva fraze, redate de Avram Iancu. Acestea reprezintă, în fapt, testamentul său, întocmit la Câmpeni în ziua de 20 decembrie a anului 1850, intitulat Ultima mea dorinţă, devenit totodată un preţios document istoric şi îndrumar pentru generaţiile viitoare, pe care vă rog să-l publicaţi pentru ştiinţa cititorilor dumneavoastră. Pentru ştiinţa tuturor românilor, Asociaţia a aşezat o placă comemorativă cu textul parţial al acestuia la mormântul Iancului din Pantheonul Naţional de la Ţebea. Iată textul: „Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd naţiunea mea fericită… Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele”. Fiecare cuvânt sau sintagmă testamentară a Iancului, precum şi maniera de aplicare, se reflectată în programele concrete ale organizaţiei noastre”. Ceea ce este de remarcat la această Asociaţie cu un profund caracter cultural-patriotic este atragerea la activităţile sale a unui mare număr de elevi - din structura sa organizatorică făcând parte Clubul Crăişorilor format din numeroase detaşamente de crăişori, urmaşi ai crăişorului Iancu, proveniţi din rândul elevilor-voluntari din şcolile Ţării Moţilor, conduşi de profesori îndrumători şi directorul unităţii de învăţământ.
De când i-am cunoscut, conducerea şi colaboratorii ziarului nostru au fost prezenţi la cel puţin două din cele patru manifestări anuale organizate de inepuizabilul, ingeniosul şi inimosul preşedinte Ioan Paul Mărgineanu, acţiunile Asociaţiei fiind pe larg reflectate în paginile publicaţiei regionale de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean”. Şi fiecare an, din cei şapte care au trecut de atunci, ne-a convins de complexitatea cultural-ştiinţifică şi patriotică a acestor programe, desfăşurate la Ţebea şi Criscior (2011), la Ţebea - Dupăpiatră-Cheia (2012); pe Câmpia Libertăţii din Blaj, la statuia lui Ioan Buteanu de la Gurahonţ, sau Buceş, Cheia şi Biserica Ortodoxă cu Tricolor din Ţebea (2013), sau la Muzeul şi Galeria Romană de la Roşia-Montană, Casa Memorială şi Monumentul lui Cloşca de la Cărpiniş, Biserica Ortodoxă din Zlatna, Grota lui Horea din Câmpeni, Casa Memorială „Avram Iancu” din Vidra (azi comuna Avram Iancu), unde s-a născut şi a copilărit marele nostru erou, spectacolele de la Bustul lui Horea, din comuna Horea, şi de la Monumentul lui Horea, Cloşca şi Crişan, din comuna Albac, însoţite de concursuri tematice sau artistice, mese rotunde sau simpozioane cu teme din Istoria Ţării Moţilor, a tradiţiilor şi obiceiurilor acestor minunaţi oameni ai Apusenilor (2014). Şi această enumerare a amintirilor unui participant la acţiunile Asociaţiei ar putea continua pentru fiecare an în parte… Dar, parcă niciodată, calitatea şi complexitatea manifestărilor nu au atins nivelul acestui an, al aniversării Centenarului Marii Uniri, când Festivalul cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, organizat de Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, se desfăşoară sub genericul „Revoluţiile Române transilvane de la 1784 (234 de ani), 1848 (170 de ani) şi 1918 (100 de ani) cu ofurile, cicatricile şi rănile lor care mai dor”.
Sub titlul „«Crăişorii» preamăresc eroii din Zarandul martir”, preşedintele Ioan Paul Mărginean scria astfel pentru revista „Dacia nemuritoare” despre momentele emoţionante şi de înaltă vibraţie patriotică desfăşurate la Mormântul Iancului şi poalele Gorunului lui Horea de la Ţebea, în dimineaţa deschiderii manifestărilor celei de-a XI-a ediţii: „Garoafele roşii şi coroanele de flori depuse pe mormintele eroilor care au înfruntat de-a lungul veacurilor „barbarii de tirani”, au însemnat rememorarea durerilor întregului nostru Neam Românesc, luptător veacuri de-a rândul, demn, jertfelnic şi neînfricat pentru libertate, drepturi, dreptate, glie şi credinţă, aşa cum au făcut-o şi Avram Iancu, Ioan Buteanu, Simion Groza, reprezentanţi ai celor peste 40.000 de români ucişi de tiranii unguri cotropitori între 1848-49 pe pământul daco-românesc multimilenar; aşa cum au făcut-o şi voluntarii moţi de pe Criş şi Arieş cu şapte decenii mai târziu, înrolaţi ca voluntari în batalionul „Horia” al Armatei Regale Române, pentru a apăra cuceririle Revoluţiei Marii Uniri. S-au rememorat, prin glasul subsemnatului, cuvinte rostite de cel care a depus pentru prima dată o coroană cu tricolor românesc pe mormântul lui Avram Iancu, la 31 decembrie 1899, George Novacovici, student la Cluj, faptă care i-a atras o prigoană fatală din partea autorităţilor ungureşti: „… divinule Iancu, jurăm pe mormântul tău că nu ne vom odihni până ce nu vom şti poporul nostru împărtăşit de aceleaşi drepturi de libertate şi bunăstare ca şi celelalte popoare”. Venită la eveniment, din Oraviţa, Felicia Novacovici-Mioc, cu lacrimi în ochi rostea, ca şi unchiul său: „Jurăm!”. S-au rememorat de asemenea, prin glasul preotului militar Gabriel Mateş, conducătorul delegaţiei unităţii militare din Brad, moţ de pe meleagurile preotului tribun paşoptist Simion Groza, cuvintele colonelului gorjean Gheorghe Rasoviceanu, care la 2 martie 1919, în prezenţa a 12 preoţi şi a ministrului dr. Ioan Suciu, primind jurământul de credinţă al voluntarilor moţi ardeleni din batalionul „Horea” pe steagul regal de luptă înfipt pe mormântul marelui Iancu, îndemna voluntarii moţi: „Ostaşi, grăiesc vouă astăzi, sub gorunul lui Horea martirul, în fata mormântului lui Avram Iancu, al munţilor fost rege; Grăiesc vouă astăzi în marele ceas, în supremul ceas al mântuirii Neamului nostru, şi zic vouă: cutremure-se toate mădularele voastre în fata memoriei tuturor acelora cari în lungul veacurilor au înălbit cu oasele lor moşia Neamului în lung şi în lat, ca să ajungem unde suntem şi ce suntem! Fiţi mândri că soarta tot pe voi, Moţilor, v-a hotărât să fiţi primii din tot Ardealul, care să faceţi legământul de credinţă şi de jertfă pentru scumpa noastră Patrie şi scumpul nostru Tron”. La auzul acestor evocări, cu ochii înlăcrimaţi şi profund emoţionat, un pios salut ostăşesc de răspuns şi onor a adresat domnul general-maior veteran de război Constantin Ispas, membru de onoare al Asociaţiei noastre şi al Clubului Crăişorii”, din anul 2015, care ne-a reamintit de câteva din îndemnurile transmise atunci asemenea unui testament „crăişorilor”: „În primul rând să nu uitaţi că sunteţi români şi această mândră identitate să fie cu sfinţenie păstrată din tată în fiu, atâta timp cât va dura neamul nostru; să nu uitaţi niciodată că cinstea şi omenia sunt podoabe cu care s-au mândrit înaintaşii noştri şi la fel trebuie să fiţi şi să-i formaţi şi pe cei ce vor veni după voi; să fiţi iubitori ai bisericii, armatei şi gliei strămoşeşti; să fiţi, în orice împrejurare, îmbrăcaţi în haina modestiei”.
Ţin să subliniez că generalul maior Constantin Ispas reprezintă un adevărat model pentru „crăişori”. Născut acum 93 de ani, în august 1925, într-o familie de ţărani din satul Turcineşti, în apropierea de Târgu-Jiu, îşi urmează studiile în satul natal. La 13 ani este încadrat copil de trupă la muzica Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul”, urmând, totodată, şi cursurile Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti. La intrarea României în cel de Al Doilea Război Mondial, la nici 17 ani, i-a parte la luptele de la Ţiganca (Basarabia), apoi de la Odesa, Stalingrad, Cotul Donului şi din zona Iaşului, unde va fi grav rănit în aprilie 1944. După trei ani de spitalizare, s-a reîncadrat în armată, a urmat cursurile Academiei Militare, devenind comandant sau şef al unor structuri militare şi profesor universitar la Academiei Militare. În anii `70, ca şef al secţiei Sisteme Informatice, generalul Constantin Ispas „a contribuit substanţial la elaborarea concepţiei de introducere a sistemelor automatizate în activităţile specifice desfăşurate în armată în timp de pace şi război. … Probitatea profesională, dragostea de Neam şi de Ţară afirmate cu tenacitate şi vioiciunea minţii sunt trăsături definitorii ale personalităţii sale (publicaţia „Gorjeanul”, din 23 august 2017). Spre finalul carierei, devine Comandantul Comisariatului Militar Gorj, loc de unde s-a şi pensionat la câţiva ani după căderea regimului comunist. O mare parte a timpului său a dedicat-o scrisului, publicând multe cărţi de istorie militară, despre Eroii Neamului, în special cei din Gorj, este redactorul responsabil al revistei „Onoare şi Jertfă” şi participă la multe manifestări cultural-patriotice alături de camarazii de arme, fiind şi preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război - Filiala Gorj, dar şi la manifestările „crăişorilor” din Ţăra Iancului, unde este un drag şi permanent invitat şi participant.
Din Pantheonul Naţional de la Ţebea participanţii, atât crăişori-elevi, cât şi crăişorii seniori, însoţiţi de oaspeţii lor de onoare din judeţele Alba, Arad, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara şi Mureş, şi-au continuat deplasarea pe Valea Crişului Alb, cunoscută şi sub denumirea de Valea Plângerii din Zarand, prima oprire fiind la hotarul localităţii Târnava de Criş, unde „ghidul” Ioan Paul Mărginean ne-a propus să ne imaginăm a fi pe scena aflată în mijlocul câmpului unde avea loc „măcelul celor peste 1.000 de români din armata lui Avram Iancu şi Ioan Buteanu, întâmplat aici la 8 noiembrie 1848, în dangătul clopotului tras de fiul clopotarului, în vârstă de 12 ani, de la salcia roşie”. De aici, pelerinajul a continuat la Hălmagiu, judeţul Arad, „loc unde nici astăzi nu sunt uitate gemetele românilor bătuţi pe Piatra Cinzaiului ca să-şi lepede credinţa, sau ale spânzuraţilor în furci ori omorâţi sălbatic de-a lungul veacurilor”. Despre faptele şi jertfele hălmăgenilor, de-a lungul istoriei, a vorbit oaspeţilor, la baza impozantului Monument al Eroilor, din centrul localităţii, prof. Veronica Filip, care şi-a început discursul prin a-l cita pe poetul bihorean Traian Borz. „«Este nevoie într-o familie ca fiii să-şi cunoască părinţii, urmaşii să-şi cunoască înaintaşii şi un popor să-şi cunoască istoria sa. Fără cunoaşterea trecutului nu ne putem stabili prezentul, nici zidi viitorul. Fără părinţi n-avem identitate. Şi fără cinstirea înaintaşilor nu merităm nicio cinstire de la urmaşi.» Iată de ce ne aflăm la picioarele acestui monument dedicat eroilor noştri! Monumentul Eroilor, în faţa căruia ne aflăm, a fost dezvelit la 10 septembrie 1933 de secţia arădeană a Societăţii „Cultul Eroilor”, constând dintr-un soclu de granit pe care, în partea de răsărit, sunt săpate cuvintele «Au luptat şi au murit pentru moşie şi domn», iar pe partea dinspre apus s-a fixat o placă de marmură cu următoarea inscripţie: «Spre mărirea lui Dumnezeu şi pomenirea Martirilor luptei de dezrobire dusă de Horea, Cloşca şi Crişan la 1784 şi de către Avram Iancu la 1848. În amintirea gardiştilor morţi pentru apărarea acestui ţinut în zilele de 14-16 februarie 1919. Şi pentru veşnica pomenire a eroilor căzuţi în marea ofensivă pornită din Hălmagiu la 16 aprilie 1919, când Divizia 2 Vânători a glorioasei Armate Române şi Regimentul de voluntari „Horea” au luptat vitejeşte pentru înfăptuirea României Mari»”. La încheierea vibrantului discurs despre eroii Hălmagiului, profesoara Veronica Filip a ţinut să sublinieze: „Cinstind faptele glorioase ale înaintaşilor noştri, fiecare bun român să poarte în inimă şi în suflet respectul, mândria şi dragostea pentru Ţară, pentru glia străbunilor săi. Doar cunoscând trecutul de la care trebuie să iei focul şi nu cenuşa, poţi învinge piedicile viitorului şi poţi clădi o Românie dorită de toţi, unită, prosperă şi fericită”. Aşa să ne ajute Dumnezeu! A urmat un scurt moment artistic susţinut de frumoşii crăişori din Hălmagiu şi pregătit de îndrumătoarele crăişorilor, prof. Veronica Filip, prof. Adina Vasii şi prof. Rodica Cotocea, cu care o parte a oaspeţilor a ţinut să se fotografieze.
La Gurahonţ, judeţul Arad, am fost întâmpinaţi în curtea Liceului „Ioan Buteanu”, cu pâine şi sare de crăişorii - elevi liceeni - îmbrăcaţi în frumoasele costume populare ale zonei, având în fruntea lor pe prof. Ana Lenuţa Moţica, astăzi primarul comunei, care ne-a urat un călduros „Bine aţi venit!”, şi pe directorul unităţii şcolare, prof. Teodor Păiuşan, însoţit de cadre didactice participante la Simpozionul Naţional care s-a desfăşurat, în continuare, într-una din sălile liceului. Prima parte a acestei manifestări ştiinţifice, susţinută de profesorii şcolii gazdă, s-a remarcat prin comunicările excelent documentate şi argumentate din istoria locurilor şi ale personalităţilor gurahonţene. Au putut fi urmărite interesantele lucrări intitulate: „Poetul Ioan Mihiţ de la Gurahonţ şi poemul istoric «Ioan Buteanu»”, susţinută de prof. Ciprian Nicuşor Vesa, directorul adjunct al Liceului „Ioan Buteanu”; „Gurahonţul în monografia lui Petre Ugliş de la Pecica”, prezentată de prof. Cristina Tudor; „Contribuţia bonţenilor la făurirea Statului Naţional Român – 1918”, expusă de prof. Dorela Liliana Daşcău; „«Mărturii» despre Constanţa Hodoş şi Ţinutul Gurahonţului”, comunicată de prof. Cati-Neluţa Şandru, şi, în partea finală a primei părţi, cea a părintelui Viorel Nan, numită „Mişcarea naţională a românilor din Transilvania pentru realizarea dezideratului Marii Uniri”.
Desfăşurată după pauza de masă, partea a doua a Simpozionului Naţional a debutat cu foarte captivanta expunere a generalului maior Constantin Ispas despre Participarea Armatei Române la Al II-lea Război Mondial pe frontul sovietic, venind cu numeroase exemple inedite din bătăliile desfăşurate în perioada 22 iunie 1941- aprilie 1944, când a participat „pe linia întâi a frontului”, subliniind că „evenimentele de pe frontul sovietic sunt foarte puţin cunoscute sau total necunoscute atât de profesorii de istorie, cât mai cu seamă de tineretul şcolar din zilele noastre”. Din păcate, generalul Constantin Ispas are dreptate. Istoria Poporului Român a ajuns „cenuşăreasa” disciplinelor şcolare. Cum s-a ajuns într-o asemenea situaţie, o pot explica doi mari istorici români: „Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe”, afirma, cu puţin timp înainte de a muri, academicianul Dinu C. Giurescu, iar istoricul Ioan Scurtu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, arată în fapt situaţia dramatică în care se află învăţământul românesc: „Adevărul este că „reformatorii” noştri au decis să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor… Pentru guvernanţi istoria este un „pericol”, pentru că elevii, românii în general, vor şti de unde vin, ce au făcut şi ce au reprezentat de-a lungul timpului şi pot face comparaţii cu situaţia de astăzi… Lipsirea tineretului de cunoaşterea trecutului înseamnă ţinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziua de mâine. Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale Ţării, de care se ocupă politicienii, care, la rândul lor, fac „ceea ce trebuie” (adică ce li se cere). Se cultivă astfel înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni. De aici până la dezintegrare nu mai este decât un pas”.
În „Istorie”, manual pentru clasa a VIII-a, editat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la Editura Humanitas Educaţional, pag. 150, „războiului din est” îi sunt alocate numai 12 rânduri, profesorul fiind obligat să parcurgă programa şcolară întocmită de Ministerul Educaţiei „Naţionale”. Concret, Istoria Românilor în şcoală se face extrem de puţin sau, anumite teme din istoria naţională, nici nu sunt trecute în programa şcolară. Aceste aspecte le-am ridicat, de altfel, şi în faţa participanţilor la Simpozionul Naţional de la Gurahonţ, unde am participat împreună cu directorul fondator al „Condeiului ardelean”, Doru Decebal Feldiorean, înaintea comunicării mele intitulată „Rolul Bisericii şi preoţilor din Armata Română în Războiul de Reîntregire Naţională” (cititorii fideli o cunosc din ediţia precedentă a publicaţiei noastre).
Suplinind aceste „lacune voite” ale învăţământului românesc, Asociaţia Ţara Iancului - Iubirea Mea are foarte marele merit de a contribui la educarea cultural-patriotică a „crăişorilor” prin diverse forme şi metode precum: excursii, evocări istorice, depuneri de coroane şi vizite la locurile istorice, monumentele şi muzeele de istorie, organizarea cu participarea „crăişorilor” şi a educatorilor lor la unele simpozioane ştiinţifice, reînvăţarea unor meserii tradiţionale ale moţilor, concursuri şi festivaluri folclorice, spectacole, întâlniri cu scriitori, poeţi sau personalităţi din diferite domenii de activitate, concursuri de creaţie, publicarea performanţelor „crăişorilor” în revista anuală a Asociaţiei numită „Revista Ţara Iancului” şi, nu în ultimul rând, premierea materială şi morală a crăişorilor şi conducătorilor lor, performeri în activităţile întreprinse. De asemenea, este demnă a fi semnalată măiestria preşedintelui Ioan Paul Mărginean de a atrage la activităţile Asociaţiei, liderii comunităţilor locale, implicarea permanentă şi benefică a primarilor Ana Lenuţa Moţica, din Gurahonţ (judeţul Arad), şi Tiberiu Todea, din Albac (judeţul Alba), fiind exemplele cele mai elocvente în acest sens. Iată motivele pentru care această organizaţie „trebuie cunoscută de toţi românii”, după cum intitulam primul meu articol despre „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, din Ţara Moţilor. O comunicare extrem de interesantă şi de mare actualitate, intitulată „Reforma agrară din 28 iulie 1921 în actualitate şi problema optanţilor unguri”, a prezentat-o prof. univ. emerit dr. av. Ioan Sabău-Pop, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, comunicare care sperăm să o publicăm într-un viitor număr.
În continuare, moderatorul manifestării, Ioan Paul Mărginean a vorbit despre „Revendicări neîmplinite ale românilor „toleraţi” şi ai urmaşilor lor”, iar prof. Teodor Gheorghe Păiuşan a susţinut comunicarea „Eroii Naţiunii Române şi ai Neamului daco-românesc multimilenar”. În finalul primei zile a manifestărilor, primarul Ana Lenuţa Moţica a adresat mulţumiri oaspeţilor „pentru onoarea pe care ne-aţi făcut-o de a participa împreună cu noi, Asociaţia Ţara Iancului - Iubirea Mea, Primăria şi Liceului „Ioan Buteanu” din Gurahonţ, contribuind, prin comunicările susţinute, la reuşita activităţilor dedicate Centenarului Marii Uniri”.
A doua zi, sâmbătă, 19 mai 2018, pe platoul din faţa bustului lui Ioan Buteanu, din apropierea Liceului, începând cu ora 9.30, a avut loc deschiderea oficială a Festivalului cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, ediţia a XI-a, etapa Gurahonţ, la care au participat, în prezenţa unui numeros public şi elevi-crăişori din localitate, oaspeţi veniţi din şase judeţe ale Ţării şi detaşamente de elevi-crăişori veniţi din localităţile Albac şi Arieşeni, judeţul Alba. Festivitatea a debutat cu intonarea Imnului Naţional şi cuvântul de bun venit adresat participanţilor de primarul localităţii, prof. Ana Lenuţa Moţica, care a ţinut să evidenţieze participarea la Festivalul cultural-patriotic a unor reprezentanţi din judeţele Hunedoara, Alba, Caraş-Severin, Gorj, Covasna şi Mureş, cât şi prezenţa în mijlocul participanţilor a reprezentanţilor judeţului Arad - senatorul Ioan Cristina, deputatul Vlad Varga şi directorul Centrului Cultural Judeţean, Ionel Bulbuc. Înainte de a începe spectacolul elevilor-crăişori, edilul localităţii împreună cu iniţiatorul festivalului, ing. Ioan Paul Mărginean, au acordat Diplome de Excelenţă celor care s-au implicat constant şi eficient în manifestările Asociaţiei Ţara Iancului - Iubirea Mea. Astfel, au primit acest înalt semn de preţuire Detaşamentele de elevi-crăişori din Liceul „Ioan Buteanu” Gurahonţ, Liceul Tehnologic de Turism şi Alimentaţie Arieşeni şi Liceul Tehnologic „Ţara Moţilor” Albac, precum şi următoarele persoane fizice, organizaţii civice, instituţii şi publicaţii: general-maior Constantin Ispas, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război „Tudor Vladimiresu” din Târgu-Jiu, judeţul Gorj; Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, preşedinte, prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop; Primăria şi Consiliul Local al comunei Albac, primar Petre Tiberiu Todea; publicaţia regională de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean”, director, Doru Decebal Feldiorean, redactor-colaborator, prof. Vasile Stancu; Liceul „Ioan Buteanu”, Gurahonţ, director, prof. Teodor Gheorghe Păiuşan; Primăria şi Consiliul Local Gurahonţ, primar, prof. Ana Lenuţa Moţica, şi o alta, personal, pentru primarul Ana Lenuţa Moţica „pentru implicarea, sprijinul managerial, logistic, moral şi financiar deosebit acordat desfăşurării în bune condiţii a acestui festival”. Spectacolul extraordinar al elevilor-crăişori de la cele trei unităţi şcolare premiate, de înalt nivel interpretativ şi artistic, a stârnit dese şi vii aplauze din partea publicului, fapt pentru care ţin să remarc dăruirea şi talentul „instructorilor artistici” nominalizându-i: profesorii Nicoleta Brînda, Corina Tulea, Alexandra Cojocaru, Violeta Gligor, Rodica Bun, Marcel Caraban din Gurahonţ; rapsodul Barbu Todea şi prof. Ioan Han, directorul Liceului, din Albac; prof. Laura Câmpean, Ioan Claudiu Mocan, director, şcoala din Arieşeni.
După sfârşitul spectacolului, a urmat cea de-a III-a parte a Simpozionului Naţional, cea susţinută de elevii-crăişori din clasele a XI-a F, coordonaţi de prof. Teodor Gheorghe Păiuşan şi din clasele primare de la Liceul din Arieşeni, coordonaţi de prof. Laura Câmpean. Tematica susţinută şi dezbătută a privit, în primul rând, pe eroul gurahonţenilor, Ioan Buteanu, dar şi probleme privind Adunarea Naţională de la Blaj şi Marea Unire de la 1918. Protagoniştii manifestării ştiinţifice au fost Adelina Danusia Ivan, Lidia Groza, Simona Denisa Rotaru, Marina Cosmina Avasilcăi, Georgeana Patricia Ţigan, Maria Antonela Oarcea (Gurahonţ), Ioan Marinel Paşca, Bogdan Lazea şi Georgeana Evelina Bogdan (Arieşeni). S-au făcut remarcaţi şi interpreţii poemului istoric „Ioan Buteanu”, Mihael Tulea - clasa a VII-a, şi Gabriel Tulea - clasa a III-a, pregătiţi de prof. Corina Tulea - Gurahonţ.
Ultimul moment, deosebit de înălţător, care a încheiat manifestările de la Gurahonţ l-a constituit, după cum ne spune preşedintele Ioan Paul Mărginean, „inaugurarea impresionantului monument din granit negru ridicat în apropierea locului în care acum 169 de ani, la 23 mai 1849, a fost ucis Ioan Buteanu, prefectul Zarandului din timpul revoluţiei române paşoptiste din Ardeal, realizat prin grija Primăriei şi Consiliului Local Gurahonţ”. Privit din faţă, pe soclul crucii este inscripţionat textul: „În memoria eroilor căzuţi pentru apărarea pământului scump al Ţării şi Neamului Românesc. Centenarul Marii Uniri 1918-2018. Primăria comunei Gurahonţ - mai 2018”. În partea stângă a soclului, este inscripţionat textul: „În memoriam! *la peste şase secole de atestare documentară a localităţii Gurahonţ *martirilor Revoluţiei de la 1848, cu jertfa prefectului Ioan Buteanu”, sub care se află portretul prefectului iar, în cea dreaptă, textul: „În memoria luptătorilor anticomunişti locali *eroilor căzuţi pentru libertate în 1989 *cu jertfa sublocotenentului Gelu Rănoiu”, text sub care apare fotografia sublocotenentului martir. Pe zidul sprijinitor al monumentului este inscripţionat, pe o placă de granit negru, inscripţia SLAVĂ EROILOR! „După parastasul şi slujba de pomenire, oficiată de soborul de preoţi conduşi de preotul paroh Dorel Moţ, s-au depus coroane de flori şi s-au rostit alocuţiuni, prezenţi fiind parlamentari de Arad, preşedintele Consiliului Judeţean Arad, Iustin Cionca, primarul Ana Lenuţa Moţica, invitaţi, şi numeroşi localnici”, a mai spus preşedintele Ioan Paul Mărginean.
Odată încheiat ceremonialul, în mulţimea participantă la „inaugurarea monumentului” am reuşit să felicităm gazdele de la Gurahonţ şi Deva pentru calitatea şi varietatea manifestărilor, cât şi pentru excelenta organizare pe parcursul celor două zile de satisfacţii intelectuale, patriotice şi morale deosebite. Şi prin intermediul publicaţiei noastre „Condeiul ardelean”, vă urăm „La Mulţi Ani!” cu sănătate, putere de muncă şi prosperitate tuturor celor care s-au şi se vor implicata, într-o formă sau alta, în activităţile desfăşurate spre binele Ţării Moţilor şi a frumoşilor şi harnicilor săi locuitorilor!

Categorie: