ROMÂNIA ŞI LIMBA ROMÂNĂ NU SUNT DE NEGOCIAT!!!

Limba maternă este baza existenţei unui popor. Când un popor îşi pierde limba, nu mai are nimic de pierdut. El nu mai există!

Statul Român face eforturi de trei decenii pentru a ajuta minoritarii din această Ţara. Sunt nişte eforturi pe care pentru noi, românii, nu le face. Şi noi, majoritarii, înţelegem aceasta, deoarece suntem conştienţi de faptul că, adesea, nu dispunem, ca stat, de atâtea posibilităţi.
Şi, ca să înţeleagă toată lumea despre ce anume anomalii fac eu vorbire aici, vă dau un exemplu. În satul nostru aparţinător, Gura Arieşului, din cauza scăderii numărului de copii, s-a desfiinţat şcoala cu limba de predare română, clasele I-IV, şi copiii fac acum naveta. În schimb, la nivelul întregii comune, Lunca-Mureşului, deşi copiii maghiari sunt foarte puţini, clasele cu predare în maghiară funţionează. Iar noi, românii, spunem că e bine aşa, ca să poată şi ei învăţa în limba maternă. Dar aşaaa…, din partea statului, vi se pare că e în regulă ceea ce se întâmplă?!
Anul trecut, deşi în clasa a VIII-a a fost un singur elev maghiar, profesorii au ţinut orele în limba maghiară doar pentru acesta şi elevul a absolvit. În acest an, clasele V-VIII de la secţia maghiară au în total doar 19 copii, care învaţă în condiţii de simultaneitate. Trei copii dintre aceştia fac naveta. Doi elevi vin din judeţul Cluj, iar unul din judeţul Mureş. Toţi aceşti elevi care fac cursuri simultane în clasele V-VIII propun ca pe viitor să fie primiţi la internat în oraşul din zonă, Aiud, unde ar avea posibilitatea să înveţe în clase separate, normale. Ar fi în favoarea elevilor, care astfel ar putea avea condiţii şi rezultate mai bune şi, în acelasi timp, ar fi şi o economie, deoarece cheltuielile cu întreţinerea elevilor ar fi mai mici decât cheltuielile cu salariile profesorilor. SUNTEM CU TOTUL DE ACORD CA SĂ-I AJUTĂM PE MINORITARI SĂ LI SE ASIGURE SĂ-ŞI ÎNVEŢE LIMBA MATERNĂ ŞI ÎN ŞCOALA, să îşi cunoască cultura şi să îşi practice tradiţiile pentru a se simţi împliniţi ca etnie. DAR ÎN TREPTELE DE ŞCOLARIZARE CARE PREGĂTESC CADRE CALIFICATE, CARE ÎŞI VOR EXERCITA PROFESIA ÎN ŢARĂ, obligatoriu să se înveţe în limba oficială a Ţării, LIMBA ROMÂNĂ, pentru eficienţa la locul de muncă. Să nu ne mai ameţească cu „Nem tudom romanul” (Nu ştiu româneşte). Să nu fim nevoiţi să vorbim ungureşte, deoarece dumnealor, maghiarii, nu ştiu româneşte. Dacă nu în România, noi, românii, unde avem dreptul să vorbim româneşte? În Ungaria?! Noi le întindem mâna, iar ei sunt în stare să ne-o smulgă din umăr. Considerăm că este bine ca la facultăţi să fie secţii unde să se predea în limbi străine (maghiară, engleză, franceză), aşa cum se face la Cluj-Napoca, dar bineînţeles contra cost, să câştigăm şi noi cu învăţământul. Românii care merg în străinătate dau bani grei pentru studiu. Absolvenţii care plătesc şcolarizarea să fie lăsaţi după absolvire să plece unde vor pentru a munci. Propun, însă, ca la şcolile care pregătesc muncitori calificaţi şi la facultăţile unde se acordă burse şi alte gratuităţi, respectivii care urmează cursurile să semneze un angajament că după absolvire vor rămâne obligatoriu să muncească în Ţară cinci ani şi să fie monitorizaţi. Cei care vor neapărat să plece în străinătate, să nu li se permită decât dacă plătesc şcolarizarea.
A FOST FOARTE BINE VENITĂ ORDONANŢA DE URGENŢĂ CARE PREVEDEA PREDAREA ORELOR DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN ŞCOALĂ LA SECŢIA MINORITĂŢIILOR DE CĂTRE PROFESORI DE SPECIALITATE (care ar fi bine să fie români). Este măsura absolut necesară şi ar fi de ajutor minorităţiilor pentru învăţarea limbii române. Sunt ore plătite de Statul Român, care în felul acesta ar fi cu adevărat eficiente, deoarece ar fi cadre competente care ar fi dorit şi ar face acest lucru. În acest an poate că ordonanţa i-a surprins nepregătiţi privind problema cadrelor didactice şi orarul, dar până anul viitor se pot pregăti.
La un moment dat, am fost dirigintă la o clasa a X-a, când a venit prin transfer o elevă româncă din ţinutul zis „secuiesc”. Nu am putut vorbi cu ea decât prin intermediul unui translator. Nu ştia să spună româneşte decât „bune ziua”. După câteva zile s-a întors. Dureroasă situaţie! Mi-a spus că acolo nu se vorbeşte decât ungureşte şi că părinţii ei au ajuns să vorbească şi acasă ungureşte. Dar ce-o fi făcut la şcoală la orele de Limba Română?! Cred că nu s-au făcut. Au fost trecute eventual nişte note în catalog şi atât. Iată de ce SUNT NECESARI PROFESORI ROMÂNI CU PREGĂTIRE DE SPECIALITATE (pentru secţiile minoritarilor).
Atenţie la ţinutul zis „secuiesc”! Dacă nu se iau măsuri urgente, s-ar putea să-i pierdem iremediabil pe puţinii români care mai rezistă acolo, unde se trăieşte greu ca român. Acolo conducerea administrativă şi funcţionarii care vin în relaţie cu publicul ar trebui să fie numiţi, nu aleşi local. Maghiarii au venit în goana cailor, dar acum, cu paşi de păduche, ne şicanează mereu perseverenţi şi încăpăţânaţi. Cum şi-au permis ca într-un ziar editat în România să facă apel pentru înscrierea de voluntari într-o armată care să recucerească Ardelul?! Minoritarii din România au salutat Marea Unire, cu excepţia maghiarilor, care acum, cu ocazia Centenarului au declarat doliu. Am o propunere: ca istoria Patriei să fie predată tot de profesori români de specialitate, deoarece: „E DESTUL O BATA LA UN CAR CU OALE!”. Un cadru didactic nepregătit, neinteresat, sau interesat să facă rău, poate distruge generaţii întregi, pe care să le deruteze sau să le îndoctrineze cu cine ştie ce prostii.
La noi în comună, am avut la secţia română un profesor maghiar care preda istoria României într-un mod original. De fapt, preda o istorie întocmită de el. În notiţele elevilor, figura că românii sunt un popor venit de aiurea pe aceste meleaguri şi că Avram Iancu este un barbar etc.; iar asta până când a intervenit Inspectoratul Şcolar Judeţean. Ar trebui verificate şi manualele de istoria maghiarilor, să ştim cu ce le umple capul copiilor, deoarece, probabil, maghiarii care cer autonomia nu cunosc istoria ori li s-a transmis eronat. Indiferenţa este cea mai rea poziţie, ea favorizează întotdeauna duşmanul şi duce la pieire. Să nu ne lăsăm la voia întâmplării. Să nu ne lăsăm pe „tânjală”. A aştepta cu gura căscată să vedem ce o fi, nu este o soluţie.
„NAŢIONALITATEA ŞI LIMBA SUNT MAI SCUMPE DECÂT LIBERTATEA, CĂCI LIBERTATEA PIERDUTĂ SE MAI POATE RECÂŞTIGA, NAŢIONALITATEA NICIODATĂ!” (G. BARIŢIU)
Suntem de acord să convieţuim cu orice minoritari. Cred că nicăieri în lume minoritarii nu o duc mai bine decât în România, dar dacă unii maghiari sunt mereu nemulţumiţi şi cu tot dinadinsul vor autonomie „pe pământul lor”, să nu-i împiedicăm şi să-i lăsăm să plece în Baskortostan (Asia Centrală), să îşi îndeplinească visul pe pământul lor, pe care l-au părăsit în goana cailor ca popor migrator.
Cu un tupeu incredibil, mai nou, maghiarii cer autonomia culturală şi teritorială în întreaga Transilvanie, „spre binele tuturor”. Am simţit din plin „binele” în timpul Imperiului austro-ungar. A fost o perioadă când s-a interzis şcolarizarea în Limba Română şi, astfel, românii, ori rămâneau analfabeţi, ori urmau cursurile şcolii maghiare, unde dacă elevii erau surprinşi în pauze vorbind româneşte, erau pedepsiţi prin punerea în genunchi pe coji de nucă sau grăunţe. Românii nu sunt răzbunători - „răzbunarea este arma prostului” -, dar trebuie să fim vigilenţi. „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!”
Cu ocazia evenimentelor din 1989, maghiarii „şi-au dat arama pe faţă”. Şi-au scos în evidenţă caracterul de criminali păstrat în sânge din timpul migraţiei. Una din emblemele lor este o mână cu o sabie, lângă care, uneori, apare şi un cap. Ei zic că este simbolul „vitejiei” şi sunt mândri de asta. Unii români au fugit din ţinutul zis „secuiesc” de groaza cruzimii cu care au fost trataţi. Un român a fost jupuit de viu, altul a fost înjunghiat, dus în curte şi i s-a dat foc, iar copiii au fost obligaţi să sară în jurul lui şi să spună că pârlesc porcul. Alţii, care s-au dus să-şi vadă nou-născuţii la maternitate, li s-au scos ochii şi s-a spus că atunci să se înmulţească Poporul Român când îşi vor vedea aceştia progeniturile. La noi în comună, doi fraţi maghiari au înjunghiat un tânăr numai pentru că era român, iar la proces (culmea ironiei) au cerut clemenţă în numele prieteniei româno-maghiare. Pe frontispiciul Primăriei, pe tăbliţa în limba maghiară pe care scria „Primărie”, au figurat trei ani culorile aşa-zisului „steag secuiesc”, în loc de Tricolorul Românesc. Când am atras atenţia, mi s-a spus (fără martori) că asta reprezintă plata pentru maghiarii care i-au votat. Abia când am scris un articol la ziar, s-a schimbat situaţia. Eu am fost ameninţată cu moartea de către un maghiar în plină şedinţă de Consiliu la Primărie, pe motiv că sunt împotriva maghiarilor. Nu sunt împotriva maghiarilor. Sunt împotriva năravurilor rele.
Atenţionez că s-a împlinit un secol de la Marea Unire şi noi, ROMÂNII DIN TRANSILVANIA, SUNTEM ÎN CONTINUARE UMILIŢI ŞI NU SUNTEM REPREZENTAŢI ÎN STEMA ROMÂNIEI, UNDE FIGUREAZĂ DOAR MINORITĂŢILE!!! Este vorba de demnitatea noastră ca români. Noi românii, majoritari aici în Transilvania, suntem marii absenţi din stemă. Au fost făcute numeroase sesizări care au rămas fără răspuns. S-a făcut, în schimb, mare agitaţie pentru a fi reprezentată monarhia în stema Ţării. Stema unei Ţări reprezintă simbolic situaţia concretă a Ţării sau a statului. Noi nu avem monarhie la conducerea statului, nici nu ne-o dorim şi, ca atare, nu are de ce a fi reprezentată. În schimb, dacă în stemă s-a făcut reprezentarea etniilor, să ne fie cu iertare că îndrăznim noi, majoritarii, să solicităm să fim şi noi reprezentaţi. De unde atâta umilinţă pentru un popor care credem că a răbdat, a luptat şi a dat destule jertfe ca să aibă şi el drept de un locşor alături de minoritari?! CE OCHELARI, CU CÂTE DIOPTRII ŞI LA CE PREŢ SĂ TRIMITEM PARLAMENTARILOR ŞI GUVERNANŢILOR CA Să NE VADĂ ŞI PE NOI - ROMÂNII, MAJORITARII!?! Probabil nu se vede pădurea din cauza copacilor! Am trimis şi eu o petiţie la Parlament, care a trimis-o Ministerului Afacerilor Interne, care a înaintat-o Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care ne-a răspuns că unicul act normativ (Legea nr. 146/2016 ) prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 102/1992 privind stema Ţării şi sigiulul statului, nu a modificat şi cartierul în care este reprezentată stema Transilvaniei. DE O SUTĂ DE ANI, NOI, ROMÂNII, AŞTEPTĂM NU DOAR UN RASPUNS, CI O REZOLVARE! Noi, românii transilvaneni, suntem aici, suntem prezenţi încă, nu ne-am evaporat şi ne doare că suntem umiliţi. Ce este de făcut?! Să vă trimitem nu ştiu câte semnături la Parlament? Să ne dăm foc în faţa Parlamentului? Să apelăm la Curtea Europeană a Drepturilor Omului? Ne facem de „mândră minune”! Ce o să ne spună? Că ne conduce UDMR-ul, adică cetăţenii români de etnie maghiară care acum au declarat doliu cu ocazia Centenarului Marii Uniri? Se vede că a fost mai uşoara lupta concretă în război (deşi a fost un război foarte greu) decât lupta cu birocraţia şi nepăsarea. Desenarea unei steme se pare că este mai greu de executat decât lupta în tranşeele războiului propriu-zis.
TRĂIASCĂ ÎN VECI ROMÂNIA UNITĂ!
ROMÂNIA ŞI LIMBA ROMÂNĂ NU SUNT DE NEGOCIAT!!!

Categorie: