ROMÂNIA SUB DICTATURA UDEMERISTĂ!


Autor: 

Ilie Şandru

Deci coaliţia pedelisto-udemeristă - poate mai corect ar fi să inversăm termenii! -, care a funcţionat până în prezent ca un agregat perfect, mai ceva ca un motor nemţesc!, este gata să explodeze! Motivul: discuţiile aprinse legate de noua reîmpărţire teritorial-administrativă a României.
Biata ţară! Grele zile a dat peste ea! Nu mă pot abţine să nu rostesc şi eu, precum cronicarul: „Oh! Oh! Oh! Vai de ţară! Ce vremuri cumplite au agiunsu şi la ce cumpănă au cădzut!”... „Ce nărucire de stăpâni ca aceştia ai avut! Ce sorţi de viaţă ţ-au cădzut! Cum au mai rămas om trăitor în tine, de mare mirare este...!”. La aceasta aş mai putea adăuga o constatare mai recentă: „Bună ţară, rea tocmeală. Mama ei de rânduială!”.

Acum se spune că vremurile s-au schimbat. Nu în bine. Fiindcă întreaga Românie se află la cheremul udemereului! Asistăm la o adevărată dictatură udemeristă! O dictatură căreia puterea statului, aflată într-o vizibilă disoluţie, nu mai este în stare să i se opună. Iar această situaţie se datorează ori prostiei, sau pur şi simplu, cârdăşiei pe care indivizi decăzuţi, lipsiţi de moralitate, o fac cu cei care urmăresc destabilizarea ţării şi, în cele din urmă, dispariţia ei de pe harta politică a Europei, ca stat unitar şi indivizibil.
Nimic ce s-a făcut în România ultimelor două decenii nu a urmărit altceva decât puterea cu orice preţ, fluturându-se mereu faldurile „interesului naţional”, totul fiind doar o cacealma politică, menită să prostească şi să păcălească poporul, în interesul unuia sau altuia dintre aşa-zisele partide politice, care înglobează o altă ficţiune: „clasa politică”, în realitate o adunătură de afacerişti veroşi, de mincinoşi sadea, de hoţi perverşi, pentru care aşa-zisele „reforme” nu au fost altceva decât metode şi posibilităţi imorale de a-şi rotunji averile.
Aşa au apărut peste noapte noii îmbogăţiţi, high-life-ul modern al României din zilele noastre, cu boşşi care se plimbă cu maşini de sute de mii de euro, ori cu elicoptere, sau chiar avioane; cu dame semianalfabete, dar care îşi comandă rochiile la Paris, cu care se etalează la reuniuni mondene.
Când e vorba de aşa ceva, nu mai există nici putere, nici opoziţie, nici majoritate, nici minoritate, până şi „oropsita” minoritate maghiară, respectiv reprezentanţii ei, uită de „interesele maghiarimii”. Fiindcă şi aceştia au devenit, la rândul lor, grofi şi baroni, prin „restitutio in integrum”, în urma căreia au acaparat, în mod fraudulos, marile averi aparţinând foştilor magnaţi unguri, trecute în proprietatea Statului Român, după 1918, dar care au fost răscumpărate. În 1940 şi le-au luat înapoi. Acum le-au reprimit urmaşii lor, susţinând că le-au fost luate de comunişti. De aşa-numita ,,Lege Pătrăşcanu”din 1946, prin care s-a anulat întreaga legislaţie maghiară din perioada 1940-1944, din Ardealul de Nord, acaparat de horthyşti, nu mai vorbeşte nimeni. Ea nu se regăseşte printre actele legislative pe baza cărora s-au făcut retrocedările şi „restitutio in integrum”!
Începând din 1990, de când UDMR-ul se află aproape continuu la guvernarea României, această aşa-zisă „uniune democratică”, în realitate o organizaţie extremistă, nu a făcut altceva decât să ducă o politică de şantaj, prin care şi-a putut atinge toate obiectivele. Iată, acum nu se mai vorbeşte prea mult nici de „autonomia ţinutului secuiesc”, ci de autonomia Transilvaniei! Politica perversă a „paşilor mărunţi”, promovată cu abilitate de capii udemerişti, a dat roade, profitând de miopia şi prostia „miticilor” dâmboviţeni.
Nu este, deci, deloc întâmplător că UDMR-ul pune acum piciorul în prag şi spune un „NU” categoric în momentul în care s-a lansat ideea reorganizării ţării în opt judeţe- regiuni. Udemeriştii nici nu vor să audă de aşa ceva! Ei vor, musai, 16 unităţi teritoriale, în care actualele judeţe „secuieşti” - Covasna, Harghita şi Mureş - să formeze un viitor judeţ. În realitate se doreşte refacerea, cu orice preţ, a fostei Regiuni Autonome Maghiare, o unitate teritorial-administrativă de inspiraţie stalinistă. Prin formarea celor opt judeţeregiuni de dezvoltare, evident, şefii extremişti din Covasna şi Harghita, mai ales, nu şi-ar mai putea face de cap, nu ar mai putea promova o politică de marginalizare a românilor. Iar asta nu o pot accepta. Kelemen Hunor afirma, cu convingere, că „acestea nu sunt funcţionale”, fiindcă „de exemplu, nu au nimic comun judeţul Covasna cu judeţul Alba”.
În primul rând, nu ştiu de unde până unde Kelemen Hunor a tras concluzia că „nu sunt funcţionale”, din moment ce ele nu au funcţionat, în noua organizare, nici măcar un minut! Fiindcă cele opt regiuni teritoriale existente nu sunt decât nişte alcătuiri formale, nelegiferate, neavând nicio putere de decizie asupra judeţelor care le alcătuiesc.
În al doilea rând, îi voi spune lui Kelemen Hunor că cele două judeţe, la care a făcut referire, au foarte multe elemente comune, însă ceea ce este esenţial este faptul că ambele judeţe transilvane aparţin României, se conduc după aceleaşi legi comune, după aceeaşi Constituţie, care, ce e drept, în Covasna nu prea se respectă! Mai mult, Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a ameninţat chiar cu „nesupunere civică”, „la început paşnic, iar apoi vom mai vedea”! Cu alte cuvinte, extremiştii unguri sunt gata să recurgă la orice mijloc pentru a-şi impune propriile soluţii. Doar garda secuiască, organizaţie militaristă, revanşardă, dispune aproape sigur de mijloace de luptă armată. Aliniindu-se imediat şefului său politic, Borboly Csaba, micul satrap care conduce dictatorial judeţul Harghita, ignorându- i cu desăvârşire pe românii harghiteni, şi-a exprimat părerea că cei din PDL „îşi vor recunoaşte greşeala şi în câteva zile îşi vor retrage propunerea cu cele 8 judeţe”! Adică, în definitiv, ce greşeală au săvârşit pedeliştii? Că nu vor să ţină seama de propunerea udemeristă, spre a se reface regiunea autonomă maghiară? Emil Boc, care a făcut atâtea nemernicii de când conduce Guvernul României şi-o fi adus aminte, poate, că este ardelean şi, cel puţin teoretic, cunoaşte prin câte au trecut românii ardeleni, între care şi proprii săi părinţi!? Poate măcar acum, în ceasul al 12-lea, va spune un „NU” hotărât pretenţiilor nesăbuite ale revizionismului şi revanşismului unguresc.

Categorie: