ROMÂNIE...

Nu ştiu nici eu cine sunt şi de unde vin,
Nici pe tine nu te voi cunoaşte vreodată,
Îndeajuns, Patria mea cu nume deplin,
Românie, minune de-a pururi nedezlegată.

Patria mea, ce sublim te numeşti!
Nu-i linişte în afară de tine niciunde,
Ispitită mereu tu ai fost şi ne eşti
Din toate zările lumii flămânde.

Pârjolită de brumă, renăscută din scrum,
Ferice de tine, binecuvântată Grădină,
Între hotarele, cele din veci şi de-acum,
A spus Dumnezeu: „Să fie lumină!”

Lumina aceasta pretutindeni o simt
Aici pe pământ, între el şi văzduh,
Când scriu şi când tac, totdeauna nu mint -
Cuvintele tale mă umplu de duh...

Categorie: