Ruşine edililor locali!

Şi când credeam că nimic nu ar mai fi cu putinţă să ne surprindă în viaţa acestui absolut fabulos „Ţinut Secuiesc”, iată că edilii noştri au reuşit încă o dată să dărâme toate aşteptările noastre de contribuabili creduli şi consecvenţi la bugetul local şi, în plină criză economică, să investească sute de mii de euro (din bani publici, fireşte) pe diverse „proiecte vitale” pentru redresarea economică a zonei, cum ar fi achiziţionarea unei vile de protocol pentru Primăria Sfântu- Gheorghe în staţiunea Şugaş-Băi (310.000 Euro), achiziţionarea unui autoturism Wolksvagen Passat pentru Consiliul Judeţean Covasna (26.000 Euro), construirea unei piste de biciclete la ieşirea din Sfântu-Gheorghe (300.000 Euro - sic!), montarea şi întreţinerea de camere de supraveghere video în Sfântu- Gheorghe, schimbarea numerelor de înmatriculare a autoturismelor autorităţilor judeţene şi locale ş.a.m.d..

Este foarte posibil ca afacerile personale ale lui Antal Arpad (foto, dreapta) şi Tamas Sandor (foto, stânga) să fie deosebit de prospere şi de înfloritoare, însă doresc să le fac cunoscut acestor conducători că judeţul Covasna se află, practic, în moarte clinică, fiind întreţinut doar graţie fondurilor primite de la bugetul de stat, iar achiziţionarea de fel de fel de vile şi de fel de fel de autoturisme din fonduri publice se potriveşte în această perioadă dificilă exact ca nuca în tăbliţa bilingvă.
Făcând abstracţie de aroganţa acestora de a sfida legile şi autorităţile statului român şi de a arbora pe frontispiciile unor instituţii publice fel de fel de drapele şi de steme sau de a impune cunoaşterea limbii maghiare pentru ocuparea unei funcţii publice (toate aceste lucruri se întâmplă de prea mulţi ani de zile în această zonă uitată din România ca să mai reuşească să ne surprindă), aştept cu deosebită satisfacţie ziua în care preşedintele Băsescu va vizita din nou judeţul Covasna şi când bravii noştri lideri maghiari se vor gudura şi se vor arunca iarăşi, cu gesturi teatrale, cu ochii calzi şi umezi, la picioarele acestuia, implorând noi sume uriaşe de bani care să acopere neputinţa şi incapacitatea acestora de a scoate judeţul din haosul economic în care, treptat, l-au aruncat ei înşişi, orbiţi de ideea obsesivă de a nu dilua procentul etnic al zonei.
Sunt, totuşi, foarte curios să aflu cine vor fi aceia care vor utiliza acea vilă a Primăriei de la Şugaş-Băi. Pentru că mi-e greu de crezut că vor fi unii dintre maghiarii prostiţi recent de către cei doi „luptători” să iasă în stradă şi să protesteze în faţa Prefecturii sau să se ţină de mâini ca nişte copii de grădiniţă în jurul unor clădiri din Sfântu-Gheorghe.

V. Simion