S-a stins o stea de pe cerul României: actriţa Draga Olteanu Matei

Din sufletul meu amărât, din sufletul tuturor românilor a ţâşnit în această dimineaţă, de 18 noiembrie 2020, la ora 5, un ţipăt de durere ce a cutremurat tot pământul Maicii Românii la auzul groaznicei veşti că a murit steaua teatrului şi filmului românesc, Draga Olteanu Matei. Inima ei mare, care a fost ca o plăcuţă de aur de care nu se prindea rugina, a încetat să mai bată, sufletul ei ca o stâncă pe care valurile vieţii l-au atacat în zadar, se ridică acum curat la cer. Moartea a învins trupul, dar nu a putut lua lumina din sufletul ei, ce a rămas pe marea scenă a teatrului şi filmului românesc pentru eternitate. Ce spectacol trist şi dureros când un popor îşi vede eroina în sicriu! Chiar şi moartea cea haină care face ravagii astăzi în România pandemică plânge când vede atâta jale în Ţara aceasta Sfântă - Grădină a Maici Domnului. Pentru toţi, ea a fost Chiriţa Neamului Românesc, sau alte personaje nemuritoare, care strălucind s-au revărsat ca o binecuvântare peste sufletul românesc. Mi se sfâşie inima când văd cum se lărgeşte golul ce-l lasă în urma lor aceste pierderi mari pe care le-a îndurat de un timp încoace Poporul Român, din rândul marilor actori. Au mai rămas puţini, poţi să-i numeri pe degetele unei singure mâini.
Dragă Draga, în sufletul nostru o să păstrăm cu mândrie cununa de roluri pe care le-ai avut în film, la televiziune sau pe scena teatrului şi pe care ni le-ai lăsat moştenire. Dragă Draga, nu o să uităm niciodată zâmbetul tău binevoitor ca un cer senin, nu o să uităm gândirea ta curată şi amintirile tale, care sunt ca un câmp înflorit. Nu o să-l uităm nici pe soţul tău, doctorul Matei, cu care te vei întâlni în paradis, şi mai ales, nu o să uităm prietenia ta. Moartea a închis acum cartea vieţii tale, dar românii nu te vor uita niciodată!
Şi acum, rămas bun draga noastră Draga, lin fie somnul tău, binecuvântată fie memoria ta în eternitate. Odihneşte-te în pace, fii alături de Domnul! Cred că ţie şi generaţiei tale vi se potrivesc aceste versuri pe care în gând o să ţi le recit:

Cei ce pentru neam se zbat
Predestinat din fragedă pruncie
Nu mor când ceasul le-a sunat
Pentru noi toţi ei sunt încă o torţă vie.

Trăiesc şi după ce s-au dus la ceruri
Neşterşi din Cartea Vieţii
Ei niciodată nu mai pier
Se întorc la noi, se întorc în roua dimineţii.

Un gând curat al lui Florin Piersic pentru Draga (transmis Redacţiei „Condeiul ardelean” prin inimosul şi statornicul nostru colaborator, doctorul Mircea Frenţiu de la Blaj):

„Draga mea dragă şi iar dragă. Ne-ai părăsit! Tot poporul te-a adorat şi te va adora întotdeauna. Eu, „Mândrul tău” - că aşa m-ai botezat, te voi purta în suflet cât voi fi pe pământul acesta. Sus te aşteaptă o stea!”

Florin Piersic

Categorie: